Cum justificăm rațiunea ca bază a cunoașterii noastre?
E o întrebare la care m-am tot gândit demult. Epistemologia occidentală are, de obicei, rațiunea la fundația teoriei sale despre cunoaștere; iar toate concluziile sunt trase așa, și toate silogismele sunt rezolvate logic. Însă cum putem demonstra că logica merită a fi ridicată la acest rang, de indispensabilă unealtă filosofică, fără de care orice întreprindere filosofică nu are sens?
Desigur că nu ne vom putea folosi de rațiune pentru a-i demonstra rațiunii supremația, altminteri avem un argument circular, care e irațional.
Nu e orice act rațional bazat în primul rând pe un fel de credință irațională? Una că cunoașterea poate fi atinsă în primul rând?

Termenul "cunoaștere" nu se referă neapărat la cunoașterea deplină sau la cunoașterea adevărului ultim. Până acolo sunt o mulțime de cunoașteri mai mici de care avem nevoie în viața de zi cu zi. Iar pentru astea rațiunea e instrumentul cel mai potrivit pe care îl folosim. Care altul ar putea fi mai bun? Prin rațiune am reușit să ne confecționăm haine, să ne construim case, să organizăm agricultura, să facem automobile ș.a.m.d.

Irationalistii (Nietzsche, Heidegger, postmodernismul) au folosit ratiunea la greu, impotriva rationalismului.

Cu un pic de lichior ratiunea isi pierde nordul. Omul isi pierde judecata repede. In ratiune se graveaza cunoasterea (fenomenul). Fenomenismul este multiplícitatea lui Heraclit. Nu are categoriile ratiunii ci sunt existentiare. Fenomenismul este aparenta iar REALITATEA si adevarul se afla in spatele aparentelor. Nu in lumea fenoménica ci in lumea ideilor, conceptelor, ratiunii, etc.

Entitatea lui Parmenide se afla ANTE REM nu IN REM. IN REM nu se afla UNIVERSALELE ratiunii ci o aparenta inselatoare.

Fenomenismul si lumea aparentelor este diferita de lumea esentelor. In fenomenism se afla: Apeiron, Indeterminabilele (vezi Indeterminabilele contra lui Pitágoras) antinomism, echivocism, abism.

Realitatea si Adevarul nu se afla in FENOMENISM (in se) ci in conceptualismo. Fenomenismul nu produce concepte si ratiuni ci contradictii.

Pacatul moral exista inainte decat pacatul carnal.

Ratiunea ca POTENTA este buna pentru ca ne da anumite posibilitati. Insa ca ACT ea este pasiva si se lasa activata de alte facultati.

Filosofía inseamna capacitatea ratiunii. Insa ochii si simturile au si ele filozofia lor. Legea carnii poate trece peste Legea mintii.