Uită-te la bârna din proprii ochi și apoi la paiul din ochii altora ca să observi (cât de cât) obiectiv
Adică gândește-te ce ai face tu in locul celorlalți înainte de a-i judeca și atunci vor fi slabe șanse ca să-i judeci greșit.
"Daca te crezi unicul si adevaratul univers: vei afla ca esti doar un graunte de praf in bataia vantului".
Uita-te la tine: te vezi, dar a te vedea nu inseamna a te sti. A te cunoaste. Asta inveti de la Borges.
Te vezi pe tine, pana cand te vei cunoaste insa se va scurge toata viata din tine... De ce actionezi asa cum actionezi? De ce gandesti asa?
Ca sa fii sigur (desi nu esti niciodata sigur) in legatura cu o persoana trebuie sa te analizezi.Iti analizezi toate defectele. Ajungi sa crezi ca totul la tine e defect
Apoi ajungi la Nietzche si vezi nu exista "gresit", "corect", "bun" sau "rau".
Dupa ce termini cu starea asta de degradare psihica te uiti la ceilalti si nu-i mai vezi la fel.
Ei reactioneaza diferit in fiecare situatie. Un observator neatent, care probabil ar sta langa tine ar crede ca sunt previzibili. Dar tu stii. Cand esti observator, mintea exercita o presiune asupra mediului din jur... Mintea ta este mai activa, mai puternica decat personaliatea unei simple fiinte omenesti ce nu stie decat sa se exteriorizeze... Nu poti decat sa compari stiind ca nu exista extreme.
Tu esti un grauncior din Univers
Eu sunt un grauncior din univers.
Voi sunteti parti din Univers.
Dupa ce termini, bea un pahar cu apa si uita-te cum ploua.
Totul este bine
Fireheart1996 întreabă:
houyhnhnm întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: