Cred ca am o problema, de ceva timp am inteles ca sunt o entitate atat de coplesitoare in ceva organic. nu pot sa scap de mine insumi, de gandire si ma panichez prea tare de asta de parca corpul meu e inutil si departe de mintea mea, sunt prea treaz
am piele si oase si muschi si vreau sa plec de aici si totodata entitatea mea ma terifiaza. nu pot sa scap de mine, urmaresc tot ce gandesc si tot ce spun si fiecare miscare pe care o fac. nu pot sa vorbesc, e o distanta enorma intre gandire si a spune. stiu ca mintea mea nu conteaza nu stiu ce urmaresc, nu e nimeni pentru care sa conteze ce simt sau stiu si nici nu simt nevoia sa existe. sunt atat de atent sa ma comport normal incat cuvintele nu mai au sens. nu am realizat niciodata ca am un corp si sunt epuizat, totul e prea intens pentru mine ca sa nu plang dorm continuu. vreau sa nu ma mai simt atat de fragil dar ma imbolnavesc iar si nu stiu ce sa fac
Ordonare:
După relevanţă
Eşti o ciudăţenie frumoasă, poetică, adorabilă şi profundă. Nu ştiu ce să-ţi răspund...decât că eşti iubit şi contezi (sper să conteze).
Răspunde
Mai stii cand lynch a spus ca dincolo de ciresi si nori si locul lui micut erau furnici cu aripi? sunt atat de neinocent si nemagic si urasc totul.
e o jumatate din mine de care vreau sa scap, catpowerless, e minunat pentru mine ca dialogurile mele ma fac adorabil
sincer, ma surprinzi constant pentru ca iti pasa...iti multumesc foarte mult ca intotdeauna pentru discutii si complimente, te apreciez foarte mult
Răspunde *ii zambeste confuz si isi imbratiseaza cainele*
Tu si entitatea ta...
Candva, un om si-a constatat propria entitate si propria entitate a inceput sa creasca sub privirile omului, ca o tumoare. Una nostima, cu ochi, nas, gura, manute. Si intr-o zi, cand omul se uita pe geamul de la tren, geamul i-a cazut peste propria entitate, ca o ghilotina, ciuntindu-l. Si trenul gonea, nu-si mai putea omul recupera entitatea constientizata. Ca intr-un flashback, omul si-a amintit momentul cand a asezat o pernuta in pat, sa doarma si entitatea sa ca o tumora, momentul cand seara ii citea poezii in fotoliu propriei entitati, momentul cand facea de Craciun turta-dulce in forma entitatii constientizate...foarte melancolic totul.
Apoi omul s-a dus in toaleta trenului mirosind a urina si s-a uitat in oglinda șiclítă, sa se vada. Din locul unde cazuse geamul amputandu-i entitatea, o cicatrice dragalasa il privea, cu ochi, nas, gura, manute.
Ce poetică-i povestea. M-ai făcut să-mi fie drag de entitatea mea şi de răni cicatrizate şi nostime, cu ochi, nas, gură, mânuţe...
As vrea sa pot spune ceva superb in cuvinte atat de usor!
nu cred ca ar trebui sa o las la voia intamplarii mi s-ar parea normal sa nu fie tulbure, sa nu ma sfasie...atunci nu stiu de ce e bolnava entitatea mea, nu e iubire in sine, poate doar o manie pe sentimentul asta cred ca orice ar fi am sa il pot rupe ca o fata draguta intr-un club dragut panicata dupa baieti pe care sa ii tina ca animale de casa dar acum nu mai am nevoie de cineva ca sa ma spal pe dinti si nu am sa mai fac pe linda blair si am sa il pot arunca afara si in loc sa urasc totul am sa fiu fericit din nou...
linda blair? te joci de-a exorcistu`? adica te uiti in oglinda, spui predica entitatii organice si vomiti.
( dap, ar fi prea simplu asa )
As vrea fiu miley cyrus ca sa imi permit sa mananc
Are idei şi lucrări mişto Daniel Firman cu elefanţii lui simpatici, inversaţi, care sfidează gravitaţia şi "normalitatea".
https://www.perrotin.com/Daniel_Firman-works-oeuvres-22098-74.html
https://www.perrotin.com/artiste-Daniel_Firman-74.html
Aici parcă s-ar ţine de Pământ, să nu ia zborul, ca un LeoZeppelin.
https://www.perrotin.com/Daniel_Firman-works-oeuvres-17708-74.html
Cuvant de pus la colectie: taxidermie*
(nu-i asta tehnica folosita in lucrarea cu elefantu` dar e asa real incat pare)
_____________
* interesant este ca apare taxi in alcatuirea cuvantului, fapt ce m-a determinat sa fac sapaturi superficiale, asa am aflat ca taxis e grecesc si inseamna ordonare, colecție; cum s-o fi transformat taxis-ul grecesc in taxi-ul nostru cel de toate zilele, asta vom afla in episodul urmator.
Probabil de la "taxare", că nu scapi netaxat dintr-un taxi. : ))
Se pare că ai reinventat expresia "Elephant in the room". : ))
*hahahahaaauu* aaahm tz hiiim e nu stiu despre despre ce e arrr eczsss ceva... ceva : (
Se poate. La singular-taxa, la plural-taxe, respectiv taxi ( la moldoveni; moldovenii stii ca pun "i" in loc de "e" de ex caieti, soseti, steli, in loc de caiete, sosete, stele )
Poate dai de Andrew Solomon si arunci o privire. Acolo am gasit cel putin 2 idei faine.
Ce primitoare cromatic eşti azi şi ce asocieri şi coincidenţe frumoase şi stranii.
http://bit.ly/1shYo17
As vrea sa imi salvez depresia si ai dreptate, e mai umana ca orice alte ideologii: )
Pai cum nu stii ce urmeaza? Ai evoluat atat de mult spiritual incat ai atins Nirvana. Felicitari.
Mda,și mie mai mi se întâmplă asta -
"sunt atat de atent sa ma comport normal incat cuvintele nu mai au sens".
Vorbești cam incoerent, chiar și pentru o pseudo-filosofeală adolescentină din asta, așa că nu voi mai spune nimic.
Esti o persoana sensibila si minunata, draga xochipilli.
Poate ca esti mai puternic decat crezi...stii asta, nu?!
Nu mai lasa gandurile rele si negre sa-ti acapareze mintea...Plangi daca trebuie, de descarci...
P.S. Ti-am adus cirese ....si cand ploua, iesi afara, te va relaxa si incalzi (dar sa nu stai prea mult, poate racesti :P )
https://www.youtube.com/watch?v=bArwvW0Ym_U
Ada e draguta si rece si suna deja a ploaie trolli esti ca o sirena sau ca o pasare *isi trece mana peste fata*, de fiecare data nu stiu ce sa zic nu am mai plans in perna de...
Ma topesc...Mereu ma lasi fara cuvinte!
Esti unic, ciudat, dragalas...
Trolli, stii ca nu sunt nici macar putin!
Nu sunt mincinoasa, sa stii...
Stii ca sunt multi care te plac pentru felul tau de a fi....ciudat dar foarte interesant. Ai tu o aura a ta...
Trebuie sa fie constient de calitatile sale...
e tare dragalas!
Acum ca suntem amandoua cu aceeasi parere, ( si sigur mai sunt si alti oameni), trebuie sa ne creada!
Xochipilli al nostru are şi o modestie frumoasă şi rară - care îi condimentează farmecul şi drăgălăşenia -, deşi e cam mult prea exagerată uneori.
Oricum, e fascinant cum cineva atât de frumos poate să se vadă atât de urât şi neînsemnat (uneori)...şi fără acea modestie xochipilli n-ar fi xochipilli. 
Doamne draga noname si eu ma bucur ca nimeni nu are abilitati contradictorii si o modestie asa naspa abia pot sa ma suport, sa stiu si sa vad atatea chestii dar sa nu fiu capabil sa spun nimic despre nimic
Pot să fiu PR-a ta, dacă vrei (sau purtătoarea de cuvânt, ca pentru Leo).
În cazul înţepăturilor gratuite de aici, aleg să fiu purtătoarea de tăceri. Unii nici atenţie elementară nu merită.
Îmi place mult Winter Boy şi Starwalker - ai auzit-o?
Cât de sec, neinteresant şi mediocru ar fi un artist absolut "normal"?
Fock normality! Xochipilli rules!
*nu termina de pus draperii ascultand jandek si se da jos* poate ceva ciudatenie nu deranjeaza pe nimeni... ma intreb unde duce
Eu am tras draperiile....Imi place sa stau asa, in camera mea roz. :D
Pe mine nu ma deranjeaza ca esti ciudat. Eu sunt atat de ciudata, incat mi-e frica de mine! Tie nu? :))
https://www.youtube.com/watch?v=pp95olCn3lY Ce frumos e Johnny...
Cred ca i-am raspuns in gluma, tot ce sunt e iubireh repetase acelasi lucru de trei ori de obicei nu am cuvinte doar in cazul intepaturilor psihanalitice nu inteleg de ce raman asa placut de trist, nici nu vreau sa inteleg
Brusc ai iesit din starea de entitate coplesitoare si ai devenit un om normal si comun 
M-ai dezamagit
Ti-ai facut un obicei din a da raspunsuri penibile la toate intrebarile?
Asa credeam si eu...
Claustrofob în propriul corp...
Dom'le, și mie mi-e frică de șerpi, dar încerc să par curajos în fața unei fete.
Oamenii reprezinta opera de arta a universului. Reprezentam materia constienta de sine, cel mai evoluat stadiu la care poate ajunge carbonul (baza lumii materiale). Pare o greseala sa pui atat potential intr-o bucata de carne dar e si singura solutie pentru cazul nefericit in care opera de arta va dori sa-si domine creatorul. Imaginatia infinita si capacitatea de a gandi nu se potrivesc deloc cu corpurile fragile pe care le controlam.
Fiecare entitate este mai mult de cat pare, fiecare dintre noi traieste, in acelasi timp, in mai multe realitati. Si, cand preferam sa facem asta prea des, apare iluzia ca singura realitate pe care o putem simti nu este locul potrivit in care ar trebui sa ne aflam. Devenim ignoranti si avem impresia ca nimeni nu ne intelege cand, in realitate, noi incetam in a mai incerca sa-i intelegem pe ceilalti. In aroganta noastra uitam ca fiecare om duce o lupta continua cu propri demoni si avem pretentia ca ceilalti sa ne inteleaga sau macar sa ne sprijine. Dar nu e datoria nimanui sa faca asta si pana la urma nu ar avea de ce, pentru ca fiecare dintre noi are optiuni infinite. Poti alege sa traiesti prin ceilalti, sa le faci pe plac pentru a-ti hrani propriul orgoliu sau poti alege sa nu-ti pese de nimeni si nimic. Diferenta dintre cel mai de seama individ si cel mai putin important, este doar perceptia lui despre el insusi, pentru ca mintea lui este singurul loc in care el exista cu adevarat. Totul se reduce la ce simtim si nu la ce se intampla, avem puterea de a ne altera propria realitate.
Ca alegem sa ne frangem recturile cu calupuri de salam sau ca alegem sa renuntam la tot ce avem si sa ne dedicam viata ajutorarii celorlalti, avem acelasi scop primordial: sa ne usuram existenta in propriile cochilii de carne. Singura realitate pe care trebuie sa o infruntam ar fi aceea ca avem un sfarsit. In rest, totul poate fi manipulat. Putem alege sa nu ne pese de ce cred ceilalti sau sa ne traim viata tinand cont de asta in fiecare secunda. Putem alege sa ne intristeze sau se ne bucure totul. Putem rade cand ne aflam la un pas de moarte sau sa plangem cand iubim pentru prima data.
Ce incerc sa-ti spun in foarte multe cuvinte este ca tu ai capacitatea de a controla ce simti. Iar ce faci tu este sa te pedepsesti singur, chinul pe care il duci, ti-l creezi tot tu. Traim cu iluzia ca ceilalti ar trebui sa ne accepte cand ar fi de ajuns sa ne acceptam noi insine. Fiecare dintre noi este un zeu incatusat intr-un corp din carne, de aceea frumusetea unui om merge dincolo de granitele materiale.
Tu esti singura entitate care te poate judeca. Esti propriul judecator, calau sau salvator.
Nu vreau sa am putere, e o versiune a mea prea greu sa o iubesc, insusi faptul ca trebuie sa decid nu mi se pare normal pentru mine, nici nu stiu cum stiu ceva, cum imi permit sa am incredere in ce fac, ce vad si in pozitia in care sunt
inteleg cum m-as putea elibera fiind responsabil de propriul meu sine si am sa fac tot ce pot desi simt ca e invers
scuze daca suna schizoid, am fost foarte atent la ce ai spus
Nu suni schizoid, mai degraba ca un om cu spiritul frant. Ai permis prea mult timp fricii sa te controleze iar acum nici macar nu iti mai poti imagina o schimbare. Orice scenariu pe care ti-l imaginezi, va avea o parte tragica, te-ai acomodat atat de mult cu durerea incat nu o poti ignora nici macar in realitatile inventate.
In cartier la mine era un pusti cu care am fost la scoala. Era uratel, neingrijit si provenea dintr-o familie saraca. Pentru ca asta nu a fost de ajuns, a avut si un accident cand era mic si genunchiul i-a fost inlocuit cu o tija de metal. De la 5-6 ani nu si-a mai putut indoi piciorul si a avut parte de operatii periodice, tija fiind modificata in concordanta cu ritmul lui de crestere. Mama lui era aclcoolica, taica'su murise sau ii parasise, nu stiu sigur, nu l-am auzit niciodata vorbind despre el. Era un baiat cu foarte mult bun simt si muncitor, desi avea acel handicap incerca sa-si intretina familia (mama si doua surori mai mici). Nu l-am auzit nici macar o data vorbind pe cineva de rau. Nu a stat niciodata cu o fata, nici macar nu a sarutat pe una vreodata, situatia lui nu i-a permis asa ceva. De distractii nici nu prea s-a pus problema, avea atat de multe probleme incat si pe strada mergea doar cu capul plecat si ingandurat. La 26 de ani a cazut de pe o scara in timp ce lucra cu ziua la cineva, a facut o comotie, in seara respectiva a murit. Un baiat bun, care a cunoscut doar durerea si care practic nu a apucat sa traiasca, a disparut pur si simplu dintre noi. Cand am auzit ce s-a intamplat, m-am intristat. Nu pentru ca a murit, cand am auzit ca a murit am simtit o usurare, m-am gandit ca a fost pentru prima data in 26 de ani cand nu a trebuit sa-si mai confrunte propria realitate. M-am intristat pentru ca viata nu ofera nici sanse egale, nici a doua sansa. Uneori, viata nu ofera nici macar O SANSA...
Timpul pe care il avem este scurt. Cu fiecare gura de aer ne apropiem de sfarsitul inevitabil. Nu intelegem asta decat atunci cand e prea tarziu si realizam cate lucruri am ignorat in iluzia noastra de eternitate. Suntem niste papusari iar gandurile noastre sunt papusile. Ne cream demoni, ne agatam de lucruri care nu inseamna nimic, oferim prea multa atentie lucrurilor care ne ranesc sau ne-ar putea rani si prea putina ocaziilor de a savura timpul petrecut aici. Oamenii care se bucura de viata nu sunt oameni care au mai mult, sunt doar oameni care s-au convins pe ei insisi ca trebuie sa se bucure de viata.
Nu iti spun ce ar trebui sa faci pentru ca nu stiu. De fapt, discutia asta se datoraza faptului ca mi-am trait prea mult viata azi noapte si acum, la munca, nu sunt in stare sa fac nimic altceva decat sa tastez lucruri lipsite de esenta pe TPU. Sunt constient ca ce spun e la fel de folositor ca si berea fara alcool dar e o metoda prin care simt ca ajut cu ceva [desigur, faptul ca spun niste lucruri care mie mi se par intelepte doar ca sa ma simt mai bine, referitor la mine insumi, pentru ca mai apoi sa imi creez iluzia ca as fi ajutat cu ceva si sa ma simt din nou bine, tot referitor la mine insumi, nu pot sa recunosc fata de tine sau de nimeni altcineva. asta ar insemna ca bunatatea, pe care multi o afiseaza, este in realitate tot egoism pur si ca tot binele pe care oamenii il ofera, il ofera ca sa se simta ei insisi mai bine. iar noi am invatat ca egoismul si frustrarea sunt rele asa ca o astfel de realitate ne-ar da universul peste cap]. Ce incerc sa-ti spun este ca ai o singura sansa. Daca poti, macar putin, profita de viata. Nu te infrange tu pe tine insuti, mai ales cand totul din jurul tau deja incearca sa faca asta.
Sunt asa fericit ca mi-ai clarificat astea. nu stiu la ce mi-ar folosi sa am o sansa dar incerc sa am o viata plina de experiente, oricat de proaste si ieftine ar fi unele dintre ele astfel incat sa inteleg ce inseamna sa fii om dar a deveni nu are nicio legatura cu moralitatea. obisnuiesc sa cred ca faptul ca imi iubesc vidul aduce fericirea altora si le completeaza identitatea prin lipsa mea de identitate si asta e foarte ok, poate moralitatea nu are niciun adevar daca o fac totusi imoral din pura mizantropie nu inseamna ca ceea ce doresc nu e totusi valabil. incerc sa devin dar in sinea mea nu sunt decat invatat sa fac asta si plang toata ziua si am atacuri de panica toata noaptea, poate nu imi doresc nimic dar as putea sa stabilesc o idee de demnitate prin care sa ma deschid fata de o lume care nu imi spune nimic. ce spui tu suna natural
Moralitatea este doar setul de reguli, acceptat la nivel universal, menita sa echilibreze modul haotic prin care, in lipsa ei, am interactiona unii cu ceilalti. Dar imoral nu inseamna neaparat gresit. Obisnuim sa facem rau, pentru a preveni un rau mai mare, din cele mai vechi timpuri.
Nu tu trebuie sa fii pe placul lumii, nu vei reusi niciodata sa faci asta. Fa in asa fel incat lumea sa fie pe placul tau. Altereaza felul in care percepi realitatea. Deja faci asta doar ca tu alegi sa o faci intr-un mod negativ.
As fi putut sa dispar cand asta suna fantastic
Ai pus intrebarea la misto sa se scrie baliverne pe aici sau chiar simti asta ca sa stiu sa-ti dau un raspuns?
Ramon am crezut ca am pus-o sa imi raspunzi dar apoi am realizat ca nu voiam decat sa imi exersez atitudinea suicidala ca sa fiu invitat la o petrecere sado
Am inteles dar am vazut raspunsurile celorlalti useri...ca neavand nicio legatura cu intrebarea ta. Iti raspund direct aici,nu sunt ahtiat dupa punctaj,fundita,vot sau altceva.
Deci esti constienta ca esti o entitate intr-un corp.UN SUFLET ce a ales sa traiasca viata pe pamant in acest corp. Tu esti doar o mica parte din entitatea mama,o foarte mica parte care ajuta la perfectionarea sufletului,entitatii. Cum sa perfectionam sufletul decat printr-un corp care sa simta orice emotie? Mai intai sa ne uitam in oglinda si sa fim pe deplin convinsi ca eu-l nostru am ales acest corp.Bun sau rau,primul pas este sa ne iubim pe noi insine mai intai. E o sarcina foarte dificila dar nu greu de facut. Trebuie sa ne iubim pe noi mai intai ca apoi sa experimentam diferitele emotii.
Nu prea am puterea dde axprimare, nu stiu daca m-am facut inteles dar te consider o fata cu adevarat inteligenta, odata ce apus asemenea intrebare. Nu uita, iubeste-te, TU ESTI cea din oglinda.
Nu mai pot sa exist intr-o forma fizica, dar sunt un inger, sunt ok, de fapt sunt d-zeu prins intr-un corp am ochii lui. nu am renuntat sa ma iubesc
Ok...m-ai făcut curioasă.
Să văd dacă înţeleg, aşa, mai simplu.
Tu până acuma' ţi-ai făcut o "anestezie" psihologică, şi ai trăit intens din toate punctele de vedere, iar acum efectul a trecut şi simţi că te prăbuşeşti?
"vreau sa nu ma mai simt atat de fragil dar ma imbolnavesc iar si nu stiu ce sa fac"
One word: Cocaine!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
