Cum comentati urmatorul citat?

"Cei care danseaza sunt priviti ca niste nebuni de catre cei care nu aud muzica"
- Friedrich Nietzsche

Ce reprezinta in acest context, in viziunea voastra, muzica si cine pot fi identificati ca dansatori?

Cei care danseaza poate fi oricine dintre noi, problema e cu cei care nu inteleg de ce dansam nu pot simti ce simtim noi, acel dans e metaforic putem discuta despre faptul ca daca esti diferit de alti esti privit ca un nebun de alti care pastreaza asa zisa normalitate, citatul este foarte bun dar ai nevoie de timp sa te gandesti la el

Cred că se referă la cei care fac anumite lucruri(dansatorii) pe care alții pur și simplu nu le înțeleg(muzica).

Păi se poate referi şi la sensul propriu, adică atunci când dansezi te laşi purtat de muzică şi eşti învăluit de o stare aparte pe care cei care nu simt muzica nu o pot înţelege. Sau se poate referi şi la oamenii împăcaţi, fericiţi care par că 'dansează' prin încercările vieţii pe o muzică a inimii, pe care la fel, cei care nu o simt nu o pot înţelege si de aia îi consideră nebuni.

Sunt de acord cu tine, Ragnarok, se refera la viziunea mereu subiectiva a omului. Este un citat cu un inteles mai degraba psihologic decat filosofic. Fiecare traire pe care o simtim este subiectiva, nu este nimic universal, iar ceea ce nu simtim este de neinteles.

Nu vorbesc în cunoștință de cauză, n-am citit Nietzsche, dar îndrăznesc să încerc o interpretare.
Muzica ar reprezenta,aici, bucuriile simple ale vieții, pe care nu e necesar să le trecem întotdeauna prin filtrul analitic,pentru a nu-și pierde farmecul. E muzica aceea care izvorăște din senin și care face să-ți tresalte inima. Pur și simplu, nu te gândești la portativ și la cheia Sol, care, totuși, oferă muzicianului o reprezentare necesară actului creator. O astfel de Muzică, cea "auzită", nu cea "creată", dă naștere Dansului, care simbolizează inocența spirituală a celor care nu știu să compună muzică,dar se pricep mai bine ca oricine să se bucure de ea.
"Cei care nu aud muzica" sunt chiar cei care îi dau naștere,cei ce înțeleg principiile de la baza ei. Aceștia au ajuns deja la un nivel mult prea înalt ca să mai poată râde atât de sincer și de cristalin ca o pereche de proaspăt- căsătoriți la primul lor vals.
Odată, și geniile au auzit muzica. Dar după ce au căutat cu ardoare, au găsit și au înțeles mecanismele din care se construiește ea, niciun susur misterios, venit de departe, n-a mai reușit să le umple sufletul de entuziasm, pentru că, de acum, voiciunea inimii va fi mai întâi aruncată în ghearele rațiunii.
De aceea, Ei îi vor privi întotdeauna cu regret ascuns pe cei care (încă) mai dansează.

Ma mir sa fi zis Nietzsche asa ceva (era complet afon), dar nu este exclus pentru ca-i placeau versurile lui Wagner(el, Nietzsche, confunda versurile cu muzica, cum se intampla acum cu cei cu rep-ul). Oricum, muzica este melodie, armonie, ritm si contrapunct. Daca scoti melodia, contrapunctul merge si pentru afoni.Cred ca asta spunea bietul om.

O zic din propria experienta, ce m-a facut citatul acela sa inteleg:
Cand eram mic ii vedeam pe cei mare cum se joaca Șeptica, și normal că ei se distrau acolo. Dar, eu îi priveam ca pe niște nebuni pentru că nu înțelegeam regulile jocului, ei vorbeau acolo "daca mai ai taieri esti nesimtit" sau "du-te baa cum sa iesi cu 2 bucati".
Dar, când cineva m-a învățat să joc chiar mi-a plăcut jocul. Dansul este jocul in sine, iar muzica sunt regulile pe care se bazează. Cei care nu aud muzica sunt cei care nu știu regulile.

Oare nu reprezinta acest dans tocmai viziunea subiectiva asupra lumii? Cred ca Nietzsche incerca sa sublinieze slabiciunea oamenilor si neputinta lor sa evalueze o dilema cu circumspectie, indreptandu-si atentia spre etichetarea persoanelor discreditate in defavoarea analizei rationale a acestei idei in sine.