Nu putem intelege notiunea de Dumnezeu deoarece suntem limitati(obisnuiti) in realitatea unei lumi plina de defecte. Suntem plini de defecte, iar aceste defecte sunt normale pentru noi. O lume perfecta in imaginea noastra este plictisitoare, fara sens, motiv pentru care aceasta imagine nu poate prinde contur.
Abereaza... acest Ernst Von Glasersfeld.
Dumnezeu exista in viata ta in masura in care il lasi sa existe.Astfel spus, e reconfortant sa crezi in cineva care te iubeste iti poarta de grija si mai bine chiar iti promite o viata minunata. Dar asta e adevarul? Nu e oare ceva ce stim mai mult de la parintii, de la proful de religie si de la persoane "patite"? Dumnezeu trebuie cautat.Niciodata gasitDumnezeu este autorul sufletului nostru dar nu si al creierului. El, creierul isi pune intrebari, se indoieste, cauta si nu se va opri decat in clipa in care va muri.Va muri cautand si sperand
Domnul Glasersfeld incearca sa ne spuna ca dintotdeauna am cautat adevarul acolo unde e lumina stinsa. Am refuzat sa aflam ca cele mai mari adevaruri sunt legate de propria fiinta si nu trebuiesc niciodata cautate. Gasind un cufar prafuit preferam sa il abandonam spunand ca are doar lucruri vechi de care ne putem dispensa. Din pacate pentru noi, evolutia sta scrisa in piatra dura, si nu in piatra macinata de secole. Degeaba luam noi acele franturi spala-te de lacrimi si sange. Pentru ca vedem lacrimile si sangele, nu mai vedem ce a fost inainte de ele. Nu putem percepe notiunea de Dumnezeu pentru ca asta ar insemna totodata sa ne cunoastem cu adevarat. Ori se pare ca refuzam cu vehementa asta. Nu recunoastem natura umana ca atare preferand in schimb iluzii. Nu vrem sa percepem notiunea de Dumnezeu pentru ca refuzam inainte de asta sa o intelegem pe cea de om.
Ca agnostic trebuie sa pun intrebarea initiala "Ce inseamna Dumnezeu?" cum se defineste acest dumnezeu, prin doctrina? daca prin care din ele? si de ce? Oricum, intelegerea spre care tindem ca fiinte umane este una de ordin rational... pusa foarte simplu problema, constientul nostru (si probabil subconstientul in acelasi timp) este foarte strict limitat la cele 3 dimensiuni spatiale si la o dimensiune pseudo-spatiala, timpul (din perspectiva noastra tridimensionala) deci implicit nu putem atinge prin instrumentele noastre cognitive initiale si naturale, idei/concepte ce sfidesc acest "spatiu-timp", care sunt plasate in afara acestuia, suntem limitati pe orice front, in a intelege "ceva" ce este "insusi" creator al spatiului si a timpului. Afirmatia lui Glaserfeld, poate fi interpretata ca un cerc vicios de incercari de a plasa notiunea de Dumnezeu in limitele posibilitatii perceptiilor noastre, si asocierea cu viziunea generala asupra lumii, ce predomina secolul 20 (intrucat nu mentioneaza ideea concreta spre care tinde, cand vorbeste despre Dumnezeu). Atata timp cat se mentine un climat abstract vizavi de notiunea de Dumnezeu, se pot construi multe interpretari
Precis vreun indoctrinat care vroia sa se arate mare ganditor prin jocurile de cuvinte.
Nu intelegem notiunea de dumnezeu pentru ca e destul de ambiguu mai ales pentru atei, un crestin il vede pe dumnezeu in orice, copiii il percep ca pe un batranel cu barba alba stand pe un tron cu un sceptru in mana, altii ca pe o entitate invizibila omniscienta si omnipotenta, altii ca pe o forta inexplicabila din jurul nostru... si tot asa. Dati o definitie mai clara si apoi mai stam de vorba.
Adica nu putem sa intelegem ceva care e abstract, de fapt nu il vezi nu il simti dar totusi ai nevoie de acel lucru pentru a-ti da putere, pentru a crede in ceva, nu esti singur in universul asta, Prin dumnezeu intelegem si visam ca este perfectiunea unei lumi pe care noi nu o so putem trai niciodata, putem doar crede si visa in ea, dar nu o putem consuma.
Dumnezeu nu este o notiune. Si orice om, mai mult sau mai putin, il poate afla pe Dumnezeu introcandu-se cu fata catre el. Consider ca Ernst Von Glasersfeld nu intelegea notiunea de Dumnezeu si a aruncat o vorba generalizata.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: