Poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc inradacinate in inimile oamenilor este copilaria.Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si candoare.In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai omori surasul.Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor.Isi zidesc fericirea pe visuri iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.Toate gandurile marete, toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.Sunt copii care trebuie sa lupte pentru apararea propriilor drepturi, copii pentru care dragostea inseamna atat de mult, tocmai pentru ca le lipseste.Acesti copii au nevoie doar de o sansa pentru a-si demonstra valoarea. E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intr-adevar traita.Copii detecteaza artificialitatea, minciuna si egoismul, oricat de mult ai incerca sa-ti maschezi atitudinea.
Peste ani, copilaria va deveni un vis frumos care incepe cu " A fost odata ".
Pentru mine, copilaria a fost perioada din viata in care am descoprit lumea, in care m-am descoprit pe mine insumi... a fost ca o aventura care a trecut repede dar care m-a pregatit pentru varstejul perioadei urmatoare.
Nu, nici pe departe. Sau în fine, din punctul meu de vedere.
Pentru mine copilăria e între 5 şi 14 ani. Eu în această perioadă m-am mutat de 4 ori (din care două în chirie! - deci nesigur), am schimbat două locuri de muncă şi, în general nu am avut niciun fel de bucurie, sau, în fine, niciun fel de bucurie care să mă facă să-mi doresc să retrăiesc acea perioadă.
În altă ordine de idei, copilăria este perioada în care chiar dacă ai dreptate, nu te ascultă nimeni şi nu te bagă nimeni în seamă pentru că "eşti doar un copil".
Cea mai frumoasă perioadă este perioada 18-30 de ani, perioadă în care mă aflu şi eu şi care pentru mine se confirmă, fiind, în adevăratul sens al cuvântului, cea mai bună perioadă, sau, dacă vrei, "raiul" în viaţa mea.
Aşa că nu, nu este copilăria cea mai nevinovată parte din viaţa mea. Nu, nu am trăit nici pe departe cele mai frumoase clipe în acea perioada. Şi da, maturitatea în prima ei parte (tinereţea) înlocuieşte fără probleme şi într-un mod pozitiv copilăria în care nu ai nicio şansă să faci nimic.
Numai bine.
Da asa este cum zici tu.Si pentru mine copilaria a fost raiul din viata mea. Da este importanta dar nu cea mai importanta, cea mai importanta a fosta casatoria mea si apoi nasterea celor doi copii dar sunt de acord ca e cea mai nevinovata parte din viata.Am trait multe clipe frumoase acolo dar si cind mi-a facut sotul curte si si in casnicie.Copilaria nu inlocuieste nici o perioada este necesara si asa cum am mai vorbit de ea mai sus dar omul trebuie sa ajunga si la maturitate si sa-si asume niste responsabilitati de la o anumita virsta caci nu ne-am nascut sa traim toata viata ca voda-loboda avem misiunea si menirea noastra in aceasta viata pe care trebuie s=o ducem la bun capat.
Copilaria este frumoasa din cauza naivitati copiilor dar mie mi se pare mult mai frumoasa adolescenta cand deja nu mai esti un pitic, ai deja libertatile unui adult dar totusi nu ai inca responsabilitatile unui adult
Daa, copilaria e superba, dar eu mi-am dat seama de asta abia cand am ajuns la pubertate
Copilaria mea a fost placuta, cu momente foarte frumoase, dar nicidecum superba, minunata, de neinlocuit.In copilarie am trait niste chestii pe care ma chinui sa le uit de ani buni, mai bine zis sa trec peste blocajele si problemele pe care le-au creat intamplarile alea.Multe lucruri din copilarie m-au marcat, deci nicidecum nu mi-as dori sa rememorez intruna clipele copilariei.Nu e nicidecum cea mai importanta perioada a vietii mele, aceea sper sa fie maturitatea.
Am avut momente frumoase, bucurii de copil, dar am realizat mai tarziu ca am avut zeci de lipsuri, spiritual si afectiv vorbind.Cu toate astea, daca nu era copilaria nu eram asa acum, deci cred ca cel mult din punctul asta de vedere pot sa o cataloghez ca fiind importanta.Raiul n-a fost nicidecum, poate doar 'linistea dinaintea furtunii'ce avea sa izbucneasca ceva mai tarziu.In rest, a fost doar o alta etapa prin care a trebuit sa trec.
Sincer?
Am urat copilaria
Acuma nu regret nimic
Ma bucur ca am crescut ( nu chiar foarte mult dar...totusi)
In copilarie cei care au avut una... a fost frumos
Eu insa din pacate.nam stiut ce e aia copilarie
Acum pot spune ca e perioada frumoasa de pe la 18 - 22 de ani.
Cei mai frumos ani
Cel putin de la mine a inceput pe la 17 18 sa imi placa...viata
Pana atunci pot spune ca a fost super nasol
Eh pe cand alti se gandeau ce fete sa bage in pat eu ma gandeam la un loc de munca...si inca mai ma gandesc acu trebuie sa imi termin scoala la sansa a 2
Pai depinde de fiecare. De ex unii copii s'au saturat de copilarie deoarece unii se dezvolta mai rapid, si tind la unele lucruri pe care parintii i le interzic din simplu fapt ca vor sa aiba grija de ei si sa ii tina langa ei cat mai au ragaz. Dar unii nu inteleg decat dupa ce trec prin viata. dupa ce trec de "raiul" asta cum il definesti tu. Intradevar este un "rai" pentru cei ce stiu sa il aprecieze. Dar si viata de dupa copilarie este frumoasa daca stii s`o traiesti.
Buna. Asa este, copilaria, desi este scurta este unica si de neuitat. De asemenea, o perioada de neuitat este adolescenta, adica perioada din viata in care te si indragostesti si multe altele. Si momentele in care esti indragostit sunt superbe. Fiecare clipa are oricum rostul ei, trebuie traita din plin si luata ca atare.
Ca tot e capitolul filosofie, un tip pe nume Sartre avea o vorba
"Ce haioasa e tineretea, pe dinafara sclipeste si pe dinauntru nu simte nimic!". mai departe te las sa interpretezi.
Copilaria este cea mai frumoasa, a mea a fost superba pana la varsta de 10 ani cand mi-a murit mama de cancer, de atunci am inceput sa ma maturizez
Fiecare a avut copilaria lui fie mai putin buna sau raiul pe pamant. Niciodat o viata nu va fi perfecta iar dac pentru uni copilaria nu a fost buna e problema lor pentru ca ori nu a stiut sa o traiasca ori nici parinti nu s-au implicat foarte mult cea ce este ingrozitor pentru ca parinti au un rol foarte mare in educarea si crearea unui viitor bun si fericirea copilului. fiecare a avut macar 5 min frumoase din copilarie chiar dac peste 10 min a a avut un soc acele 5 min te pot facee sa razi si sa uiti de necaz. Asa ca fiti si voi mai optimistii
LisaJulie întreabă: