Crezi ca Dumnezeu exista. Ai vrea ca situatia sa fie alta, ca El sa nu existe? De ce?
Crezi ca Dumnezeu nu exista. Ai vrea ca, la fel, situatia sa fie alta, El sa existe? De ce?

Dati-mi bani sa-mi fac poftele si va promit pe Dumnezeu il las numai voua.

Cred din toata inima mea ca exista Dumnezeu.El este un Dumnezeu minunat care doreste ca toti oamenii sa vina la El.Nu as dori ca El sa nu existe.El da sens vietii, ai pacea Lui care intrece orice pricepere, esti un om fericit si implinit.Nu as mai vrea sa traiesc nici macar o zi fara Isus.Il iubesc, si traiesc pentru cer.Privesc toate lucrurile din perspectiva eterna a vietii.

@hombre
Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca esti ceva mai matur.Cum poti sa crezi ca daca ai avea bani ai fi fericit? Cu bani nu poti sa cumperi iubire, nici sanatate, nici fericirea.Cat de pretiosi sunt cei dragi din familia ta,ai putea sa renunti la unul din cei dragi in schimbul unei mari sume de bani? Esti bogat daca ai o familie,daca ai sanatate,un acoperis deasupra capului,si cel mai bogat daca Il ai pe Dumnezeu! Banii sunt necesari unui trai decent, sunt pentru a fi folositi, nu iubiti.

Ei, amice, lasam crezutul la o parte. Eu SIMT ca nu exista! Merita sa-mi contracarez simtul? Nu, pentru ca n-am cum.

Nu cred ca exista. Nu e vorba dorinta mea, nu mai sunt copil, este vorba de adevar. Logic si normal adevarul trebuie acceptat indiferent de situatie(ne place sau nu).

@Ardnaxur1961:
"Cred ca Dumnezeu nu exista si nimic nu ma poate convinge de contrariu." Eu m-as teme sa zic ca si tine insa invers: "Cred ca Dumnezeu exista si nimic nu ma poate convinge de contrariu." Ceea ce as zice si eu si tu presupune siguranta deplina. Ori, in aceasta lume nu stiu cit de sigur poti sa fi de un lucru cu cit de putin cunosti. De aceea ai nevoie de credinta, nu de siguranta. Mereu si mereu va fi loc, in cazul aflarii unor noi date, de o reevaluare a pozitiei. Si de aceea consider ca ar fi grav sa fac o asemenea afirmatie, pentru ca asta ar insemna ca cazul este inchis, ca nu mai e nimic de adaugat, ca am mintea inchisa pentru asta. Si sa stii ca nu refuz situatia in care tu te afli. Si eu am fost acolo, si stiu cit de mult si cit de greu este sa il gasesti pe Dumnezeu daca vrei sa Il afli cu adevarat. E normal, atita timp cit El este pentru multi dintre noi noi ascuns. Si, ipotetic vorbind, daca cineva ar fi trait toata viata in intunericul noptii, nu cred ca poate fi judecat si condamnat pentru ca nu crede ca exista un Soare care da lumina si caldura zilei. De aceea eu stiu sa fi intelegator cu cei ce nu au aceeasi pozitie ca a mea.
@Vizitiul:
Chiar trebuie sa simti tu ca El sa existe? Daca ai inhala o substanta chimica ce ti-ar distruge mirosul cu totul, si nu ai mirosi parfumul unei flori, inseamna aceasta ca floarea nu are parfum, ca acel arfum nu exista? Nu, inseamna ca a intervenit ceva ce te-a facut incapabil sa mirosi. Daca e o problema faptul ca tu nu poti sa Il simti pe Dumnezeu? Sunt atitia care Il simt, incit, daca tu nu ai avea miros, tu ar trebui sa ii crezi pe cei ce iti zic ca floarea are parfum.
@Alexxys:
"No si cum facura doamne doamne asta a tau?". Am sa-ti raspund la aceasta intrebare. Prin doua cazuri concrete, doua experiente pe care le-am avut. Una, de factura psihologica, alta, fizica. 1) Am avut o prietena. S-a despartit de mine, dar mai mult, a intrat la despartire cu bocancii in sufletul meu, ceea ce m-a ranit grav. Doua zile nu am fost bun de nimic, nu mai mincam, nu mai dormeam, eu, care nu am niciodata probleme din astea decit in cazuri extrem de grave. Dupa doua zile, la miezul noptii, plouat si abatut, am plecat de acasa prin oras. Stiam ca trebuie sa gasesc o rezolvare, altfel, lucrurile s-ar fi inrautatit mult in urmatoarele ore. M-am pus la un moment dat pe o banca si am incercat sa imi adun gindurile si sa vad unde e problema, de ce am ajuns asa. Un gind mi-a venit in minte: "Pentru ca nu crezi ca inima ta ranita poate fi vindecata". Am facut o scurta analiza, am privit in interiorul meu, si am descoperit ca asta era problema. Am zis: "Doamne, nu pot sa cred ca Tu ma poti vindeca de asta. Ajuta-ma sa cred!". Dupa doua minute, am putut sa cred. Si atunci s-a intimplat minunea. Totul a fost sters, totul a fost uitat, totul a fost ca si inainte de a o vedea prima oara pe acea fata. Am putut-o vedea dupa doua zile fata in fata fara probleme. Am plecat de pe acea banca transformat, psihologic vorbind, zimbind, rizind, iar inima imi cinta de bucurie, desi cu doar 5 minute inainte era frinta cu totul. Daca atunci m-ai fi vazut, aceasta schimbare cu siguranta ti-ar fi pus unele intrebari. 2) Un prieten mi-a dat o roata de la bicicleta lui sa i-o repar (o bicicleta buna, nu de duzina). Seara, eram obisnuit uneori sa stau un pic in spatele blocului inainte de a intra in casa. In acea seara am facut la fel. Lasasem roata sprijinita de garduletul de linga intrarea blocului, iar cind am intrat, fiind intuneric, am uitat sa o iau, desi am intuit inainte ca e posibil sa o uit, dar nu am luat masuri pentru asta. Mi-am adus aminte abia dimineata la 9 cind m-am sculat. Desigur ca roata nu mai era acolo. Am intrebat prin vecini, nimeni nu stia nimic. Timp de o zi am cautat-o la disperare. Dupa doua zile, timp in care m-am rugat mereu sa o gasesc, a venit un vecin cu roata la mine. Acum, desigur ca la faza cu roata poti spune ca a fost intimplarea. Insa daca e sa faci o statistica, sa iei toate problemele si necazurile ce le-am avut, vei descoperi ca in procent de peste 90% problemele mi s-au rezolvat, iar in cazul celor critice, proportia e de 100%. Procentul e la fel pentru toate situatiile, atit cele ce credeam ca pot fi rezolvate, cit si cele aparent imposibil de rezolvat sau chiar imposibil de rezolvat. Si eu cred ca la un procent de 90-100% nu poti vorbi de intimplare.
Si inca ceva: eu nu am vazut oameni cu minii amputate vindecate de Dumnezeu, dar am auzit de asemenea cazuri, si sper sa pot vedea intr-o buna zi unul, dar daca eu si tu nu am vazut, asta nu demonstreaza ca nu exista asemenea oameni, cum, daca nici eu nici tu nu am vazut vreo specie rara de reptile, nu inseamna ca ea nu exista. Am vazut in schimb o fetita cu o malformatie grava a inimii, care i-a socat pe medicii. Dupa o rugaciune facuta pentru ea, inima i-a fost transformata total, incit medici nu intelegeau ce s-a intimplat. Nu ii dadusera decit maxim doua luni de viata, azi fata e o adolescenta din Alba-Iulia, si oricind poate dovedi prin acte (rezultate de teste si analize medicale) malformatia ce a avut-o si transformarea suferita. Desigur ca i-au fost facute din nou toate testele si analizele, cind medicii au inteles ca s-a intimplat ceva, si asa poate arata cum a fost inainte bolnava, si cum a fost dupa minune sanatoasa.
@Claudiuscorpyon:
Nu e o intrebare de pus Marioarei, intrebarea isi are tilcul ei, insa inca nu pot sa il spun, atita timp cit putini au raspuns concret la ea.
@Kronstadt: Credinta are de-a face cu doua lucruri ca sa fie autentica: adevarul si dragostea. Adevarul, daca e sa lasi dragostea la o parte, duce la fanatism, pentru ca cei ce se leaga doar de el, vor cauta sa il impuna sub orice forma, ori asta e gresit. Hristos a venit nu numai cu adevarul, ci si cu dragostea, Biblia spune atit de frumos ca atunci cind El nu a fost acceptat intr-o comunitate, nu s-a luptat sa ii convinga pe acei oameni de adevar, ci, simplu, a plecat de acolo. Sa sti sa tii cont de parerea celui de linga tine tine de dragoste, de adevarata credinta, altfel, ajungi la ce a facut Inchizitia. Eu nu voi fi niciodata de acord cu cineva care incearca sa impuna o idee. E ceva nelalocul lui acolo, mi-as pune intrebari serioase cu privire la acea persoana, atita timp cit Dumnezeu da o libertate incomensurabila omului, il lasa sa Il si injure sau sa Il faca in toate felurile, iubindu-l totusi.

Cred ca Dumnezeu nu exista si nimic nu ma poate convinge de contrariu. Deci, sunt multumita cu aceasta situatie. Pe care tu refuzi, probabil, s-o iei in consideratie. Ei, ce sa-i faci! Unii mai si gandesc cu propriile capete; nu le folosesc doar ca suport de palarie.

Nu mi-e frica de Dumnezeu, ci de absenta Lui. Nu ma preocupa daca exista sau nu, mi-am dat seama ca-n viata esti pe cont propriu, ca Dumnezeu nu poate interveni daca n-ai bani de paine, ca Dumnezeu nu te poate ajuta atunci cand ti se intampla o nedreptate, ca Dumnezeu n-a putut sa ti-i lase pe cei dragi aproape. Am invatat ca, indiferent daca Dumnezeu exista sau nu, acest lucru n-ar trebui sa ma influenteze asupra deciziilor pe care le fac, ca trebuie sa-mi traiesc viata dupa propriile principii morale pe care le consider eu, ca pot avea sufletul curat si fara a sti sigur ca Cineva sus ma vegheaza sau nu. Si asta o fac pentru mine, atat. Restul sunt discutii infinite, fara rost. Dezbatere placuta.

Cred ca Dumnezeu exista si imi place asa.

N-as vrea ca YHWH al lui Avraam sa existe, as vrea sa existe o forta/entitate/zeu care sa impiedice nedreptatea sa aiba loc.

1 - Nu pot sa-ti raspund pentru ca eu cred in Dumnezeu si nu vreau ca situatia sa fie alta. 2- Ca sa pot trai impacat, fericit alaturi de familia mea iar dupa ce va veni momentul, sa-mi traiesc "viata" alaturi de El.

Cred ca exista, vreau sa existe, sper sa existe... iar daca nu ar exista, eu tot as crede. De ce?! pentru ca sunt un simplu om imperfect si plin de greseli.
PS: si poate copilul din mine tinde sa creada spre o fiinta/ entitate superioara mie si perfecta, pur si simplu perfecta!

Vad ca nici ateii, nici credinciosii nu vor "ca situatia sa fie alta". Eu mai degraba m-as intreba de ce conflictele de idei ajung sa se inaspreasca atat de mult, de ce nu poate fi acceptat ca cel de alaturi are alta viziune, alt mod de a privi lumea, si dupa cateva argumente apar epitetele?

Acest citat este unul de-al tau "...Pot verifica asta? Desigur! Cind am dat de necaz, i-am cerut ajutorul, si, interesant, in 21 de ani de cind sunt credincios, intotdeauna, dar intotdeauna cind am fost in necaz, am primit raspuns..." am incheiat citatul.
No si cum facura doamne doamne asta a tau? te-a trezit noaptea din somn si a zis: "FIULE, CRISTI202 de maine necazurile tale se vor termina!" am incheiat citatul lui doamne doamne.
Eu una nu cred in balivernismele astea, sa mi se accepte va rog cuvantul inventat, deci povesti de adormit copii, ba nu mint ce zic eu aici?! nici copii nu mai adorm la povestile astea cu dumnezeu ca isi dau si ei seama ca ceva nu e in regula si o sa-ti puna intrebari pana adormi tu si ei nu mai adorm.
Ia sa ne spui daca dumnezeu vindeca cancerul, ca asa i se tot duce buhu prin lume, de ce nu ii vindeca si pe amputati?(asta ca tot ma intrebai intr-un alt topic/ intrebare ce argumente sa aduci, iote ca ti-am adus unu'.
Bun si ca sa terminam cu bazaconiile astea deci nu cred in nici un dumnezeu si daca as vrea sa se schimbe vreo situatie ar fi sa se mai deschida lumea la cap si sa nu mai vina tot felul' de tembeli la mine sa-mi zica ca daca spal duminica ma duc in iad...e hai!

Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti! Mereu va exista o cearta pe tema exista sau nu Dumnezeu. Toata smecheria e ca cei care sunt pe bratul Domnului, cunosc tot adevaraul, pe cand ceilalti care nu-L cunosc pe Dumnezeu se tot cearta si incearca sa nege existenta lui Dumnezeu, cum sigur se va discuta si despre comentariul meu. Mereu oamenii lui Dumnezeu s-au ridicat mai sus ca lumea, si au cunoscut totul, si de multe ori au tacut...lasandu-i pe ceilalti sa creada ca au dreptate, desi nu aveau. Dumnezeu sa te binecuvinteze Crsti!

Da, Dumnezeu exista deoarece tot ce ni se intampla este cu un singur scop, acela de a nu uita de Cel de sus, adica de Dumnezeu.

Bună.
Încep să consider că unii useri chiar nu au ce face. Pentru ce naibii puneți întrebările astea banale despre Dumnezeu sau alte chestii gen?
Hai să-ți zic o chestie : Crezi că Dumnezeu stă undeva în cer, pe un fel de tron, și ne urmărește printr-un TV, și când mai are El chef le mai spune îngerilor să-i aducă câte o gustare? Nu, așa ceva nu există. Clar.
În fiecare din noi există o luptă dintre bine, reprezentat de Dumnezeu, și rău, reprezentat de Diavol. O parte din Dumnezeu e în tine, și are grijă de tot ce faci. Iar cel cu coarne, dacă mă înțelegi, are grijă să îți satisfaci plăcerile, îndiferent dacă e bine sau nu ce faci.
Doar logic dacă o luăm, e imposibil ca Dumnezeu, cu toate puterile lui cerești sau mai știu eu ce, să supravegheze o lume întregă.
Și mai e o chestie : De exemplu Grecii cred în zei, da? Ei bine, oamenii ăia se întreabă la fel ca noi, despre existența zeilor și influența lor asupra oamenilor. Ei doi bani nu dau pe Dumnezeu!
Așa că toate chestiile astea rămân un mister.
Te sfătuiesc să mai treci și pe la biserică, că na, e bine.
Și dacă tot ești așa de curios, citește Biblia, sau vorbește cu un preot. Îți va oferi informații bazate pe exemple clare.
Pa-pa.

Mai bine i.ai pune intrebarea asta marioarei.

Normal ca exista. ar trebui sa ii multumim lui Dumnezeu pentru ca existam si ca avem ce sa punem pe masa. eu unu de multe ori m-am rugat si cred ca m-a ajutat. nu as vrea sa se schimbe ceva pentru ca pe noi practic nu ne incurca cu nimic si pe deasupra daca el exista si te rogi ca un credincios/a eu cred ca ai de castigat, dar daca nu crezi in El si exista, normal ca se maniaza pe noi si ne da numai potoape si multe altele

Prea multe intrebari,,

Cristi, in ceea ce-l priveste pe dumnezeu (sau oricare alta divinitate) te rog sa-mi dai voie sa raman sceptic Dupa cum stii, imi plac chestiile demonstrabile. Stiu ca nu ai cautat vreodata sa-ti impui punctul de vedere cu forta, iar asta spune multe. In ceea ce-l priveste pe dumnezeu, eu unul nu-i pot nega existenta, dar nici n-o pot afirma. Cred ca de vina este felul meu de a vedea lucrurile.
P.P. Ce parere ai despre acei credinciosi (indiferent de religie) care cauta cu inversunare (uneori sunt chiar obraznici) sa impuna o anumita idee?

Nu santeti normali...cum sa nu existe Dumnezeu.sunteti patetici.sa va ierte Dumnezeu si-mi pare sincer rau pentru voi