Cum explicati faptul ca numai oamenilor buni li se intampla lucruri rele, iar celor rai mereu le merge bine?

: )) Eşti amuzant.

"cei răi" nu se plâng de "nedreptate".
Ce zici?

Http://courtneyhouse.com/......8u61bv.jpg

Așa crezi tu? Poate privind din exterior!
Dar fiecare dintre noi avem bucuriile și tristețile noastre, indiferent că suntem buni/răi, săraci/bogați...
E ca și cu felia de pâine care cade mereu pe partea unsă cu dulceață, iar explicația lui Murphy a "dezlegat" misterul: "Felia nu a fost unsă pe partea care trebuie!"

... să știi că nimeni nu e scutit! Fiecare dintre noi le "încercăm" pe rând.

Simplu, minciuna, doar ca aia "buni" se victimizeaza in timp ce aia "rai" isi vad de ale lor si nu stie nimeni daca le merge rau sau bine.

Nu explic in niciun fel, pentru ca nu e adevarat.

Si oamenilor "rai" li se intampla lucruri rele stai linistit, doar ca probabil ei nu se asfiseaza asa tare, nu se victimizeaza...

Schimba-ti aceasta convigere negativa si o sa veizi ca nu mai e asa.

Insa daca ai de gand sa te plangi in continuare atunci asteaptate la atata suferinta incat vei fi obligat sa iesi din zona de confort

Fiecare are exact ceea ce merita.
Daca este bun si i se intampla ceva rau inseamna ca trebuie sa citeasca in dictionar ce inseamna bun.
Acum depinde si de timpul intre fapta si rasplata.
Cei care au 3 ani nu vor intelege nimic niciodata.
Daca ai 3 zile incepi sa intelegi pana la urma.

Paradoxu e urmatorul: nu exista bine sau rau. Exista perceptii, alegeri corecte si alegeri usoare.

E o vorba: cel mai mare pacat pe care il face omul este ca interpreteaza lucruri, scrieri...

Intrebarea e la "Stiinta si Filosofie" dar eu te iau pe partea cu religia! Dumnezeu le da mai multe incercari oamenilor credinciosi(buni)penteu a le testa credinta Si celor rai ...nu ai de unde sa stii cum se simt ei cu adevarat, poate doar la suprafata sunt fericit si le intampla lucruri. bune, parerea mea
Noapte buna

Motivul este pentru ca oamenii rai au curaj, in timp ce oamenii buni nu au curajul.

Ce zici de acest text din Bbilie? > Psalmii
Capitolul 73
1 Un psalm al lui Asaf. Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.
2 Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii!
3 Căci mă uitam cu gelozie la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6 De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
9 îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul.
10 De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin
11 şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?"
12 Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.
13 Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14 căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15 Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei", iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16 M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
17 până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18 Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
19 Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.
20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!
21 Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
25 Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27 Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28 Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.
Sper ca ti-a fost de folos!

Nu poti explica ceva ce nu e real.

E doar o chestiune de perspectiva. Binele si raul sunt notiuni relative, care au conotatii diferite pentru fiecare dintre noi. Si pana la urma e o problema de morala, ca si in povestea artistului care isi lasa sotia si copiii ca sa poata picta. De fapt e un conflict intre morala societatii si morala creatorului.