Cum este mai bine? Cu minciuna care ne zâmbeşte fals sau cu adevărul care lăcrimează sincer?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Categoric a doua varianta. adevarul doare, e normal, dar macar ne scapa de indoieli si ne linisteste.
Răspunde
Buna.
Depinde de viziunea fiecaruia. de drumul pe care l-au apucat si de educatia pe care le-au dat-o parintii..Eu sunt o persoana foarte sincera si de aceea aleg a doua optiune, cea cu adevarul.
In opinia mea, cele doua optiuni isi pot schimba locul intre ele, adica : "Minciuna care ne zambeste fals "va deveni " Miunciuna care lacrimeaza sincer" - > ( explicatie ) Un om poate minti ca sa faca un bine cuiva stiind ca adevarul l-ar rani atat de tare incat nu poate faci asa ceva chiar daca stie ca nu e bine iar in adancul lui sufera, lacrimeaza pentru ca face acest gest. Astfel,"adevarul care lacrimeaza sincer "va deveni " Adevarul care ne zambeste fals" -> Un om poate spune adevarul doar sa faca rau unei alte persoane( nu vreau sa ma lungesc )
Sper ca ai inteles ce am vrut sa zic..am intalnit multe persoane de genu asta.
Eu aleg ultima variantă dar e trist că marea majoritate apreciază doar prima. 
Daca poti proteja o persoana draga spunandu-i o minciuna, ii vei spune o minciuna. Intre timp astepti sa se rezolve poblemele sau faci tot posibilul sa se amelioreze problemele si abia atunci ii spui, cand nu mai are cum sa o afecteze.
Singurul motiv care m-ar putea face sa tin in stres o persoana draga -stiind ca daca ii ascund un lucru, nici n-o sa afle vreodata si o sa creada ca viata e minunata- ar fi ca fie foarte aproape sa afle adevarul, si atunci decid sa ii zic adevarul pe care i-l expun intr-un mod cat mai inocent posibil.
Vorba aia cu "minciuna are piciore scurte " este adevarata doar pe jumatate. Daca stii intr-adevar sa minti, nu vei fi prins niciodata. Important e sa nu minti ca sa ranesti alti oameni, ci ca sa ii aperi de rele.
Exemplu simplu: vine un prieten si te intreaba cum ii sta cu noua lui freza:A: esti prieten adevarat si il ajuti, spunandu-i ca ii sta rau, sau B: nu ii esti prieten spunandu-i ca ii sta bine, doar sa fie el fericit.
Stiu ca ai vrut sa aleg una din cele doua variante, dar inveata mereu va fi si a treia varianta, si a patra, etc.
De multe ori o singura minciuna, care are menirea de-a "ocroti" si/sau de-a fi o incercare care sa preintampine si/sau sa curme o inerenta "suferinta", poate sa insemne 4bb4...cat douazeci de mi de "adevaruri' de-ale noastre, terestre, care nu fac altceva decat sa "loveasca" mai mult sau mai putin constient!
HRISTOS A INVIAT!
Alexsiatat
Nu conteaza daca o afirmatie este falsa sau adevarata, conteaza sa fie acceptata de catre noi.
Creierul nu stie face diferenta dintre minciuna sau adevar.
Cu totii avem nevoie de adevar, minciuna inseamna falsitate, este mai bine sa cunosti adevarul decat sa crezi in cea ce nu este adevarat indifferent de faptul ca te simti intr-un fel mai bine.
Decat sa crezi o minciuna, mai bine suferi pentru un adevar, doar ca sa fii pregatita pentru viitor. Mai bine sa poti cunoaste si indeparta oamenii falsi care vor sa te conduca in eroare decat sa fii jucaria cuiva!
Niciodata nu gasesti situatii normale in intrebarile tale.Tot timpul trebuie sa pui in "ghips" orice situatie.De la bogat in puscarie, pana la fericit si fara picioare sau castrat si cu lipici la fete, trantit in caruciorul cu rotile numarand actiuni la purtator.
Nu, nu e bine! e strange, vreau adevarul cu zambetul pe buze si daca vrei sa plangi cand ma minti, n-am nimic impotriva.
asa e viata, cu situatii ''anormale''
Adevarul doare de cele mai multe ori(sau cel putin in cazul meu) dar e mai bine sa stii adevarul decat sa fi mintit
Adevarul te poate rani pe loc, dar miniciuna te va injunghia pe la spate pe viitor, clar prefer adevarul.
Afectul lacrimeaza sincer si ii pasa si lupta si iti da ce vrei cu o conditie: nu il tortura: care e adevarul, dar care e adevarul. Mereu afla de la el insusi si de la altii cel ce pune intrebarile cu o finete atat de mare incat abia ca privirea lui in interiorul sau sau in altul, e ca o raza blanda de soare, pana la o raza activa de soare. Daca vrei minciuni stii cum sa procedezi, e simplu.
Adevarul te face si sa zambesti, sa spui:evrika, am aflat, am aflat raspunsul la intrebare.Plansul poate fi si de fericire dupa o lunga indurare si asteptare a unui raspuns la o intrebare. Minciuna de obicei te intimideaza, e insotita de un afect urat, mai putin de zambet si daca e zabet, in putine cazuri e copilaresc. Asa ca si minciuna se da de gol. Prin afect, realizezi cam ce contine.
Dar cine face diferenta? Creierul se numeste creier pentru ca e analizatorul suprem de informatii. Iti amintesc doar de analiza substantei de pe limba si comenzile ce urmeaza. Mama Mia ce prostie ai spus, trebuie trecuta la perle de bac.:}Afectul tau, sau popular inima, ii poate cenzura folosirea informatiilor deja analizate si depistate, in masura capacitatii.Acum intrebarea e ce e afectul? Cred ca e complicat, incepe cu adrenalina fugi sau lupta si continua nu stiu cu ce.Si cred ca si pe astea le cerceteaza creierul si da si el un afect personal?
In jumatatea secolului 20 pe cand psihologia se concentra mai mult pe studierea manipulari si marketingului s-a descoperita ca o minciuna repetata de un numar infinit de ori unui om, acesta va inceta sa o analizeze si o va considera adevar.
''Orce minciuna daca este repetata la infiti devine adevar''
Cum asa?
Sa ajuns la concluzia ca creierul nostru nu stie daca o informatie este adevarata sau falsa.
Exemplu : Inchide ochi si imagineaza-ti felul tau de mancare preferat, ofera o lumina puternica acestei imagini, fa-o cat mai ''valoroasa''.
O parte din tine stie ca este doar o imagine creata de tine, dar creierul (care nu este decat un biet ''instrument'') se va comporta ca si cum acea imagine ar fi reala, vei saliva mai mult iti va aparea o anumita pofta etc.
Concluzia : Nu conteaza daca o informatie este adevarata sau falsa, conteaza sa o faci sa fie acceptata de creier.
Cum faci ca o informatie sa fie acceptata de creier?
O informatie devine acceptata ca fiind reala si adevarata daca este repetata de un numar infinit de ori.
Asa a luat nastere AUTOSUGESTIA.
Def : Autosugestia consta in repetarea la nesfarsit a unor afirmatii bine formulate care la un moment dat sunt acceptate ca fiind realitate.
Nu te contrazic ca poti accepta o informatie ca fiind ce iti trebuie, cand nu iti trebuie, sau nici nu e normal ce ofera ea, dar daca ti-o repeti e ca propaganda. Incepe sa mearga. Insa in cazul a iti imagina mancare, informatia e reala. Stiu, e chiar gustul, pentru ca sunt memorate si le reinsufletesc. Creierul spune: sunt informatii reale, nu are gust de ciuperca, zmeura. Contine, tra la la, de la analizatorii limbii la ce mai e, ca am gauri de autodidact. Afectul poate accepta ca nu sunt decat informatii virtuale, memorate si nu actiuni, sau poate insista sa produca o presiune spre satisfacerea nevoii. Si creierul sa zica da, pentru ca afectul e seful, utilizatorul. Dar nu va spune ca sunt alte informatii, nu va spune ca afectul nu a insistat sa ii dea ce are nevoie, va spune ca a analizat de ce afectul ii cerea ceva. E. Aici e aici, ce a analizat si ce adevar a mai descoperit, asta spre beneficiul afectului ca utilizator.Sau ca protejat. ce e afectul? Cu siguranta zic eu are legatura cu tot sistemul hormonal. Trebuie sa vezi afectul ca sa realizezi cat de bun analizator de informatii e creierul. Nimic nu e bine sau rau,, e real sau ireal, e posibil sau imposibil. Iti dai seama: creierul analizeaza si face diferenta de posibilitati si imposibilitati, afectul poate fi infrant de repetitia propagandistica, nu creierul.Adica nu e o infrangere definitiva. Utilizatorul a schimbat strategia. de ce? Creierul va analiza, daca utilizatorul cere.si ii zice:a schimbat strategia pentru ca...
Nu mi-se pare. Nu sunt multumita de ele. Imi lipseste ceva.
Mai bine este cu adevărul care lăcrimează sincer pentru că daca stim adevărul putem schimba din rău in bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
