Cum sa simt fericirea rațională?

Aia nu o simti rational adica fericirea, o simti sau nu, de la sine in functie de mediu, de implinirile tale, asta e.
Daca ai ceva ce-ti doresti, o sa fi automat fericit.

Oamenii fericiti nu se gandesc la... fericire.

Te gandesti de ce te bucura ceva anume. De exemplu iti place o melodie. Te gandesti de ce iti place.

Mă gândeam ce bine ar fi să se inventeze un vaccin cu care să devenim imuni la nefericire. Şi să se administreze la toţi locuitorii planetei. Am fi cu toţii fericiţi. Când ne-am întâlni pe stradă, am discuta cam aşa: - "Hey, cum o mai duci cu fericirea?" - "Păi, cum s-o duc, sunt fericit până peste cap. Dar tu?" - "Şi eu, simt că plesnesc de fericire". Şi chiar când e să moară, omul ar zice: - "Ce fericit sunt că mor!".

Nu crezi ca fericirea ar putea deveni o suferinta?

Ceea ce cred eu este că nu poate exista o fericire deplină; şi cu atât mai puţin continuă; din moment ce cunoaştem că la capăt de drum ne aşteaptă moartea.

Sa stii ca ma gandesc mult la existențialism si la hedonism, budism, dorinta duce la suferinta, dar in lipsa dorintei nu prea are sens viata

"Fericire = Netflix + Pornhub + MCDonald's

To entertain the world!
All You Need is Hand!
I'm Lovin' It!"