Cum e cu astrofotografia ca sunt bata rau.Vad imagini pe Youtube cu anumite planete si dupa imi arata imaginea finala? Cum e cum se face si care-i faza cu exposure time?

Pentru fotografiere atronomica ai bevoie de telescop cu luminozitate mare, iar timpul de expunere este in functie de sensibilittatea camerei.

În astrofotografie se foloseşte tehnica numită "stacking", adică stivuirea mai multor imagini ale aceleiaşi ţinte.
De ce facem asta? Pentru a obţine per total un timp de expunere cât mai mare. De ce se folosesc mai mule expuneri şi nu una singură?
Pentru a reduce din eventualele artefacte care pot apare în imaginea finală: mai trece un avion, un satelit, un norişor, etc.
Una e să dai la coşul de gunoi o expunere de 3 minute şi alta e să arunci 4 ore de expunee totală.
Acum sunt 2 căi principale de astrofotografie, respectiv pentru cea planetară şi pentru DSO (deep sky objects).
Pentru astrofotografia planetară se fac filmuleţe de câte 1000 - 5000 de frame-uri, sau cadre, după care, prin programe specializate, cu ar fi Registax, Astrosurface sau Autostakkert, se face stackingul frame-urilor respective, reţinîndu-se pentru imaginea finală cam 2% - 3%.
Mai apoi se trece la editare folosind un soft precum Adobe Lightroom, pentru a ne juca cu contrastul, luminozitatea, etc.
Pentru DSO treaba stă în felul urmăror: de obicei se folosesc camere astrofoto dedicate, cu răcire activă prin element peltier, sau pur şi simplu un DSLR.
În plus de asta, îţi mai trebuie o montură ecuatorială cât mai performantă care să urmărească ţinta compensând rotaţia Pământului.
Acum să zicem că te apuci şi tragi expuneri de câte 3 sau 5 minute la o ţintă şi faci cam 80 de expuneri.
Mai departe îţi trebuie cadrele de calibrare, adică tragi cam 20 de cadre în acelaşi format şi setări cu care ai tras cadrele de lumină, dar cu capacul pus pe obiectiv; astea se mai numesc şi "darks". Pe urmă mai ai cadre "flats" şi "dark pentru flats". Nu mai stau acum să-ţi spun de reprezintă fiecare, cauţi şi tu pe Google.
Abia acum urmează procesarea respectivă a imaginilor prin softuri dedicate (Pixinsight, Siril, etc...), cu ajutorul cărora faci stacking-ul, separi semnalul de zgomot, ajustezi luminozitatea ţintei şi a stelelor, etc...
Doresc să mai adaug că pentru planetare îţi trebuie aparatură cu focală lungă şi câmp îngust, iar pentru DSO îţi trebuie cu focală scurtă şi câmp larg, adică nu poţi folosi aceleaşi instrumente pentru ambele.
Dar în principal, la amândouă, pentru rezulate bune, e necesar să pleci în afara zonelor cu poluare luminoasă, adică la cer negru.
Ai în link exemple de imagini astrofoto ale mele, atât planetare şi Lunare, cât şi DSO, făcute din oraş, cu cameră Omegon 1200C pentru planetare şi ASI 533MC Pro la DSO:
https://imgur.com/a/NWhDOdz