Cum puteți să susțineți că există o moralitate obiectivă fără a crede în Dumnezeu? Dacă nu există niciun fundament transcendent pentru valorile și datoriile morale, atunci tot ce rămâne este o moralitate subiectivă, bazată pe preferințele personale sau sociale. Dar atunci nu aveți niciun drept să criticați sau să condamnați acțiunile altora, cum ar fi genocidul, violul sau tortura, deoarece acestea sunt doar expresii ale altor preferințe. Nu puteți să spuneți că acestea sunt rele în sine, ci doar că nu vă plac. Cum puteți să trăiți într-o lume în care nu există niciun bine sau rău absolut, ci doar opinii diferite?

Foarte morali sunt romanii, foarte multa moralitate,asa e,vezi naibi de Romania nu vb de atei ca aia au creier sunt in top la cultura,educatie,drepturi egale,ce e in tarii religioase =saracie,coruptie, prostie mare, violuri, pedofilie, extrenism, compara tu Romania vs suedia sau chiar china sau cu franta sau Germania, uiti ca 10 milioane de romanii sunt in tarii atee

" Cum puteți să trăiți într-o lume în care nu există niciun bine sau rău absolut, ci doar opinii diferite?"

cum spuneam: ZERO argumente

https://www.tpu.ro/......in-urmare/

Eu susțin că nu există o moralitate absolută și obiectivă. Dacă îl excludem pe Dumnezeu din ecuație tu cum dovedești că există anumite precepte morale obiective? Care sunt acestea și cine se asigură că acestea sunt respectate? Chiar ți se pare că lumea asta e corectă și se ghidează după niște precepte morale absolute? Unde este acest dumnezeu care, pretinzi tu, a lăsat aceste valori morale obiective? Și te mai întreb: cine îi pedepsește azi pe violatori, pedofili, hoți, ucigași, etc? Nu cumva tot societatea pe baza unor legi stabilite de comun acord? Unde e acest dumnezeu și de ce nu se vede nici o influențpă din partea lui pentru a se asigura că legile morale așazis obiective sunt respectate?
Moralitatea nu este o stâncă eternă și imovabilă ci este un organism în continuă schimbare, în continuă expansiune. În vremea antichității era normal ca cei bogați să aibă sclavi. Deși sclavii erau tot oameni ca și cei care îi dețineau, nu s-a pus nici o dată problema eliberării lor, filosofii acelor vremuri credeau că sclavii sunt o parte importantă a oricărei națiuni și că fără aceștia societatea ar colapsa din lipsă de mână de lucru, ba chiar și în vechiul testament sclavagismul este acceptat și încurajat. Nici evul mediu nu a îmbunătățit mult lucrurile în ceea ce privește moralitatea, lucrurile au început să se dezghețe în timpul renascentismului, și mai ales în secolul luminilor. Oamenii au început să se organizeze mai bine, s-au creat organe polițienețti, brigăzi de pompieri, etc. Din ce în ce mai multe țări încep să adopte primele forme de constituție punând fundamentul unor sisteme de legi care să asigure un trai bun în societate pentru fiecare precum și o egalitate cât mai mare între indivizi. Pentru a supraviețui, o societate are nevoie de ordine, de un set de legi care să stabilească niște reguli pentru toate persoanele în vederea unei conviețuiri în bună-stare și fără frica de a-ți pierde capul în orice clipă.
În secolul nostru observăm încă o evoluție a legilor morale care guvernează societatea, dacă până recent a fi homosexual era considerat un subiect tabu iar indivizii cu această preferință sexuală erau ostracizați și marginalizați de societate, acum se încearcă integrarea lor în normalitate. Normalitatea nu reprezintă decât acele reguli atât de imprimate în conștiința colectivă a unei societăți încât unei persoane i se pare greu de privit o perspectivă care să nu se bazeze pe acel concept. Dacă până acum o sută de ani era normal să te speli cât mai rar, acum dușul a devenit o necesitate zilnică.
Să violezi, să torturezi, nu este normal și acest lucru nu are legătură cu dumnezeu ci mai degrabă cu faptul că instinctele noastre primare ne îndeamnă să ne reproducem, să trăim cât mai mult și să evităm pericolele. Un ucigaș nu este decât un om bolnav care acționează într-o manieră care este contrară instinctelor naturale. În loc să se reproducă, ucigașul comite exact opusul și devine un pericol grav pentru societate.

Să facem un exercițiu de imaginație. Dacă în 10 ani să zicem se descoperă inteligența artificială adevărată, care să permită oricărui telefon și computer să aibă o personalitate proprie precum și emoții și gânduri în așa fel în cât să fie indistinctibilă de cea a unui om, ce s-ar întâmpla cu aceste dispozitive din punct de vedere moral? Ar ajunge ele să fie considerate de societate ca persoane de sine stătătoare și să li se acorde aceleași drepturi și libertăți? Dacă acum considerăm normal aruncarea unui telefon stricat la gunoi poate în 20 de ani vom considera acest gest ca o crimă inumană poate.