Cum credeti, cati la suta dintre barbati se tem de femei frumoase? Adica le privesc, le admira, unii au curaj sa si flirteze, dar cand vine vorba de ceva serios, bat in retragere. Nu ma refer chiar la caliginefobie, dar nici prea departe nu sunt.
Este o dovada de curaj sa ai langa tine o femeie frumoasa?
Aceleasi intrebari as putea sa le pun si in legatura cu barbatii, care atrag privirile, datorita look-ului sau, iesit din limitele normalului. Doamnelor, Domnisoarelor, ii acceptati langa voi sau ii evitati, fugiti de ei?
Poate fi considerata frumusetea (exterioara, nu vorbim de suflet acum) un handicap, cand vine vorba de relatii/dragoste?

Am o prietena foarte frumoasa (nu e nici proasta, nici increzuta, in caz daca va intrebati...si da, stiu, ca asta cu "am o prietena" e cam "fumata", dar chiar am), dar cei, care au tupeul s-o abordeze, n-au creier s-o si pastreze. De aici inca o intrebare: Oare doar cei fara creier au tupeu/curaj sau e doar o coincidenta?
Multumesc anticipat!

P. S. Postez la aceasta categorie, pentru ca, intr-adevar, vreau sa primesc niste raspunsuri. Dar va invit pe toti sa va dati cu parerea, indiferent de varsta si experienta.

Salutare. Am si eu un prieten caruia i-am propus sa-i fac cunostinta cu verisoara mea, care e fotomodel, dar prietenul mi-a raspuns ca nu vrea din cauza ca verisoara mea nu e pentru el, caci e prea frumoasa. Asta chiar nu pot sa inteleg.
In cazul meu insa, am curaj sa fac cunostinta cu fete frumoase, care atrag atentia altor barbati. Mie chiar imi place asta cind cei din jur o privesc pe fata care mi-e alaturi. Alta e problema daca fata ramine cu tine sau nu...ca in cazul meu (nu a mai ramas).
Poate ca ai dreptate ca fetele frumoase sunt impreuna cu cei care au mai putina minte in cap. De ce? - ele ar trebui sa se intrebe, atunci cind isi dau seama.

Depinde ce caracter are prietena ta cont f mult

Mie nu imi este frica sa intru in discutie cu ea sau sa flirtez chiar cu ea, dar dupa parerea mea si din cate vad mai nou, fetele foarte frumoase profita de frumusetea si de asemenea si de baiat. Va rog sa nu ma intelegeti gresit! Nu spun ca toate sunt asa... dar in mare majoritate da. Daca e "bunaciune" cum se zice mai nou, dar e la tine in clasa sau la serviciu, atunci sa ziceam, apuca sa te cunoasca, poate ar incepe sa te placa pentru ca te-ar cunoaste si sufleteste, dar o tipa de pe strada care nu te stie si nu ii iesi in ochi, nu prea ar vrea nimic. Atentie! de vina suntem si noi barbatii, deoarece "bunaciunile" au invatat cum sa expluateze vrumusetea. Ia sa nu mai ne intoarcem noi dupa ce trece o fata frumoasa sa ne uitam dupa ea, ia sa nu mai zicem la fete " ce buna esti ", ia sa nu ii indeplinesti dorintele sa fie cu tine si dupa aia sa te lase... tine-o normal o luna si vezi daca ar mai vrea sa fie cu tine cand vezi ca nu ii faci poftele costisitoare asa cum faceau altii. Va rog sa va ganditi toti la acestea si sa constientizati tot ce se intampla in jur. Bafta lume!

Sunt sigura ca nu e vorba nici de teama si nici de curaj in evitarea unei relatii(serioase) cu o persoana extrem de frumoasa(vazuta asa din ochii multor persoane), ci altele sunt motivele. Unul dintre ele(poate chiar principalul)ar fi caracterul persoanei respective(intrucat o relatie bazata doar pe atractia fizica, clar nu are nici-un viitor); care poate fi pe placul unor persoane, dar total neinteresant pentru altele.Persoanele care stiu ce vor de la o relatie, nu se vor baga in asa ceva in cazul in care sunt convinsi ca nu va merge, din motiv ca atractia personalitatilor nu exista.
Un alt motiv ar putea fi nesiguranta persoanei respective. Din moment ce aceasta are un aspect fizic de invidiat, numarul pretendentilor va fi pe masura, ceea ce ar putea duce la dezorientrea, nesiguranta si la lipsa stabilitatii persoanei respective, ceea ce ar duce, mai mult ca sigur, la incheierea unei relatii deja existente.
Un alt motiv ar mai putea fi si pretentiile persoanei respective, in unele cazuri foarte ridicate.Frumusetea nu este un handicap, singurul lucru de care trebuie sa se tina cont este ca nu trebuie sa se puna baza pe ea, niciodata nefiind suficienta doar frumusetea exterioara. Din moment ce persoana respectiva ma atrage si din punct de vedere al caracterului(in special) si da dovada de stabilitate, fidelitate si dorinta unei relatii serioase, in nici-un caz nu as exclude inceperea unei relatii cu respectivul.

si iar ... Imi cer scuze ca rad asa de voi, dar unii chiar sunteti amuzanti prin naivitatea de care dati daovada. Multi de aici ati spus ca fetele frumoase sunt inabordabile si mofturoase, sau ca sunt perverse si isi urmaresc propriile interese. Total de acord. Cauza? Toate astea se datoreaza faptului ca voi, barbatii nu dati doi bani pe majoritatea prezentelor feminine din viata voastra si le folositi pentru satisfacerile voastre sexuale si atat. Bineinteles, in acest context, toate fetele frumoase ridica pretentii si nu-si indreapta privirea spre oricine. O fata frumoasa nu se va afisa niciodata cu un baiat care are, cel putin, aceleasi calitati ca ale sale. Acest lucru nu e batut in cuie. Daca baiatul nu e frumos, trebuie neaparat sa aiba alte calitati care sa-l ridice la nivelul asteptarilor fetei. Trebuie sa fie educat, INTELIGENT ( calitate pe care aproape toti dintre voi, baietilor, nu o aveti. M-a amuzat foarte tare cum v-ati exprimat in mesajele voastre si cum ati neglijant in mod repetat notiunile de gramatica in redactarea continutului.), cu bun gust, etc. Va salut si spor la gasit o uratica in viata voastra; o uratica, ce va fi geloasa toata viata pentru ca voi veti saliva intotdeauna cand veti vedea o fata frumoasa.

Nu mi-e teama de femei frumoase si destepte!
Stati la rand femeilor!

Am citit mai de mult pe-aici un răspuns al unei doamne de vreo 37 de ani care obişnuia să posteze anonim. Între timp se pare că s-a lăsat.
Dânsa se plângea că şi-a distrus (sau i s-au distrus) două căsnicii pentru că arăta "beton" şi constant era abordată de bărbaţi iar ea, în ciuda faptului că îşi iubea ambii soţi, avea constant gânduri neliniştitoare şi stări ciudate care o conduceau la comportamente hilare faţă de soţii ei determinându-i pe-aceştia într-un final să o lase. După ce a povestit într-un răspuns lung, dânsa conchidea din experienţa ei că frumuseţea fizică este o binecuvântare dar în acelaşi timp şi un blestem.
Acum, nu ştiu cât de adevărată era povestea dânsei.
Pe de altă parte, imensa majoritate a poporului feminin care "arată bine" (am pus ghilimelele pentru că părerile sunt împărţite şi nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie) şi pe care-l cunosc eu, e de regulă inuman de slab calitativ.
Mai pe scurt, arată bine şi... atât!
Mai cunosc o categorie de fete care "arată bine" care profită la maximum de chestia asta până la modul foarte perfid. Cum anume? Ele ştiu că întotdeauna vor găsi un prost care să vrea să stea cu ele şi, prin urmare, nu investesc în standarde de personalitate în ceea ce priveşte bărbaţii ci în standarde financiare.
De altfel, eu încă n-am reuşit să cunosc o femeie "arătoasă" care să nu fie materialistă. Sunt convins că există dar eu încă n-am dat peste aşa ceva.
Eu unul nu mă tem să abordez niciun fel de femeie doar că în cazul celor foarte "arătoase" îmi piere cheful după maxim 30 de minute de conversaţie.
Şi-acum să încerc să-ţi răspund la întrebări:
1. Nu e o dovadă de curaj să ai lângă tine o femeie "arătoasă" ci se numeşte noroc sau hazard. Cel puţin din punctul meu de vedere. Să am lângă mine una foarte arătoasă care să şi îndeplinească standardele de personalitate pe care le cer eu, reprezintă deocamdată pentru mine o utopie. De regulă femeile "arătoase" sunt şi obsedate de fizicul lor şi deseori sunt şi narcisiste. (aspecte care îndepărtează bărbaţii) De asemenea, probabilitatea să fii înşelat de prietena ta atunci când aceasta e "arătoasă" e mai mare decât atunci când aceasta nu e decupată din reviste.
2. În unele cazuri, da. De ce? Din motivele enumerate mai sus. Din cauza faptului că mulţi bărbaţi (incluzându-mă aici) au întâlnit atât de multe care-s "frumoase şi atât", parcă mai degrabă se lasă la mâna lor.
3. Lipsa inteligenţei nu înseamnă sine qua non prezenţa curajului. (presupunând că prin persoană fără creier te referi la persoană care nu posedă inteligenţă crescută - în acest caz inteligenţă emoţională)
Prin urmare, e mai degrabă o coincidenţă. De ce spun "mai degrabă" şi nu afirm cu tărie? Pentru că o dată resemnaţi cei "cu creier" (ca să te parafrazez) cu ideea că multe sunt "frumoase şi-atât" şi deci nu merită riscul, într-adevăr, doar cei cu "creier moderat" şi cei "fără creier" rămân dispuşi să abordeze o femeie arătoasă, din simplul motiv că aceştia nu gândesc până la acest nivel profund şi ei vor doar femei şi-atât.
Şi-acum am şi eu câteva întrebări:
1. De ce pui problema aşa şi de ce nu-i spui prietenei tale să abordeze ea bărbaţii pe care-i consideră "cu creier"?
2. Oare când o să înţeleagă femeile că statul şi clipitul şi nefăcutul de nimic în aşteptarea lui Făt-Frumos nu o să aducă nici pe departe rezultatul scontat? Ce-i al tău NU e pus deoparte. Am trecut de Evul Mediu (oarecum).
3. De ce unele dintre cele "arătoase", atunci când cineva manifestă interesul pentru ele, dintr-un orgoliu stupid se-apucă de jucat jocuri copilăreşti demne de clasa a VI-a?

Notă: Întrebarea a treia am pus-o pentru că am şi eu o prietenă arătoasă (prietenă cu sensul de amică) şi cu care am pălăvrăgit o dată, mai demult despre subiectul ăsta. Şi-mi povestea cu o lejeritate dezarmantă cum îşi umilea prietenii cu jocuri ale indiferenţei şi a "făcutului pe inabordabila" şi apoi se mira de ce nu găseşte un bărbat bun. Când i-am spus că poate asta ar fi cauza (şi anume că bărbaţii nu i se cuvin prin definiţie şi că umilitul tuturor pretendenţilor doar de dragul umilinţei nu e o soluţie) mi-a spus foarte sigură pe ea că e firesc să procedeze aşa că doar e o "lady" şi la "valoarea ei" doar cei mai buni "merită" să stea cu ea. Această amică nu este nici pe departe o piţipoancă iar ca amică e o persoană foarte tare cu care râd de mor şi mă înţeleg foarte bine. Cu toate astea, ca potenţială iubită e o veritabilă bitchy.

Hai ca imi place intrebarea...
Multi chiar considera acest lucru un handicap, dar eu personal nu o vad asa...mai degraba prefer sa am langa mine o femeie frumoasa decat una mai uratica...nu ca as considera-o un trofeu dar e un sentiment de mandrie.
Nu-i vorba de creier sau nu...mai degraba de atitudine, multi sunt in stare doar sa priveasca, fara sa ia atitudine, niste lasi, dar sunt si multi barbati inteligenti care stiu cum sa abordeze o fata.
Eu personal sunt de moda veche, iar acest lucru nu prea are efect asupra fetelor superbe...ghinionu meu...raman la fetele mai putin frumoase dar bogate!

Eu personal nu cred ca e vorba neaparat de curaj aici! De exemplu, o persoana superioara tie din absolut orice punct de vedere (inclusiv fizic) poate deveni intimidanta. Pana la urma e ceva normal; sunt oameni care se avanta in asta pentru ca au impresia ca au ceva de invatat si sunt oameni care evita astfel de persoane, fie din orgoliu (nimanui nu-i place sa-i fie ranit egoul), fie din teama ca nu s-ar ridica vreodata la asteptarile persoanei respective.
Cu privire la prietena ta, in locul ei m-as concentra mai mult sa-mi dau seama care este imaginea pe care o eman lumii, dincolo de cea fizica. Este foarte important felul in care te percepe lumea din vorbe, gesticulatii, etc. Aici e putin mai delicat pentru ca intervin povestile, barfa, si din pacate sunt criterii pe care lumea te judeca si te eticheteaza. Eu personal fata de cei care nu ma cunsoc am o imagine destul de proasta, de fata inaccesibila, cu fumuri in cap, misterioasa, bla bla. De fapt cei care ma cunosc stiu ca nu sunt asa! sunt chiar simpla, prietenoasa, fara prejudecati. Dar de ce ceilalti ma vad asa? Pentru ca lumea vorbeste, gesturile vorbesc, felul in care te prezinti in fiecare zi in societate, chiar si dimineata la scoala iti pune o anume eticheta.
Despre baieti nu stiu ce sa spun; am dat peste cei mai ciudati baieti in ultima vreme si am asa o impresia ca as fi blestemata sau ceva. (glumesc ) Aici iar depinde de ea; ce atitudine are in relatie, cat anume da din ea si cat pastraza.
Sper ca te-am ajutat cat de cat si daca mai ai alte intrebari nu ezita!

Pai... e o simpal coincidenta., de obicei, la fete se intampla asa: iti place d eun baiat, dar cand ajungi sa fii prea usor cu el, te saturi si te desparti, si apoi tot tu ajungi sa suferi, dar nu numai tu, si persoana respectiva. si, cand ti se intampla asta trebuie satsi spui ti insati: eu am vrut! intr-adevar, baietii sunt niste mitocani, se cred foarte tari, dar cand vine vorba d eu relatie, pot spune ca le pasa dor de ce spun prietenii de ex: daca fata e mai mica dwcta el cu 1 an sau 2, chiar daca o place, nu recunoaste. asta dovedeste cat de lasi sunt dar, eu mereu spun ca varsta nu conteaza