Cum iti gasesti sensul, pe care nu il ai, in viata?

Câteodată vine de la sine. Dar câteodată e mult de muncă.
Trebuie să știi că nu ești singurul care trece prin asta. Mulți oameni simt că nu găsesc acest „sens" în viață. Din păcate, și mai mulți sunt cei care cred că au acest sens, însă sunt ghidați numai de ceea ce văd în jurul lor.

Important este să realizezi că viața are un sens și acela este înainte, nu înapoi. Sună ciudat, știu. Dar de multe ori, oamenii care nu găsesc sens în viața lor se uită înapoi, către trecut, și nu își pot imagina viitorul sau nu văd nimic în acest viitor.

Adevărul este că viitorul este ceea ce faci tu din el. Ce faci tu acum îți poate influența viitorul. Singurul rost al existenței trecutului (al nostru personal, dar și al altora) este să învățăm din greșeli, dar și din lucrurile bune care au fost, și să ne îmbunătățim. Pe noi înșine ca persoane, ca și caractere, dar și comportamentul, gândirea și chiar să încercăm să schimbăm ce e în jurul nostru. Nu trăim într-o lume izolată; trăim într-o societate, trăim între oameni care simt ca și noi, suferă ca și noi; câteodată, mult mai mult.

Sensul în viață nu îl găsești căutând, ci în general ți-l faci singur. Și căutarea asta nu trebuie să fie în afară, ci înăuntrul tău. Dacă simți că încă nu ți-ai găsit un scop, un sens, înseamnă că ai o neîmplinire. Și neîmplinirile apar din lipsuri. Trebuie să cauți în tine, să vezi ce lipsește, să cauți să repari, nu doar să umpli golurile cu ceva ce pare o idee bună pe moment. Trebuie să cauți să te reîntregești în moduri în care știi că îți vor face bine pe lungă durată.

E suficient să găsești sens într-un singur lucru, și e suficient ca acel lucru să fii doar tu. E suficient să încerci să devii o persoană mai bună, să îți faci viața mai bună - dar nu ești singur în căutarea asta. Mulți oameni te-ar putea ajuta, dacă te-ai deschide și ai vorbi cu ei.

Pentru mine a fost o luptă dură, până să găsesc acest „rost al vieții". Nu e ceva ieșit din comun. Pentru mine a început viața să aibă sens atunci când am început să am grijă de mine și când am învățat să mă iubesc pe mine - și s-a solidificat când am realizat că este Cineva, acolo Sus, care mă iubește necondiționat și îmi oferă șansa de a trăi în fiecare zi. Și a fost, cred, în acel moment, când am început cu adevărat să mă iubesc și să mă respect într-adevăr așa cum ar trebui. Suntem valoroși fiecare dintre noi; trebuie doar să ne folosim de acea valoare, să o recunoaștem și să o scoatem la suprafață, să scoatem binele din ea.

Sper că te-a ajutat cu ceva vociferatu meu. Asta am trăit eu. Sper să găsești sensul și împlinirea pe care le cauți.