Creierul uman este cel mai complex lucru din univers. Totuși, el trăiește atât de puțin, adică trăiește cât timp trăiește omul. Se duce soldatul pe front, este împușcat, moare și în aceeași clipă moare și cel mai complex lucru din univers. Dar și dacă nu se duce pe front (că nu toți murim pe front), diferența nu este foarte mare. Ciudat, nu? Materia a avut nevoie de milioane de ani de selecții și adaptări la mediu ca să producă creierul uman, iar el trăiește atât de puțin. Putem spune despre această moartea a "celui mai complex" că este cel mai ciudat lucru din univers?
"Materia a avut nevoie de milioane de ani de selecții și adaptări la mediu ca să producă creierul uman, iar el trăiește atât de puțin. "
Natura, in atatea milioane de ani de selectie si adaptari, a reusit sa creeze un sistem chiar mai complex decat creierul, un sistem care pare sa sfideze legile fizicii: Secretul nemuririi.
Vezi tu, Natura a inteles ca este ineficient sa invinga lupta cu entropia, daca nu chiar imposibil. Dar, prin stocarea informatiei intr-un mod eficient, transmiterea ei mai departe si utilizarea acesteia pentru a reconstrui sistemul de la zero, ar putea face fata puterii distructive a timpului.
Este ceva remarcabil. La aproape 200.000 de ani de la aparitia lui, creierul uman inca exista.
Soldatul care moare pe campul de lupta este doar un pion de pe tabla de sah. Incearca sa intelegi nivelul la care Universul a lucrat.
Calculatorul pe care il am nu o sa mai functioneze dupa 40 de ani. Creierul uman functioneaza de 200.000 de ani.
Celula Eucariota, care este practic o micro-fabrica biologica, functioneaza de 2, 7 miliarde de ani. Arata-mi ce fabrica putem crea noi, care sa se bucure de asemenea autonomie.
Este inimaginabil ce poate crea mecanismul evolutiv daca il lasi sa lucreze suficient de mult timp.
"Scopul" nu a fost niciodata ca soldatul sa nu moara.
A fost ca informatia sa supravietuiasca, sub orice forma ar fi ea.
Si de 3, 7 miliarde de ani, de cand a aparut, fix asta face.
P.S.: Natura nici macar nu a "programat" creierul uman pentru a supravietui, l-a programat pentru a permite informatiei sa supravietuiasca cat mai bine. (Ma refer la informatia genetica.) Coincidenta face ca cele doua obiective se suprapuna destul de bine. Exista si exceptii: Un parinte care se sacrifica pentru a isi salva copilul.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Suntem niște maimuțe tâmpite care ne ucidem între noi sau ne mințim ca are ceva vreun sens, rost, dar o dam în depresie, nu are sens sa gândești asa profund ca îți pierzi timpul aiurea, ignora asta și mergi mai departe sau reflectează la asta dar nu excesiv
aia da, te impusca careva mori aia e te duci de suflet.
Dar chestia este alta, nu moare omu si moare si creierul, de fapt cand moare creierul, moare si omu
Deci moare creierul cel mai complex, moare in aceiasi clipa si pomu, scuze omu voiam sa zic.
Creierul traieste atita timp cit are cei trebuie, daca restul nu-i mai da ce are el nevoie, se stinge lumina.
Dar cel mai bun raspuns la dat inferno, in sf vad si eu un raspuns bun la el, asa simplu pe intelesu oricui asa mai da, parca altfel stam de vorba.
Cum e bun răspunsul lui Inferno? Uite ce scrie el: "Natura... a reusit sa creeze un sistem chiar mai complex decat creierul...Secretul nemuririi". Nu cu mult timp în urmă mi-a murit bunicul. Unde e nemurirea de care zice el? 
Nemurirea de care el spunea? Unde este bunicul tau? Tu ce esti? Bunicu tau esti tu, la asta s-a referit Inferno, informatia lui bunicatu a trecut la tine si asa mai departe.
A scris frumos, nu stiu daca a fost de la el sau o fi luat de undeva, dar e scris frumos si cum trebuie.
Deci tu esti parte din bunicul tau, ori parintiin tai is parte din el, tu esti parte din parintii tai, ca urmare esti parte si din bunicatu.
cine a zis ca e cel mai complex lucru din univers? 
Creierul e doar o adunatura de atomi, ca oricare alta, si acea adunatura reactioneaza ca oricare alta. Creierul tau detine doar ce primeste, nu e nimic special in asta. Sunt doar reactii chimice. In America, parca, a nins cu fulgere. Poate nu e ceva nou, dar eu nu am auzit asa ceva pana acum; sunt doar reactii chimice.
Corpul fizic inclusiv creierul este doar Cortul în care locuiește Omul. Om poate fi numit doar daca acest Cort este însuflețit. Altfel se numește cadavru.
Https://www.tpu.ro/go-to-answer/18805743/
Daca creierul este egal in complexitate cu un sistem meteo, moartea lui mai e oare "cel mai ciudat lucru din univers"? :)
In raspunsul de mai sus am facut o poza, ai sa gasesti in ea domeniile complexitatii, cam ce presupune o complexitate adevarata.
As putea sa iti spun doar din fizica cuantica, zece chestiuni mult mai ciudate decat creierul uman, care dealtfel, nu reusesc sa fie intelese de creierul uman, dar mi-e teama de paradoxul care o sa iasa de aici.
Moartea este in general unul dintre cele mai mari mistere, spun mister, nu ciudatenie, si probabil acest mister nu va fi elucidat nici macar atunci cand creierul va putea sa se explice pe el insusi. :)
Referitor la celelalte menționate în întrebare, omul poate trăi fără creier (de exemplu: zombie), iar creierul poate trăi fără om (de exemplu: într-un borcan, primește nutrienții de care are nevoie, poate face conexiunile neuronale în continuare prin cele 5 simțuri, prin obiecte artificiale organice [adică, făcute în laborator]). Asta fiind doar teoretic, chiar SF, nu cunosc să fie real, dar teoriile există.
Referitor la întrebare, pun accentul, în special, pe "moartea a celui mai complex", este un simț instinctiv când un individ se uită la ceva mai măreț decât el însuși sau obiectele foarte dragi dispar, atunci când idea, imaginea, persoana, obiectul, creierul, nu mai oferă aceeași siguranță, certitudine, complexitate cum oferea odată. Același sentiment apare chiar și atunci când te uiți cum o mega corporație cade la pământ și dispare; când un asteroid cade pe pământ, și sfărâmă totul din împrejurimi; când animăluțele și oamenii dragi cad în fața ta, și n-ai nici-o putere să faci ceva; când un munte, cu toată splendoarea lui, este retezat cu totul.
Pe scurt, este doar un șoc când ceva măreț, cu importanță mare, care oferă certitudine și siguranță, alteori este și ceva drag nouă, dispare cu totul; șocul va trece într-o perioadă, dar corpul uman sau creierul pot exista și pe urmă atât timp cât îndeplinesc câteva condiții, deși nu sunt ușoare. Pe urmă, atât timp cât "puterea măreață" nu mai este, va veni o perioadă când o va înlocui altceva, simțul prădător de a fi puternic și de a supraviețui încă este activ (un extraterestru cu o formă de inteligență mai superioară; creierul și corpul ca entități separate; o altă mega corporație; un alt geniu cu o minte sclipitoare -chiar și pe același domeniu; un alt imperiu mai sclipitor; alți barbari mai mult sau mai puțin cruzi; un alt munte în locul celui vechi, chiar dacă ar trece miliarde de ani).
Deci, este ciudat, un șoc destul de puternic, dar și acesta va trece până la urmă.
Nu e vorba atât de șoc, ci mai mult de ceva ciudat. Sau, hai să-i zic altfel: misterios, de neînțeles. Materia a lucrat milioane de ani ca să-l facă, iar el să aibă o existență așa de efemeră - azi e, mâine nu e.
Nu cred ca este nici pe departe cel mai ciudat lucru din univers. Nici ce mai complex.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
