Desigur viata fiecarui individ are o cromatica relativa; adica nu putem spune ca este mereu verde sau mereu rosie..Aceasta este si frumusetea ei.Desi noi am fi inclinati sa spunem ca viata e urata, totusi aceasta caracteristica o face intr-un mod, frumoasa. Daca am avea o viata de o culoare costanta nu am mai avea nici un motiv de bucurie. Deci ar fi ceva fara sens, fara speranta. Atunci cand sperantele si dorintele noastre devin realitate fiind scufundati intr-un negru adanc si abundent este ceva mult mai fascinant si ne da un motiv de bucurie si satisfacere mult mai mare decat daca am avea viata in mod constant verde.
A mea e curcubeu, plus negru si nu sunt 2 zile la rand de aceeasi culoare, ceea ce-mi place, pentru ca m-as fi plictisit ingrozitor sa fie in fiecare zi aceeasi culoare. m-as fi putut lipsi absolut de negru dar, din pacate, nu putem alege chiar tot in viata, dar si acest negru a avut rostul lui...
O culoare modesta si simpla care, pentru mine, va ramine mereu aceeasi in intensitate chiar daca altora de pe margine li se va parea citeodata ca aurora boreala.
Vreau sa fie albastru, si daca vreau, asa e Aceeasi culoare, fara a avea aceeasi intensitate mereu.
Viata mea are o ampla paleta de culori; de ceva vreme insa, apar din ce in ce mai sterse!
sinziana1 întreabă: