| navarre a întrebat:

Constantin si episcopii(in anul325) alesi de el au decis care evanghelii erau considerate sacre si care au trebuit interzise. Sunteti de acord ca acest imparat A decis ce e bun si ce nu? Oare ce a fost respins nu a fost din motive politice? http://www.youtube.com/watch?v=uh0CdgLYjIg

Răspuns Câştigător
| SturmirCloudKeeper a răspuns:

In Biblia din ziua de azi s-au pastrat doar cartile care au folosit scopurilor politice ale clerului. Nu cred ca a citit foarte multa lume de aici Biblia de la un cap la altul. Daca da, a observat cu siguranta ca sunt parti lipsa, lucruri care nu se leaga unul de celalalt, copletate de asazisele cuvinte ale sfintilor si preafericitilor parinti. Incercati sa cititi Cartea lui Enoh, Apocalipsa lui Petru si multitudinea de evanghelii in care se precizeaza ce a facut Isus intre 12 si 30 de ani. Sunt relatari cum ca Isus ar fi dat viata pasarilor pe care le sculpta din lut. Tot despre Isus se povesteste ca si-ar fi omorat un prieten de joaca ca mai apoi sa-l invie.

10 răspunsuri:
| danut a răspuns:

Nu constantin a decis continutul Bibliei (evangheli), de altfel el nici nu a fost crestin, a fost crestinat abia la moartea sa.

regis
| regis a răspuns:

Esti intr-o confuzie grava. Imparatul nu a decis nimic, deciziile au fost luate de "Conciliu", adica o adunare de cateva sute de episcopi. Mai mult, desi circula niste teorii pe aceasta tema, nu exista nicio dovada ca in Conciliul de la Nicea s-a hotarat care evanghelii sa fie acceptate si care nu, cu atat mai mult cu cat se pare ca Biblia circula in forma sa actuala cu circa un secol inaintea acestui Conciliu. De altfel, tema acestuia a fost de a stabili daca pozitia bisericii in "controversa ariana", care risca sa aduca o mare schisma in interiorul bisericii crestine. Aceasta controversa nu era legata de acceptarea unor anumite evanghelii, ci de acceptarea Fiului ca si creatie a Tatalui, respectiv de considerare a lui ca fiind "de o fiinta cu Tatal".
Rezultatul acestui conciliu nu s-a concretizat intr-o anumita forma a Bibliei, ci in ceea ce astazi numim "Crezul de la Nicea", care cu micile modificari adoptate pe parcurs a ramas si astazi instrumentul de marturisire a credintei crestine.

emanuellex
| emanuellex a răspuns:

Felicitari Regis pentru raspunsul foarte documentat. Cuvantul care defineste Cartea Vietii, Biblie, este provenit din grecescul "biblios", care inseamna "carti legate". Este vorba de fapt despre capitolele ei din Vechiul si Noul Testament. La concilii nu s-a facut altceva decat ca s-au cercetat aceste manuscrise si s-a hotarat care erau considerate a fi inspirate de Duhul Sfant si care nu. Cele considerate a fi neinspirate de Duhul Sfant, dar care tot de Dumnezeu vorbeau, au fost excluse din aceasta Carte, dar nu negate (atentie!), fiind considerate drept scrieri apocrife. De aici si separarea anumitor religii. O parte dintre ele considera mai multe carti, ca fiind inspiratie si revelatie divina, altele mai putine. Ceea ce a ramas in comun este la fel. Numai ca unele le-au tradus in limbaj mai arhaic, altii au folosit neologismele actuale. Asta este tot. Studiaza tu putin din vechiul Testament, "Intelepciunea lui Ben Sirah", de exemplu. Crestinii protestantii au hotarat sa o excluda dintre cartile de inspiratie divina ale Vechiului Testament. Citeste-o, si dupa aceea raspunde-ti singur ce motiv politic ar fi putut interveni in aceasta decizie. Sunt convinsa ce nu vei avea nicio explicatie de aceasta natura. Inca odata revin asupra sfatului meu: citeste, documenteaza-te, analizeaza si abia apoi intreaba. Mult succes!

Răspuns utilizator avertizat
Răspuns utilizator avertizat
| profudereligie a răspuns:

Iată ce a scris Mircea Eliade în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. II, cap. XXX, paragraful 239:

... Oricum ar sta lucrurile, convertirea lui Constantin a asigurat creştinarea oficială a Imperiului. Primele simboluri creştine au început să apară pe monede din anul 315, iar ultimele imagini păgâne dispar în 323. Biserica primeşte un statut juridic privilegiat, adică statul recunoaşte validitatea sentinţelor tribunalului episcopal, chiar în materie civilă. Creştinii acced la cele mai înalte demnităţi şi măsurile de restricţie împotriva păgânilor se înmulţesc. Sub Theodosie cel Mare (379-395), creştinismul devine religie de stat şi păgânismul este interzis definitiv; prigoniţii devin prigonitori...

...Pe de altă parte, solidaritatea creştinilor era fără egal; comunitatea îşi lua asupra ei sarcina întreţinerii văduvelor, orfanilor, bătrânilor şi îi răscumpăra pe cei căzuţi în mâinile piraţilor. În timpul epidemiilor şi asediilor oraşelor, creştinii erau singurii care se îngrijeau de cei răniţi şi îi îngropau pe cei morţi. Pentru toţi dezrădăcinaţii Imperiului, pentru victimele alienării culturale şi sociale, Biserica era singura speranţă de a dobândi o identitate, de a găsi sau de a regăsi o semnificaţie existenţei...

... Înnoirea cea mai neaşteptată şi care a avut consecinţe considerabile în istoria religioasă, culturală şi socială a Europei a fost monahismul, caracterizat prin separarea de lume şi printr-un ascetism foarte sever...
... După cum remarcă Peter Brown, călugării îşi aleseseră de bunăvoie "anticultura", pustiul şi peşterile...

... Către finele sec. al IV-lea, se asistă, din Mesopotamia până în Africa de Nord, la un val de violenţe săvârşite de călugări: în 388 ei incendiază o sinagogă din Callinicum, lângă Eufrat, şi terorizează satele siriene în care se găseau temple păgâne; în 391, patriarhul din Alexandria, Theofil, îi cheamă pe călugări să "cureţe" Serapeumul, citadela marelui templu al lui Serapis. În aceea epocă ei pătrund cu forţa în casele păgânilor ca să caute idoli. În 415, un grup de călugări fanatici comit una din cele mai odioase crime din istorie: ei o lişează pe Hypathia, nobila femeie-filosof din Alexandria, pe care discipolul ei, episcopul Synesios, o evoca astfel: "mamă, soră, profesoară şi binefăcătoare".
În Orient, episcopii îi ocrotesc pe călugări ca să-şi întărească propria situaţie: împreună, episcopi şi călugări, se pun în fruntea poporului şi îi dictează acestuia opiniile...

Fără cuvinte...

| alin_5728 a răspuns:

Cred ca a facut bine pentru ca acele bibli erau niste erezii si nu sunt dovezi ca ele ar fi fost adevarate.
Cred ca constantin si episcopii nu au vrut sa se stie de ele din motive politice dar si religioase.

| alin_5728 a răspuns:


E greu de spus dar cine spune ca el a decis cu adevarat?
Avea probabil si el ''mogulii'' lui.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nu sunt de acord cu interzicerea sau cu ascunderea documentelor, sunt atat de importante, scrise pentru noi, intreaga omenire. dar ceia ce biserica nu vrea ca noi sa intelegem sau sa aflam decide sa doseasca.informatii primim de peste tot, trebuie doar sa avem ochii si urechile deschise. ce trebuie fiecare sa stie, v-a afla la momentul potrivit.

| CristianD12 a răspuns:

+1 pentru regis si emanuellex cu mentiunea ca nu conciliile(sinoadele) ecumenice au hotarat ce ramane si ce se indeparteaza din scrierile biblice, ele au dat doar oficialitate unor lucruri deja existente cu mai bine de 1 secol inainte.
Si ca sa fiu exact pe intrebare, Constantin nu a avut nici o treaba cu Canonul Sf. Scripturi, el (in 325) doar a prezidat conciliul(sinodul) I ecumenic, scopul fiind cel de a opri controversele dintre arieni si ortodocsi care puteau pune in pericol insasi integritatea Imperiului.