Noname, vreau sa vorbesc despre frumusetea adevarata.
Filmul "Malena" ca exemplu, ca sa plecam de la ceva cunoscut de toti.
http://www.youtube.com/watch?v=imFb2BsdSeU
Dincolo de povestea din scenariu, dincolo de razboi, acolo e o femeie frumoasa(si nu ma refer atat la Monica Bellucci cat la personajul ei), a carei frumusete inseamna o teribila greutate.Lumea o judeca pentru toti pasii pe care-i face iar frumusetea ei, care se ridica deasupra tuturor, pare atat de sfidatoare in ochii celor multi, ce simt nevoia s-o traga-n jos, alaturi de ei...
Frumusetea o exileaza, ea incearca din rasputeri sa faca fata si asta e obositor!
Filmul se sfarseste cu ea slutita si imbracata cu haine fade, intrand cumva in banalul majoritatii, ascunzandu-si frumusetea, incapabila sa gestioneze energia incredibila pe care aceasta calitate o degaja.
Frumusetea calca in picioare tot:vointa, logica, modestie, control.Cand esti firesc/normal poti pune orice pe tine si nu vei incomoda.Cand esti frumos trebuie sa fii atent la ceea ce faci, la ceea ce spui, la ceea ce porti pentru ca esti interpretat cu exigenta.
Frumusetea poarta cu ea o energie incredibila care se cere detonata, frumusetea provoaca oricat s-ar opune, frumusetea are o semetie care-i socotita aroganta, superficialitate.De ce? pentru ca frumusetea adevarata apartine unei minoritati si ce se intampla cel mai des cu minoritatile? sunt fortat asimilate si date pe brazda.
Frmusetea duce cu sine o povara care e atat de voluptoasa... poate muzica lui Ennio Morricone din "Malena"incepe sa exprime bogatia incontrolabila a frumusetii adevarate.
Dar de ce ai intrebat asta, NOname? ce poti face tu cu toate raspunsurile?
...mai ales ca frumusetea nu stie carte, nu tine seama de nimic, se va exprima pana la sange, oricat si-ar lua-o de la viata.
E una dintre intrebarile grele de pe TPU si, deasemeni, inutila.
Nu crezi?
Pai frumusetea poate fi si un blestem pentru unii(in special pentru fete,pentru ca ele sunt cele mai abordate-zic eu),cat despre curaj,cei ce nu se tem de nimic ori sunt prea prosti, ori nebuni(in ambele cazuri, sinapsele sunt in stare de letargie).Dar presupun ca majoritatea celor care nu au curajul sa abordeze o astfel de fata o fac din cauza lipsei de respect de sine.Nu se considera suficient de buni, iar asta e principalul impediment-zic eu.
NoChanceForUs, si eu sunt de aceeasi parere. Majoritatea dintre ei nu se considera suficient de buni...desi poate sunt. Deci tot e vorba de curaj. Dupa parerea mea, numai un barbat puternic, sigur pe el poate sa duca "povara" unei femei frumoase.
@NOname -da,fara personalitate puternica nu faci nimic cand vezi ca prietena ta cea "foarte-frumoasa"(am dat un exemplu) este dorita de toti, si ajungi la concluzia(asta daca nu ai incredere nici in tine nici in partenera) ca nu esti potrivit pentru ea, si ai dreptate -atata timp cat esti un om slab de inger.
Paii cam toți bat în retragere, dar băieții care te iubesc cu adevarat vor sa-și petreacă tot restul vieții cu tine[cel putin asa cred].Dar mai sunt și fără creier care fac asta. Asa ca trebuie sa fii atenta!
Barbati in adincul sufletului lor se tem de femei. Dar nu recunosc pentru ca le e rusine. funda?
Am citit mai de mult pe-aici un răspuns al unei doamne de vreo 37 de ani care obişnuia să posteze anonim. Între timp se pare că s-a lăsat.
Dânsa se plângea că şi-a distrus (sau i s-au distrus) două căsnicii pentru că arăta "beton" şi constant era abordată de bărbaţi iar ea, în ciuda faptului că îşi iubea ambii soţi, avea constant gânduri neliniştitoare şi stări ciudate care o conduceau la comportamente hilare faţă de soţii ei determinându-i pe-aceştia într-un final să o lase. După ce a povestit într-un răspuns lung, dânsa conchidea din experienţa ei că frumuseţea fizică este o binecuvântare dar în acelaşi timp şi un blestem.
Acum, nu ştiu cât de adevărată era povestea dânsei.
Pe de altă parte, imensa majoritate a poporului feminin care "arată bine" (am pus ghilimelele pentru că părerile sunt împărţite şi nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie) şi pe care-l cunosc eu, e de regulă inuman de slab calitativ.
Mai pe scurt, arată bine şi... atât!
Mai cunosc o categorie de fete care "arată bine" care profită la maximum de chestia asta până la modul foarte perfid. Cum anume? Ele ştiu că întotdeauna vor găsi un prost care să vrea să stea cu ele şi, prin urmare, nu investesc în standarde de personalitate în ceea ce priveşte bărbaţii ci în standarde financiare.
De altfel, eu încă n-am reuşit să cunosc o femeie "arătoasă" care să nu fie materialistă. Sunt convins că există dar eu încă n-am dat peste aşa ceva.
Eu unul nu mă tem să abordez niciun fel de femeie doar că în cazul celor foarte "arătoase" îmi piere cheful după maxim 30 de minute de conversaţie.
Şi-acum să încerc să-ţi răspund la întrebări:
1. Nu e o dovadă de curaj să ai lângă tine o femeie "arătoasă" ci se numeşte noroc sau hazard. Cel puţin din punctul meu de vedere. Să am lângă mine una foarte arătoasă care să şi îndeplinească standardele de personalitate pe care le cer eu, reprezintă deocamdată pentru mine o utopie. De regulă femeile "arătoase" sunt şi obsedate de fizicul lor şi deseori sunt şi narcisiste. (aspecte care îndepărtează bărbaţii) De asemenea, probabilitatea să fii înşelat de prietena ta atunci când aceasta e "arătoasă" e mai mare decât atunci când aceasta nu e decupată din reviste.
2. În unele cazuri, da. De ce? Din motivele enumerate mai sus. Din cauza faptului că mulţi bărbaţi (incluzându-mă aici) au întâlnit atât de multe care-s "frumoase şi atât", parcă mai degrabă se lasă la mâna lor.
3. Lipsa inteligenţei nu înseamnă sine qua non prezenţa curajului. (presupunând că prin persoană fără creier te referi la persoană care nu posedă inteligenţă crescută - în acest caz inteligenţă emoţională)
Prin urmare, e mai degrabă o coincidenţă. De ce spun "mai degrabă" şi nu afirm cu tărie? Pentru că o dată resemnaţi cei "cu creier" (ca să te parafrazez) cu ideea că multe sunt "frumoase şi-atât" şi deci nu merită riscul, într-adevăr, doar cei cu "creier moderat" şi cei "fără creier" rămân dispuşi să abordeze o femeie arătoasă, din simplul motiv că aceştia nu gândesc până la acest nivel profund şi ei vor doar femei şi-atât.
Şi-acum am şi eu câteva întrebări:
1. De ce pui problema aşa şi de ce nu-i spui prietenei tale să abordeze ea bărbaţii pe care-i consideră "cu creier"?
2. Oare când o să înţeleagă femeile că statul şi clipitul şi nefăcutul de nimic în aşteptarea lui Făt-Frumos nu o să aducă nici pe departe rezultatul scontat? Ce-i al tău NU e pus deoparte. Am trecut de Evul Mediu (oarecum).
3. De ce unele dintre cele "arătoase", atunci când cineva manifestă interesul pentru ele, dintr-un orgoliu stupid se-apucă de jucat jocuri copilăreşti demne de clasa a VI-a?
Notă: Întrebarea a treia am pus-o pentru că am şi eu o prietenă arătoasă (prietenă cu sensul de amică) şi cu care am pălăvrăgit o dată, mai demult despre subiectul ăsta. Şi-mi povestea cu o lejeritate dezarmantă cum îşi umilea prietenii cu jocuri ale indiferenţei şi a "făcutului pe inabordabila" şi apoi se mira de ce nu găseşte un bărbat bun. Când i-am spus că poate asta ar fi cauza (şi anume că bărbaţii nu i se cuvin prin definiţie şi că umilitul tuturor pretendenţilor doar de dragul umilinţei nu e o soluţie) mi-a spus foarte sigură pe ea că e firesc să procedeze aşa că doar e o "lady" şi la "valoarea ei" doar cei mai buni "merită" să stea cu ea. Această amică nu este nici pe departe o piţipoancă iar ca amică e o persoană foarte tare cu care râd de mor şi mă înţeleg foarte bine. Cu toate astea, ca potenţială iubită e o veritabilă bitchy.
Frumusetea unui om poate parea uratenie pentru alt om, cand e sa vina ceasul orb nu mai conteaza nimic. daca sunt doar calcule de apropiere primesti ce dai, tampit esti tampit ramai hihi
Alkatraz întreabă: