Cum ar fi dacă eternitatea este o buclă temporală? Odată ce murim ne reîntoarcem în timp la momentul embrionar și retrăim aceeași viață la infinit.
Vei avea grija sa te gândești de 10 ori înainte sa iei o decizie?

Daca retrăim aceeași viață la infinit, ea e mereu aceeasi, la cele mai marunte detalii, pentru ca o infima schimbare intr-una ar putea produce una mai maricica in cealalta, si multiplicat asta la infinit nu mai da aceeasi viata, ci una cu totul diferita. Deci, orice decizie ai lua, ea este deja programata, am fi ca niste programe care executa anumite comenzi, atita tot. Te nasti, iei aceleasi decizi, traiesti aceeasi viata, mori. Asta se intampla in bucla, revii mereu si mereu la ce a fost. E ca si un punct ce se misca constant pe linia unui cerc, la un moment dat revine la punctul initial de unde a inceput miscarea, si reia aceeasi miscare. Capacitatea decizionala presupune iesirea din cerc, din bucla, pentru ca duce altundeva decat pe cerc.

Ca să te reîntorci la stadiul embrionar ar presupune să găseşti mai întâi o mamă, care să te poarte ca embrion. Şi cum femeile sunt din ce în ce mai puţin dispuse să aibă copii, s-ar putea să nu mai ai şanse la o nouă viaţă.

Nu vei avea această grijă. Vei avea altele. Cea mai importantă din ele. cum să scapi de acest ciclu de reîncarnări. Spiritualitatea indiană și-a pus deja această problemă.

Depinde ce viata ai avut, daca ai avut una buna, e okey sa traiesti la infinit.
Daca ai avut o viata de cacao, clar nu mai vrei.
Deci nu trebuie sa te gandesti de 10 ori ca sa iei o decizie, ca e f simplu.

Păi ori retrăiești aceeași viață, ori ai posibilitatea să iei de fiecare dată alte decizii (ceea ce în mod automat înseamnă că nu mai trăiești aceeași viață)?

Nu te-ai gândit prea bine înainte să pui întrebarea asta...

Nu. Ar fi nasol.