Criticii literari...Mereu i-am considerat un soi de scriitori ratati care, neputand scrie ceva care sa-i reprezinte, se apuca de "meseria" asta. Dar cum poti cotrobai in minte unui om? Cum ii poti analiza fiece' cuvant, cum ii poti atribui atatea sensuri cand, in final, doar ce l-a scris stie cu adevarat semnificatia lui (cel mai elocvent ex.:Bacovia, cu gri-ul-mormintele-coroanele-moartea-plumbul sau)? Voi ce credeti? Care este, cu adevarat, rolul criticii literare?

Cel mai bun critic literal este cititorul de acasa ...pana la urma toata lumea isi da seama daca o carte este buna sau rea! ce curu meu imi trebuie mie critic literar care sa imi explice toate cuvintele handicapate folosite acum un secol?

Daca doar cel ce scrie stie ce a vrut sa scrie, de ce mai scrie? Doar asa, ca sa se afle in treaba? Nu trebuie sa cotrobai in mintea unui om, ca sa intelegi semnficatia unor simboluri. Trebuie insa o buna cunoastere a istoriei literaturii si o cultura solida. Aici e teritoriul criticilor literari. Ca unii exagereaza uneori, nimic de obiectat, dovada si afirmatiile ironice ale unor autori, care se arata mirati de sensurile noi pe care le decopera in propriile opere, citind comentariile criticilor literari referitoare la acestea. Asta nu inseamna ca criticii literari sunt inutili. Numai si pentru faptul ca te ajuta sa intelegi ce a vrut sa transmita cutare sau cutare scriitor sau poet si tot e destul. Imagineaza-ti, de exemplu, "Luceafarul", citit fara nicio explicatie, crezi ca ai fi reusit sa intelegi la fel de multe ca atunci cand ai si comentarii ale criticilor literari?
Asta din punct de vedere al cititorului. Din punct de vedere al autorului, criticul literar are rolul de evaluator (mai mult sau mai putin corect, mai mult sau mai putin obiectiv), dar si (de ce nu?) indrumator, pentru ca uneori criticile sunt constructive.
P.S. Nu mi-am propus sa identific rolul criticii literare, in ansamblul sau, doar sa arat ca aceasta isi are utilitatea sa.

Flower, aici nu e vorba despre faptul ca am nevoie de cineva care sa-mi spuna ce am citit. Tu iti faci o parere despre ce citesti, dar citind si ceea ce au scris criticii literari, poti sa descoperi lucruri pe care tu nu le-ai sesizat. Nu, "Luceafarul" nu e atat de simplu cum pare. Asa cum ti se pare tie simplu "Luceafarul", la fel li se par unora (poate chiar si tie) "Gargantua si Pantagruel", "Micul Print", "Calatoriile lui Gulliver" etc etc. Presupun ca le-ai citit deja. Daca da, citeste putin si comentariile criticilor, ai sa ramai surprinsa ce mesaje (filosofice, politice etc) se ascund in spatele unor (aparent) simple povesti.
Daca ai citit deja si critici referitoare la aceste lucrari literare, sa nu imi spui ca tu de fapt ai inteles si singura tot ce se spunea de fapt acolo. De fapt poti sa imi spui, dar eu nu te cred.
P.S. Nulitati nu sunt cei care admit ca pot invata de la altii, ci cei ce se considera prea destepti pentru a avea nevoie de asa ceva.

Flower, sa clarificam un lucru. Un autor incearca sa transmita niste mesaje prin ceea ce scrie. Rolul tau este sa incerci sa identifici mesajele respective, pentru a putea ulterior sa decizi daca esti sau nu de acord cu ele. Nu iti impune nici un critic sa percepi aceleasi mesaje ca si el.
Criticul literar isi exprima o parere, ca si tine (mai mult sau mai putin apropiata de mesajul pe care vroia sa il exprime de fapt autorul), dar (in multe cazuri) mai bine documentata.
Nu te obliga nimeni sa ii accepti parerea, in schimb poti sa alegi sa o accepti.
Daca tot vorbeam de cartea lui Rabelais, poti sa o citesti de cate ori vrei tu, daca nu ai o imagine cat de cat clara cu privire la autor si la contextul in care a fost scrisa, respectiv daca nu citesti niste pareri avizate, poti sa descoperi lucruri noi de fiecare data, dar risti sa nu intelegi lucruri elementare (ce pune in antiteza autorul prin satira respectiva, ce critica el, de ce personajele sunt niste uriasi etc). Depinde, bineinteles, in mare masura si de varsta la care o citesti.
Oricum, pana la urma, in discutia asta, ne-am limitat la relatia critic literar-cititor, care nu reflecta decat o parte din rolul criticului literar.
Pastrand rationamentul tau si mutandu-l in alt domeniu, aparent fara nicio legatura, comentatorii si jurnalistii sportivi sunt niste ratati inutili, care nu au reusit sa devina sportivi de performanta. Nu avem nevoie de ei, cum nu avem nevoie nici de comentatorii politici, alti ratati inutili, care nu au reusit sa devina presedinti de tara, prim-ministri sau macar parlamentari. Ce nevoie am avea, cand putem sa dezbatem noi intre noi, fara sa mai fim nevoiti sa aflam si parerile lor?
P.S. GPS-ul este util.

Prin "traducere", o poveste isi pierde din farmec, dar daca nu e inteleasa, povestea se pierde in intregime.
Am spus "GPS-ul este util", nu "GPS-ul ii este util".
Pastrand analogia pe care o faceai tu cu condusul masinii, comparam criticul literar cu un GPS, pentru ca (afirmi) cunoaste drumul.

Eu sunt de acord cu criticii in unele cazuri.
Mentalitatea oamenilor avanseaza la fiecare secunda in zilele astea.Regulile din anul 1500 nu mai sunt valabile in zilele noastre, nu se mai practica aceleasi lucruri.

Oricum eu personal nu citesc carti cu basme si poezi care nu au nici un fel de logica, mi se par pierdere de timp.

Hai ca mie mi-a placut Bacovia, chiar daca era mai... sinistru.
In orice caz, sunt de acord cu tine.
Mi se pare o prostie ca dintr-o poezie de 2 strofe sa te apuci sa scrii in 3-4 pagini.
Sunt unul din putinii fericiti care-a scapat cu bine de bac, iar la facultate ma indrept spre informatica, deci gata cu comentariile si criticii literari.

@Baloo,nu conteaza ce fel de critica este. Daca eu,ca si scriitor,imi exprim sentimentele in fata celui ce citeste,cu ce drept vii tu-criticul literar,sa le explici acelorasi cititori,feeling-urile mele trecute prin sita propriilor tale sentimente?
@Apache, bine punctat! Daca s-ar limita la a explica arhaismele, ce bine-ar fi!

@LionelJosh,da! Frumos,simplu, adevarat.
@DeltaHas, si mie mi-a placut Bacovia(e pe locul 2 in topul preferintelor, dupa Emin'). Felicitari, ai scapat de Balaur'. Multa bafta in continuare(da' nu de-aia pescareasca!).

@petruclaudiu78,daca citesti o carte, ai nevoie de cineva care sa-ti mai spuna ce-ai citit? Pai atunci hai sa citim criticii si sa lasam deoparte opera in sine.In minte-mi nu se leaga aspectele astea:de ce sa-mi spui tu mie ce-am citit?, de ce sa-mi explici intensitatea rosului-din "rosu ca focul", ex.-cand imi pot da seama si singura?
Cat despre "Luceafarul"...Profesorul meu de romana ne spunea:"Avem poezie azi.Cititi.Eu nu va predau.N-am cum sa explic un sentiment ce nu l-am simtit eu.Caci asta este poezia-sentiment.Si eu vad cum l-a simtit autorul,dar cum pot eu spune mai bine decat el? Hai, cititi!"."Luceafarul" este alcatuit din cuvinte "grele"-dar nu de neinteles, iar mesaj mai simplu n-ai sa vezi la nici o alta poezie de-a lui Eminescu.

@Vlacebo,nu ma indoiesc de faptul ca are un rol. Orice/oricine are un rol anume.Numai ca aici e mai complicata treaba si, oricat as vrea, nu pot gasi nemernicul de rol.Imi place sa fac schimb de impresii cu cineva care a citit aceeasi carte pe care am citit-o si eu.Sa facem dezbateri pe seama ei,nu zic nu.Dar ce modalitate mai buna decat cea in care,pret de cateva minute/ore,stai fata-n fata cu celalalt cititor,purtati un dialog? Critica este, in opinia mea, monolog.Si unul ieftin.Lasa impresia ca,de cele mai multe ori, criticul nu vrea sa-i convinga pe ceilalti, vrea sa se convinga pe sine!

@Vlacebo,ideea e captata,in ceea ce ma priveste.Dar de-aia avem si nivelul de educatie pe care il avem. Oare cati din cei ce citesc o carte,pot face un rezumat/comentariu/analiza a textului(referindu-ma strict la elevi!)? Si, cel mai important, cati mai citesc cartea dupa ce au citit recenzia/rezumatul/comentariul/analiza textului?

@petruclaudiu78 :nu, nu iti voi spune c-am inteles acelasi lucru pe care l-au inteles si ceilalti.Ai dreptate,fie percepem ce vrem,fie ce putem.
Am citit "Micul print","Calatoriile lui Gulliver" si da,am citit si "Gargantua si Pantagruel". Cred ca daca citim o carte de mai multe ori,vom descoperi noi si noi lucruri de fiecare data.Dar de ce sa nu facem singuri descoperirea,de ce sa ne fie impus(!)sa percepem aceleasi mesaje, sa acceptam aceleasi descoperiri?
Sunt de accord cu dezbaterile libere unde iti poti spune punctul de vedere si unde poti asculta un altul, unde te poti lupta pentru dreptul la replica.Asta da!
Si,citandu-l pe Roussou, zic: "Insasi critica in jurul careia se face atata valva, nu este altceva decat arta de a conjectura, arta de a alege intre mai multe minciuni. " Caci, adevarul nostru va fi mereu minciuna in ochii celui ce vede alt adevar!
P.S.- Un critic este un om care cunoaste drumul, dar care nu poate conduce masina.

@petruclaudiu78,o poveste-prin traducere,se pierde! Dar, fie!
P.S.:GPS-ul ii este inutil, el stie drumul.Pacat ca nu stie sa conduca!

Sunt de o parere cu tine, sunt niste ratati, nu stiu dar opinia mea este ca mai bine s-ar "desfinta" aceasta "meserie".

Poate fi o critica in sens pozitiv sau negativ.Mereu exista oameni care au un cuvant de spus, mereu sunt oameni care agreeaza sau nu unele opere.
Ce zici de criticii muzicali? Dar de muzicologi?

Criticii literari sunt niste pierde-vara, care isi imagineaza ca pot impune standarde si ca pot judeca pe oricine si oricand. Niste nulitati acceptate de catre alte nulitati.

Parerea mea este nesemnificativa dar iata totusi parerea celui mai mare scriitor roman

CRITICILOR MEI de Mihai Eminescu

Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.



E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.



Dar când inima-ti framânta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,



Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vestmintele vorbirii.


Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?



Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap îti cade cerul:
Unde vei gasi cuvâtul
Ce exprima adevarul?



Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus �
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

(1883, decembrie)

Daca as fi scriitoare cred ca m-as mira de ce-ar putea criticii sa inventeze despre mine... si despre operele mele, bineinteles

Am luat toate parerile vostre pro si contra despre critica literara si am facut un text argumentativ care, imbracat cu ideile personale va fi tema mea de 10 pentru maine.Multumesc!