E foarte greu. Stiu ca vorbeam la un moment dat cu o fata subiectul acesta. Ma gandeam ca mi-as da viata pentru persoana iubita, insa totodata stai si te gandesti. Oare ea cum ar suporta sa treaca peste moartea mea. Pana la urma inteleg pe cei care chiar daca se pot salva dintr-un accident raman alaturi de persoana iubita. E foarte greu sa treci peste asa ceva. Cu timpul va fi mai usor insa asa ceva nu se uita niciodata. Ar trebui sa fii fericit mereu ca sa uiti si sa muncesti non stop. Orice pauza si orice tristete ti-ar aduce aminte de asa ceva. Si chiar si cand esti fericit ai fi necajit cateodata gandindu-te ce fericiti erati impreuna. E un subiect foarte delicat. E nevoie de multa sustinere si intelegere din partea din jur, dar mai ales din partea ta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Aproape imposibil de depasit. Daca intr-adevar e cineva drag nu o sa depasesti momentul.Vei trai cu sechele dar totusi vei trai.Asta e adevarul.
Răspunde
În viata totul este intr-o miscare continua, anii trec si schimbul de generatii se face ca intr-o gara unii pleaca, altii raman. Dar cei care au plecat nu se mai intorc niciodata, este dureros dar adevarat. Chiar daca ne doare lipsa lor, totul are un singur sens. Revin la chestiune, parintii mei au plecat nu de mult in lumea celor drepti, i-am iubit enorm de mult, a fost o mare durere dar timpul si numai timpul le rezolva pe toate.
Cu greu si durere... Daca e la o varsta inaintata e mai de inteles, daca nu,... "Necunoscute sunt caile Domnului"... greu de spus, "merit" sau pedeapsa divina...
Eu mi-am pierdut tatal acum un an si jumatate si inca nu m-am impacat cu disparitia lui. E adevarat ca timpul vindeca multe, dar aceasta e o rana ce va ramane deschisa mult timp. Nu mai pot plange... pentru ca nu mai am lacrimi. Dar durerea e vie si uneori e atat de acuta incat simt ca mi se taie respiratia.
Daca cineva a gasit reteta pentru a trece peste asa ceva, as vrea sa o aflu si eu.
@Legiuitoarea: sincere condoleante! Eu nu as vrea sa simt niciodata pe pielea mea moartea unei fiinte dragi, cu atat mai putin al unui membru al familiei. M-as simti distrusa stiind ca persoanele care erau totul pentru mine nu mai sunt. Puterea de a merge mai departe as gasi-o refugiindu-ma in munca, incercand sa uit tristetea.
Doamne indura-te si ai mila. Si alte rugaciuni sincere spunand ceea ce simti inaintea lui Dumnezeu.
E cumplit, acum doi ani am pierdut una dintre fiintele cele mai dragi si apropiate de sufletul meu. Nici acum nu am reusit sa trec peste si la cea mai mica suparare izbucnesc in plans de dorul ei. problema este ca am ramas cu frica sa nu pierd pe altcineva, cum ar fi unul dintre parintii mei. Numai simplul gand ma ravaseste, mai ales ca in ultimul timp am pierdut 3 persoane din familie. e foarte aiurea, parca simti moartea in preajma.
Imi pare rau sa vad ca esti intr-o situatie ca asta.
Si mie mi-a murit unchiul acum 2 saptamani... s-a spanzurat in casa...si era un om normal la cap. poate pare aberant, dar se simtea invins de multe + ca avea multe credite la banca iar matusa i-a mai facut o surpriza cu un credit... a lasat in spate un baiat de 20 de ani o mama vaduva, o sotie de 40 .si multi altii...stateam si ma uitam in gol, cand eram la ei in casa...si cand ma trezeam din visat, ma uitam in jur si ma intrebam de 2 ori daca e chiar realitatea.
De depasit... timpul vindeca tot. Cu cat te adaptezi mai repede la prezent, cu atat mai bine...trebuie sa-ti iei inima in dinti si sa te gandesti ca si moartea e naturala(daca a murit de moarte buna, cum se zice)... daca nu, trebuie sa apreciezi ce ai langa tine...acum privesc altfel familia si situatia sociala...
Accepti, nu accepti.cat o sa plangi?
Cu timpul se uita si etapele foarte grele din viata, cand pierdem pe cineva drag de exemplu.
Gandeste ca acea persoana draga nu ar fi dorit ca tu sa fii atat de nefericit. Si sa faci ceva ca acea persoana sa fie mandra de tine, caci sigur de undeva de sus, ea te vegheaza. "Nimeni nu scapa viu din viata". In suflet vei simti mereu un mare gol. Sarbatorile nu mai au acelasi farmec sau vin momente cand ai nevoie de sfatul/indrumarile acelei persoane ce nu mai e aici...Doar timpul iti va alina durerea.
Bună.
Personal nu știu.
Am pierdut-o pe mămica mea pe 13. 11. 2009, sunt bulversată, lumea mea este goală, tata este dărâmat și el...
Suntem foarte triști, totul în jurul nostru este prăbușit.
Casa este pustie, atmosfera de altă dată a devenit o amintire prea devreme...
Pa, pa.
Cred ca e una din intrebarile fundamentale ale vietii.Cum ar fi si de ce nastem daca la un moment dat ...toti murim. Tatal meu a plecat de pe aceasta lume acum aproximativ 2 ani, de atunci viata mea nu mai este la fel. Trebuie sa te gandesti ca acolo unde a plecat persoana respectiva nu exista suferinta si nici durere si nici lipsuri si nici compromisuri, e undeva unde oamenii nu-l mai pot ranii, unde numai este mintit si tradat de prieteni. iar de acolo de unde e poti fii sigura ca te priveste si e alaturi de tine.
Iti doresc multa putere si intelegere si partea familiei si prietenilor.
.
Astazi am aflat ca mi-a murit mama si am doar 14 ani si mai am un frate de 11. Vreau sa spun ca nici nu imi vine sa cred. A murit la Viena si nici macar nu am putut sa o mai vad inca o data... eu inca sper ca doar am un cosmar...
Nu vei putea niciodata depasii! chiar si in cele mai fericite momente vei simti prezenta, nu vei uita niciodata zambetul, iar in momentele nefericite va fi foarte prezent in gandul tau! NU MAI ESTE AICI! SI NU POTI FACE NIMIC!
Sunt de parere caci nu poti depasi asa ceva.Mama mea a murit acum 11 ani si credeam caci cu cat trece timpul mai mult cu atat doare mai putin.Se zice ca timpul vindeca dar nu-i adevarat, adica in cazul meu, pe zi ce trece e tot mai greu.Iar de acceptat, trebuie sa accepti deoarece nu ai incotro.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
