Timiditatea provine din nesiguranta. Ai multe probleme cu tine insati pe care nu le-ai rezolvat/acceptat.
Incearca sa citesti mai mult si sa stai pe facebook mai putin. Acumularea de informatii, cititul, ne ofera o alta perspectiva, siguranta si incredere.
E rau sa fi timid? Mie mi se pare ceva bun, poate chiar un lucru foarte bun pentru ca hraneste bunul simt. Important e sa nu cazi in latura intunecata a timiditatii: lasitatea! Fi timid dar curajos ca un leu.
Nu. Nu confund. Am spus ca timiditatea prezinta un dualism de inrudire. Din ea se poate ajunge la bunul simt (adica sa nu vorbesti mult si prost, sa nu te bagi in vorba ca musca-n mancare, etc.) sau la lasitate (sa nu ti sustii punctul de vedere, sa ti fie frica sa te aperi, verbal vorbind, etc.).
"Bunul simt se acorda persoanelor care merita" ce e ineptia asta? Bunul simt nu e ceva material care il dai drept cadou! Bunul simt e un concept moral care este principiul de baza al oricarei societati bune. Bunul simt il ai, nu l primesti.
Timiditatea nu inseamna Bunul Simt Dar inseamna lasitate,inseamna ca nu ai curaj sa spui ce ai de spus,inseamna ca nu poti sa fi tu, asta inseamna a fi timid, iar in ziua de astazi ceva de genul se cauta, care sa nu aiba curajul sa spuna ce are de spus, practic Timiditatea=Lasitate nu bun simt, daca nu te bagi in vorba altuia ect. inseamna ca ai bun simt da nu trebuie sa fi neaparat timid.
Ia o persoana mai apropiata si practica cu ea; observa ce ganduri iti provoaca timiditatea si lucreaza cu ele; esti in siguranta - confrunta acel moment in care apare timiditatea, ce ti se poate intampla?
Dar nu ai de ce sa scapi de timiditate, asa esti tu Probleme apar daca esti foarte timida inclusiv in grupul de prieteni apropiati (pentru ca multi nu se simt in largul lor in preajma strainilor, nu numai tu).
Şi eu am avut problema asta, şi sunt momente în care revine...
Sunt genul care îl aşteaptă pe celălalt să facă primul pas. Când eram mai mică obişnuiam ca atunci când vorbeam cu cineva să las capul în jos, ştii...ca să nu existe un contact vizual, şi bineînţeles că părinţii observau şi mă băteau la cap că nu-i frumos, că se simte celălalt naşpa.
Oricum, cei apropriaţi mie ştiu cine sunt şi cum gândesc.Am amici cu care am trecut prin toate nebuniile posibile şi cu care pot să port discuţii fără să intervină plictiseala, iar asta pentru că îi cunosc de ani de zile.
Încearcă să nu te mai fereşti de un contact vizual cu cei cu care vorbeşti, ăsta e primul pas şi e o chestie ce ţine de autosugestie. Odată ce ai trecut de el, situaţia devine mai comodă.
Te fortezi sa ridici privirea, sa te uiti in ochii omului cu care vorbesti. faci asta pana simti ca iti e mai usor
Cred ca timiditatea are legatura cu complexele (de inferioritate), asa ca ia nu te mai gandi ca altii sunt mai presus si ca gresesti sau o sa gresesti ceva.
Stii cum este orice frica trebuie infruntata, o data, de doua ori, pana devine o obisnuinta. Esti timida pentru ca nu ti s-a acordat atentie foarte multa si nu esti obisnuita sa ti se acorde atentie iar cand se intampla nu stii cum sa reactionezi, cred. E bine sa infrunti asta cu orice ocazie. Oamenii timizi, sunt ciudati, mai ales daca stau seriosi sau fac grimase ciudate, nu stii daca zambeste sau se stramba . Tu zici ca zambesti, este un lucru bun, te poti folosi de asta. Evita sa ai de a face cu oameni cu care nu ai nimic in comun sa discuti, mai ales daca esti timida si gaeste-i pe cei cu care ai ceva in comun, iar apoi cand scapi de timiditatea asta, poti as te bagi in seama cu oricine fara sa mai fii timida.
Si eu sunt timid, mai ales cu fetele, dar sunt timid pentru ca nu vreau sa imi arat adevarata fata si nu spun ce gandesc tot timpul pentru ca nu vreau ca oamenii sa creada ca sunt mai presus decat ei sau sa ii jignesc, sa nu fac impresie proasta cu alte cuvinte. Cam asta sta la baza timiditatii mele. Oricum mie imi plac persoanele timide pentru ca te atrag sa ii cunosti, sa ii descoperi. Mai sunt unii cand deschid gura iti dai seama din prima ce om e. Noi astia mai timizi, vrem sa fim descoperiti, suntem mai sensibili si mai afectuosi.
Vorbeste cu o prietena. Spune-i de timiditae si incearca sa te uiti in ochii ei. Concentreaza-te si incearca sa zambesti frumos in fata oglinzii sau exerseaza cu prietena ta. Ea cu siguranta te va ajuta!
Si eu am 21 de ani si nu avut niciodata vreo prietena din motiv ca sunt timid, efectiv nu pot privi in ochi o femeie ca ma intimidez.
Am vorbit cu fete ca prieten numai, in rest nimic mai mult deoarece nu am avut nici macar curajul de a-i cere nr de telefon unei fete, eu unul nu stiu ce sfaturi sa iti ofer, eu unul astept poate mi se iveste ocazia de a avea o prietena vreodata.
Asa sunt si eu doar ca sunt baiat.Mereu cand stau de vorba cu un necunoscut sau cu un prieten la fel las capul plecat in jos.Si cand merg pe strada din cauza oamenilor la fel ma uit in pamant. Daca vorbesc cu o fata din cauza timiditatii ma inrosesc ca racu sa fiu sincer. Sper ca in noul an scolar ce o sa vina(clasa a 10) sa pot fi mai sociabil mai deschis si sa nu mai fiu timid si rusinos din orice. Poate daca o sa am un inceput bun o sa continue asa. Incearca si tu.In prima zi de scoala/liceu fi libera, nu mai fi timida chiar daca iti e greu.
Salut si eu am problema asta dar un pic mai diferita. Cu prietenii care ii cunosc demult ma comport normal all ok, ba chiar vorbesc uneroi cam mult. Dar problema e la liceeu ca sunt mai rusinos, nu ma bag in seama, totusi uneori trec peste si spun glumesc, vorbesc mult... Dar problema e cand ma i-au mai multi la baza ma cam pierd si n-a vorba aia unde-s multi prostia creste. Si asta ma deranjeaza cel mai mult, daca ar fi o caterinca mica nu m-ar deranja dar ei vad ca nu zic nimic incerc sa-i ignor si continua. Si da mai e o chestie sunt foarte timid cu fetele care imi plac(chiar tremur putin uneori, stiu e cam aiurea), cu cele care le consider doar prietene/colege n-am probleme. Oricum incepe clasa a 10a anul asta si incerc sa mai schimb cate ceva totusi cred ca m-am schimbat destul in vara asta. A da si mi-a spus ceva in gen ca imi pasa prea mult ce cred oamenii despre mine si ar trebui sa fiu mai indiferent(mie usor sa arat ca-s indiferent dar simt cu totul altceva, o sa incerc sa trec peste).
Deci si pentru ceilalti care sunt timizi e ce sa scapi de timiditate cand poti sa te folosesti de ea, dar nu in "Cantitati Industriale" adica uneori e buna pentru ca este confundata cu supunerea si te poate ajuta sa scapi din probleme.Dar in 90% din cazuri timiditatea incurca.DE CE? pai simplu, oameni confunda o persoana timida cu o persoana slab dotata mintal care nu are capacitatile necesare sa poarte o conversatie fata in fata, si bineinteles majoritatea o sa o ia ca pe o slabiciune.Singura persoana care poate sa te ajute sa scapi de timiditate esti tu, dar doar daca ai un pic de orgoliu si un pic de mandrie, dar bineinteles si putina onoare.Gandeste-te cat de bine te simti atunci cand tu zambesti si lasi capul in jos,iar persoana respectiva peste putin timp se amuza pe seama asta intr-un grup restrans? Adica e o slabiciune,mai ales in vremurile actuale in care sunt si timizi ca tine,Dar din cauza mult prea multora persoane slab dotate mintal cu un vocabular foarte restrans, nu se mai face diferenta. Trebuie sa te gandesti ca uterea vine din interior, si numai tu poti face ceva sa nu ajungi comparata cu ce am spus mai sus, Si, mai trebuie sa stii ca sunt destuii oameni de calitate slaba, Nu lasa timiditatea sa te asemene cu unul din ei, Cine stie poate ati fi surprinsi sa vedeti ce puteti face cu putin curaj
Si mie mi se intampla mereu de exemplu chiar si la magazin foarte rar cu persoane necunoscute cu fata cu care o plac dar si eu am avut o copilarie fericita si asta poate sa fie de vina zi-mi ce zodie esti si dupa o sa-ti zic ce trebuie sa faci ca sa scapi de timiditate
Singura cale de a scapa de timiditate este sa incepi sa fii mai curajoasa, cate putin, prin lucruri mici cum ar fi sa incerci sa-ti tii spatele si capul drept, sa te uiti in ochii oamenilor si asa mai departe, e un proces care iti ia mult timp si nu se va intampla cu una, cu doua dar merita.
Cred că se poate trata prin încrederea în sine şi ''cultivarea'' respectului de sine.