Cu ceva zile in urma, chiar credeam ca posed un astfel de sentiment, dar m-am inselat amarnic si am ramas cu o deceptie in suflet. Oricum, chestia asta nu este un impediment in a da crezare acestei iubiri platonice.
In conceptia mea, dragostea platonica apare contingent, apare o singura data in viata, celelalte iubiri din versiunea "pseudo", sunt simple prezumtii ale iubirii leale.
Interesant ca unii mi-au socotit raspunsul stupid iar altii folositor.Cu toate ca n-am argumentat, am spus un singur cuvant. L-as intreba pe cel care mi-a dat stupid, cum s-ar chema dragostea care s-ar infiripa intre doi oameni onesti si loiali, fiecare casatorit cu altcineva, deci care s-au descoperit prea tarziu? Caci nu cred sa existe cineva care sa creada ca dragostea doar sex inseamna, si ca farmecul care leaga doua finte umane care comunica fara vorbe si se patrund unul de prezenta, fizica dar si spirituala, a celuilalt ar trebui sa se numeasca altfel? O astfel de aspiratie a unuia spre celalalt, o constiinta care spune ca nimic nu-i posibil, cum s-ar numi ea oare? Caci sper ca toata lumea e de acord cu vechiul adagiu care spune ca inimii nu poti sa-i poruncesti.
Eu nu cred dar probabil este posibila daca sunt persoane care afirma ca au trait o asfel de dragoste...
Da, am avut o astfel de experienta, este un exercitu cu adevarat minunat pentru suflet si creier. E frumos, dar e dificil sa gasesti partenerul cu care sa rezonezi, dar exista.
Imi pare rau ca te dezamagesc dar in zilele noastre cred ca nu este posibil asa ceva! pentru cei care nu stiu inseamna dragoste fara contacte sexuale! sincer slabe sanse
O forma de genul asta exista pentru ca mi s-a intamplar si mie, dar a fost determinata de anumite circumstante; adica eu nu aveam suficienta incredere in mine si il iubeam atat de mult pe baiatul respectiv, mai casanova de felul lui, incat imi era teama ca dupa ce voi fi cu el voi deveni decat o alta fata care i-a picat in plasa si mi s-ar fi rupt sufletul sa ma vada asa.
acum, ca lucrurile s-au mai schimbat un pic si ma simt mai sigura pe mine pot sa spun ca dragostea platonica este echivalenta cu nimic
adica, cine vrea, n-are decat sa se rezume la atat, dar parerea mea este ca dragostea platonica nu face decat sa adune frustrari.
nu as mai accepta sa traiesc o dragoste platonica
Cori_7775 întreabă: