Cum alegem de cine ne indragostim? Adica sa zicem ca e cineva banal, cand avem altii prin preajma mult mai interesanti ca persoana respectiva, de ce totusi de persoana aia ne atasam? Ce si de ce iubim?

Nu-mi fac griji, am parte de mama banalitatii, nici nu indraznesc sa ma indragostesc sau sa tin oameni aproape...

Totul se leaga de bani si alte interese financiare.

Unii aleg cum sa se indragosteasca,altii nu aleg. Unii aleg sa iubeasca ca sa traiasca,altii ca sa moara. Unii nu dau un scuipat pe iubire,altii,la cat de naivi sunt,se implica prea mult intr-o relatie,si priveste numai partea pozitiva,cand se trezesc deodata : Ce,ne despartim?! Urasc astfel de oameni,sincer, si nu vad rostul intr-un astfel de atasament orb, fara scrupule.
Dragostea imposibila e cea adevarata, si cea care pare foarte posibila, e o efemeritate acra.
Caz inchis.

Eu n-aş putea să mă ataşez de o grasă, care gândeşte extrem de puţin şi căreia îi miroase ingrozior gura a hoit.
Şi nici de o cretină care-şi dă prea multă importanţă.

Inimii,nu ii poti da ordine; cand cere, nu mai gandesti, devii un robot supus.Numai bine.

Tot ce are loc in creier, tot ceea ce se intampla plecand de la dragostea romantica are o explicatie chimica.
Ea provoaca dependenta, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc, cat si schimbari bruste ale dispozitiei, insomnie, impulsivitate, dureri de cap si chiar reactii alergice.
Dragostea a fost atribuita la tulburari mintale, la punctul "Tulburarea obiceiurilor şi atractiilor, dupa alcoolism, dependenta de jocuri de noroc, droguri, cleptomanie.


„Simptomele cele mai frecvente sunt:

- Gânduri obsesive despre altul;
- Schimbările bruşte ale dispoziţiei;
- Stima de sine hipertrofiată;
- Auto-milă;
- Insomnie, somn intermitent;
- Acte negândite, impulsive;
- Accidente vasculare;
- Dureri de cap;
- Reacţii alergice;
- Sindromul de obsesie."

Iar acum, din punctul meu de vedere dragostea este o obsesie ce poate provoca mari dureri de cap. Te afecteaza atat psihic cat si dpdv emotional.

Iubim deoarece avem nevoie

Problema e ca nu alegem noi pe cine iubim, ci sufletul, chiar destinul.Nu conteaza, deseori, comportamentul persoanei pentru care dezvoltam o "pasiune", daca pot sa zic asa.Nu ti s-a intamplat,pur si simplu,sa iti placa o persoana dar sa nu stii de ce? Sa te atraga practic fara sa fie deosebit in realitate de ceilalti,dar tu sa simti ca are ceva special? Ei bine,asta e iubirea,iar tu si nimeni,nu isi poate controla sentimentele atunci cand apar. Dragostea imbraca forme ciudate deseori si ajungem sa ne intrebam daca iubim pe cine trebuie,daca trebuie sa ne oprim.Ei bine,oricat am vrea noi sa oprim o iubire periculoasa,nesatisfacatoare ( si aici ma refer la parteneri violenti,in alte cazuri prea posesivi,sau dependenti de anumite vicii,etc ) nu putem sa ne oprim sentimentele.Ele vin din suflet,iar sufletul e irational,independent de noi,nu se poate "controla". Asadar,dragostea vine din suflet,din inima,rareori din ratiune.Pur si simplu,spiritul tau se simte "atras" de o persoana,nu neaparat pentru fizic, intelect &co ci pentru ca i se pare interesanta, exceptionala, cea mai cea.
Putem discuta multe despre iubire, dar mai usor o intelegem cand o simtim

Eah,iubire,esti geloasa pe intrebarea mea recomandata?

Oh da, din miile de intrebari puse de tine, toate au fost mai prejos.

Pai la prima dragoste ti se pare special baiatul de care iti place sau fata.Dar dupa ceva timp iti vei schimba parerea.

Iubim si admiram ceea ce nu suntem, ceea ce am vrea sa fim. Iubim ceea ce simtim ca ne completeaza, ceea ce ne face sa ne simtim bine si fericiti.

Daca ai pe cineva care sint mult mai interesanti dar iubesti pe altul, cred ca ar trebui sa fii cu cel pe care il placi!

Iubim prima oara pe cineva care pare special, apoi ignoram si ne indepartam iar la final, cand s-a dus tot, iubim din nou acea persoana doar ca in acel moment nu o mai putem face sa ne iubeasca din nou.

Buna!

Pai, in opinia mea, cred ca iubim mai mult comportamentul celor banali, decat fitele celor interesanti.