Cum se face că alimentarea și satisfacerea ego-ului sunt dezaprobate și privite cu ochi răi de societate, pe când satisfacerea ego-ului altuia este încurajată și chiar recomandată, prima fiind considerată egoism, iar a doua găsindu-se sub denumirea de „altruism"?
Adică de ce îndestularea propriului eu este un lucru meschin, dar îndeplinirea dorințelor altui ego este lăudabilă? Un ego tot este amplificat. Păcatul egoismului tot s-a produs. Chiar dacă nu egoismul meu, ci al altuia. Principial, nu se face nicio deosebire.
Ba mai mult înaintez cu întrebarea mea, având impresia că facem un gest măreț înăbușindu-ne propriul ego, pentru a fi altruiști cu ceilalți, nu facem cumva și mai mult rău dând amploare altui ago, nu numai satisfăcându-l, ci mărindu-l, știind că un ego satisfăcut e un ego periculos, care va cere mai mult? Săpăm, astfel, fără să știm, groapa altuia, deghizând faptul în gest de filantropie?
Și după ce vă răspundeți și la aceste întrebări, suntem gata să recunoaștem că suntem egoiști fără excepție?

Satisfacerea si alimentarea propriului ego sau al altcuiva sunt incurajate atat timp cat acest proces e rezultatul unor fapte pozitive. Nu cred ca ti-a interzis cineva sa te simti mai bine despre tine insuti in timp ce salvezi un om de la moarte, de exemplu. In aceeasi masura functioneaza si reversul medaliei, satisfacerea ego-ului altcuiva este descurajata atat timp cat procesul care sta la baza sa este perceput ca fiind negativ sau, cel mai des intalnit, doar superficial.

Suntem egoisti fara exceptie, cu siguranta, iar asta pentru ca nu exista altruism. Dar iti poti imagina o lume in care n-am fi egoisti? Eu nu.

Ca fapt divers singura fapta ce ar putea fi perceputa ca si altruism ar fi sacrificiul suprem. Dar pana si situatia poate avea foarte multe nuante, de la credintele individului pana la asteptarile acestuia, chiar si intr-o astfel de situatie. De exemplu, oligofrenii care se arunca in aer prin gari si statii de autobuz isi imagineaza ca vor fi intampinati de o cireada de virgine, dupa ce vopsesc zidurile cu propriile creiere. Astfel ca sacrificiul lor nu mai poate fi vazut ca si sacrificiu, ci ca urmarirea unui scop egoist. Ca orice alta fapta buna, dealtfel, de fiecare data cand ne sacrificam pentru ceilalti o facem pentru ca sacrificiul nostru ne recompenseaza la nivel emotional, aceasta recompensa fiind o nevoie prea mare pentru a fi ignorata. Astfel, putem concluziona cu stupefactie ca oamenii buni sunt, in realitate, mai stricati decat cei pe care ii percepem ca si egoisti si ca acest comportament pozitiv e rezultatul unui dezechilibru chimic. Acum hai sa ne luam in brate si sa salvam niste pomi prin Africa sau niste muste, pe cale de disparitie, de prin India.

Mama, mama, filosofia e la ea acasa.
Cum s-a spus deja atat de mult nimic, am sa ma limitez la cateva propozitii simple.

Altruismul e modul naturii de a fi egoista. Ajuta un individ sa se adapteze mai usor la un grup, asta ii confera sanse de supravietuire mai mari.

Asa ca eu nu percep altruismul ca pe o negare a egoismului, ci doar ca pe o alta forma a sa.

Chiar crezi ca in atatea miliarde de ani evolutia ar mai fi pastrat ceva redundant speciei. Toate sentimentele pe care le avem sunt egoiste.

De ce societatea are opinia generala ca egoismul este un defect? Omul este psihologic construit pentru a-si urmari doar propriile interese. Ca in ultima vreme, au fost indoctrinati foarte mult cu ideologia aia pacifista cu egalitatea(si am mai spus, nu doar de sansa)si altruismu' e complet alta treaba.

Egoismul este una din principalele calitati umane, una care i-a permis pe parcursul timpului sa existe si datorita caruia a putut evolua.

Acuma, trebuie trasata o linie clara intre a avea emfaza si un ego acerb. Omul trebuie sa fie capabil sa-si stabileasca propriile aptitudini si sa nu le nege, ba dimpotriva, sa le amplifice, pe alocuri.

Si aprob ideea impusa de Inferno, altruismul este doar un derivat al egoismului. Unul foarte toxic. Altruismul sub forma relatata de tine este doar o metoda de a iluziona masele credule, ce tind sa se supra-estimeze, creeandu-si egoul ala sub forma de balon de heliu.

Si iarasi egoul este un concept invechit, folosite des si prost, care reprezinta doar un ansamblu de perceptii adanc inradacinate in mintea umana si amplificate de factorii externi. Incapacitatea omului de a se analiza obiectiv deci si a renuntarea la ego denota multa slabiciune.

Si raspunsul la intrebare este simplu: Datorita mentalitatii ce se propaga in societatea actuala, derivata din religii si alte institutii ce pretind binele uman.

Iarta-ma pentru exprimarea haotica, sper ca mi-ai inteles punctul de vedere.

Exista si intentii altruiste REALE in natura umana, numai ca ele apar din considerente evolutive bazate pe egoismul supravietuirii. Asta am spus.

O fi fost, nu neg, dar ma-ndoiesc ca mai este de actualitate pentru dezvoltarea umana.

Altruismul si egoismul nu sunt musai opuse unul altuia. De ex. poti face bine altora din motive egoiste. Trebuie distins intre egoism rudimentar si egoism luminat.

Cei care pretind sa renunti la ego vor de fapt sa-si extinda egoul lor peste egoul tau (vezi Nietzsche cu vointa de putere).

Suntem egoisti fara exceptie, intr-adevar. Autonegarea e tot egoism, nu poti sa iesi din asta. Tin sa te contrazic, alimentarea ego-ului este puternic promovata de societate, e chiar foarte evident. Consumerismul e doar un exemplu. Deschizi niste romane, majoritatea au un personaj principal cu care cititorul automat se identifica, in filme se intampla la fel. Gam of Thrones este un experiment inedit, iti omoara toate personajele cu care te identifici si te pune in situatia de a privi obiectiv. Daca esti atent, in evolutia serialului te identifici cu o serie de personaje, deseori esti pus in situatia de a da inapoi autorului cate un personaj, mereu privindu-le pe cele pe care ti-au mai ramas si care se tot imputineaza. Repet, e un experiment psihologic inedit.
Egoismul nu are legatura cu supravietuirea, de fapt omul prin confirmarea ego-ului atesta faptul ca el este rupt total de natura, ego-ul este un produs artificial, din punct de vedere al ereditatii acesta este fara sens. Suntem un produs artificial care in mod normal nu ar trebui sa existe.
Ego-ul nu are sens din punct de vedere natural, el este un sine fals, o iluzie a autenticitatii. Oamenii cred ca lumea a fost construita pentru ei, ca exista un suflet pereche PENTRU EI, ca Dumnezeu ii iubeste PE EI, ca sunt singuri in univers, ca sunt miezul din Fanta etc. Daca o sa incepi sa te autoanalizezi, vei observa momentele in care ego-ul este mai puternic sau mai ranit. Scolile spirituale se ocupa cu transcederea ego-ului. Dar sa vorbim despre asa ceva atata timp cat suntem egouri este inutil.
"Virtutile" sunt letale pentru supravietuire. Nu are legatura cu egoismul. Nu esti egoist daca iti ucizi copiii handicapti. Exista o regula simpla in natura: "Pe cine nu lasi sa moara, ala nu te lasa sa traiesti." Prin simplul fapt ca persoanele handicapate au ajuns sa se reproduca, noi oamenii suntem din ce in mai slabi. Natura se perpetueaza si evolueaza prin regula nescrisa a selectiei naturale. Indivizii puternici si frumosi ii ucid pe cei slabi si bolnavi, impiedicandu-i sa supravietuiasca si astfel asigurandu-si urmasi sanatosi si din ce in ce mai puternici. O astfel de regula a selectiei naturale a existat in Sparta. Atractia catre parteneri cat mai "atractivi" e de fapt selectie naturala. Prin faptul ca unei femei i se face mila de un barbat urat si intretine relatii sexuale cu el, urmasii lor (daca vor avea) vor purta gene din ce in ce mai "impure".

„...acest comportament pozitiv e rezultatul unui dezechilibru chimic."
Iar bati campii.

La oameni altruismul autentic isi are originea in iubirea inconditionata fata de proprii semeni.
Dar asta se intampla doar oamenilor, nu si animalelor intelectuale.

Hai sa luam cazul unui medic care vindeca oameni. Acum de ce sa vindece pe cineva? Nu ca sa satisfaca dorinta unuia de a trai, ci ca sa isi ia si el niste bani pentru a-si asigura propria existenta. Win-win situation.

Insa viata nu se rezuma la asa ceva (egoism/altruism), ci mai degraba la scopuri, fapta-rasplata, principii, merite si altele. Poti sa vezi egoism in orice, dar in realitate e ceva subiectiv.

Mie mi se pare ca Xulescu Ygrec e egoist ca nu l-a ajutat pe Zeta Gamma cu un proiect (exemplu: elevi la scoala), dar motivul pentru care Xulescu Ygrec nu-l ajuta pe Zeta Gamma e ca acesta e un dobitoc care in majoritatea timpului isi bate joc de Xulescu Ygrec si efectiv nu merita. Iar aici nu mai e vorba de egoism/altruism.

Nu putem inlocui iubirea, prietenia, ajutorul prin egoism. Suna sec, incomplet, chiar daca consideram ca poate face parte din acestea.

"Mama, ce te egoiesc! Sa nu cumva sa ma inseli!"
"Bai, hai ca te egoiesc cu proiectul asta, dar imi iese si mie ceva."
"Bai, m-am egoit cu un nou tip, pare sa-i placa si lui Star Wars. In sfarsit, fiindca am dat numai peste fani Twilight."

Deci, totul pleaca de la cum definesti egoismul si cum alegi sa-l privesti. Eu, de exemplu, il vad doar ca o forma de nerespectare a celorlalti (care ar merita totusi respect). N-o sa ma consider egoist doar pentru ca respir.

Egoismu' nu se defineste ca o forma de nerespectare a celorlalti, ci ca urmarirea propriilor interese ramanand total apatic la situatia altora. Si e benefic, iti spun eu. Egoismul nu se intersecteaza nici cu sociopatia, nici cu mizantropia, nici cu umanismu'. Poti fi o persoana relativ sociabila doar urmarindu-ti propriile interese(unele venind de la sine, partea inconstienta). Si, cum a mai fost zis, altruismul nu este specific oamenilor. Nu este specific noua sa ajutam fara a astepta o rasplata, fara a fi recompensati de factori externi. Asta e constructia psihologica a omului, n-au cum s-o schimbe sectele religioase care-ti propun descoperirea propriului ''eu'' prin renuntarea la ego. Hai c-asta-i patetica!

Eu nu sunt caracterizat de acea forma de egoism. Sorry. Deci nu. Insa am patit-o de la astfel de persoane.

Ai tu impresii bine inradacinate si n-o sa insist.Amuzant fapt, mereu persoanele care neaga anumite atributii sunt cele mai predispuse la ele. N-o sa te cataloghez ca as face-o pe premise invalide, dar problema trebuie cautata mult mai in esenta, de la cele mai mici actiuni umane. Il repet pe inferno, de ce ar tine specia umana de o trasatura care nu-i este benefica? Exemple concrete gasesti oriunde te uiti, in toate sentimentele umane. Hai c-am lungit-o destul. O zi buna iti urez.z

Da, am fost predispus la a lua contact cu astfel de persoane al caror egoism a fost toxic, fiindca era deja gasit la nivelul de narcisism si psihopatie. Esti prea plin de tine, nu crezi?

Prea mult modernism, va simtiti jigniti de cele mai bonome critici. Apropos, egoismul nu duce niciodata la narcisism si nici psihopatie. Faci tu confuzie de termeni si, mai rau, nu sesizezi importanta egoismului. Nu gasesc nici-un beneficiu al desfiintarii lui. Ce vi se pare asa gresit in a-ti urma propriile interese? Daca-i cu emfaza, atat mai bine. Romanul are o mentalitate incomensurabila de crispanta, sa se bage-n treaba altora si sa-si impuna ideile.

Si iarasi, ce numesti tu ''plin de tine'' se numeste emfaza si, nu neg c-o am si, dimpotriva, profit de ea cat pot de mult. Nu este un defect, este adeseori benefic. Totusi, emfaza mea merge pana la punctul in care gresesc. Si se-ntampla. Si recunosc. Poti sa ma cataloghezi cum vrei, putin imi pasa. Tocmai pentru ca-s egoist si capabil sa ma analizez singur, astfel incat n-am nevoie de opinia societatii, astfel incat nu-mi dezvolt un sine fals(numit, gresit, si ego).

Daca-mi permiti sa-ti ofer un citat dintr-o carte celebra, vazut recent, ce mi se pare potrivit pentru a intelege mai bine situatia actuala:

''Nu sunt banalitati! Daca, de pilda, pana mai ieri mi se spunea: ''Iubeste-ti aproapele'', si-l iubeam, ce iesea din asta? urma Piotr Pietrovici, pripindu-se cam prea vadit. Iesea ca-mi rupeam caftanul in doua, il imparteam cu aproapele meu si amandoi ramaneam pe jumatate goi, dupa cum spune proverbul: ''Daca fugi dupa doi iepuri, nu prinzi nici unul''. Iar stiinta spune: iubeste-te in primul rand pe tine insuti, caci totul pe lumea asta se bizuie pe interesul personal. Daca te iubesti numai pe tine, ai sa-ti vezi bine de treburile tale si caftanul are sa-ti ramana intreg. Iar realitatile economice adauga: cu cat se ridica intr-o societate mai multi indivizi instariti - adica, cu cat exista mai multe caftane intregi - cu atat societatea are temelii mai solide si realizeaza mai bine scopul comun. Asadar, acumuland exclusiv pentru mine, eu tocmai prin aceasta acumulez oarecum pentru toti, si reusesc ca si aproapele meu sa capete ceva mai mult decat un caftan rupt; si asta nu din darnicia mea personala, izolata, ci ca o consecinta a bunastarii generale. Ideea asta este cat se poate de simpla dar, din nefericire, multa vreme i-a trebuit ca sa-si faca loc in mintea omului, sa razbeasca de sub exaltarea visatoare, desi s-ar parea ca nu e nevoie sa fii cine stie ce destept ca sa-ti dai seama...''

Egoismul este dezaprobat în general, pentru că atunci când spui egoism, automat faci referire la un defect, neajuns, problemă. Oamenii văd egoismul ca ceva ce trebuie rezolvat, nu cred că exisă vreun context în care cuvântul "egoism" să capete o conotație pozitivă.

Atât timp cât le explici oamenilor câteva noțiuni despre egoism, cum că el e în sânge și își cere drepturile, iar ei înțeleg oarecum omniprezența acestuia, vor începe să descopere egoismul din orice faptă. Egoism în cadourile oferite, servicii, relații, vorbe. Iar asta, cred eu, îi va întări și mai mult egoismului conotația negativă, caracterul defectuos. Cine va mai crede că egoismul poate fi pozitiv în anumite măsuri, după aia?

Sunt gata să recunosc că suntem egoişti fără excepţie şi fără prediul, propus de tine, care, însă, trebuie să admit, este destul de original şi în felul său are sens.

Bun, adică concluziile mele nu sunt ceva nou pentru tine. Mă uimește oarecum, pentru că, pe mine, când am ajuns la calculele astea, m-a uimit nespus situația, a fost o revelație în adevăratul sens al cuvântului.
E bine să mi se reamintească că toate-s vechi, nimic nou sub soare.

Dacă nu vezi cum societatea în care trăim își educă indivizii în a dezaproba egoismul, atunci nu știu ce să zic, decât că tu nu prea ieși de prin casă.
Fiecare comunitate, fiecare familie, fiecare individ își tratează semenul în credința că egoismul e un defect. Fiecare părinte îi explică asta copilului său.

Mă tem că nu pot face distuncția între termenul de oameni și cel de animale intelectuale. Dacă ai fost ironic, îmi dai de înțeles că iubirea necondiționată nu există. Care este și părerea mea. Dacă nu e așa, și te-ai referit la altceva, atunci te-aș ruga să mă iei de la început cu explicațiile.

Nu m-am simtit jignit, doar ca nu am de ce sa te aprob pentru ceva ce n-am facut sau n-am fost personal. Ti-am zis, egoismul are multe forme si e absurd sa atribui toate formele oricarui om. Nu toti suntem egoisti in acelasi mod.
Nu sunt nici genul care vede egoismul defect pur. Depinde de situatie.

Nu fac nicio confuzie cu narcisismul si alte alea. Ma mir ca ai atata ceata in cap si scoti numai beneficii din egoism, ca si cum niciodata nu aduce nimic rau chiar si pentru persoana egoista. Dar eu nu stiu daca sa iau de bun tot ce zici ori sa te socotesc ca esti inca in studiul acestei teme. Scuza-ma, dar mai ca as zice ca tu n-ai avut niciodata contact cu lumea reala, ori o studiezi doar din casa sau din filme (si totusi nu destule) la ce afirmatii faci.

Asteapta sa te raneasca si pe tine cineva cu egoismul lui apoi spune ca n-are importanta ca esti tu ranit, spunand ca tu trebuie sa fii doar prost pentru ca l-ai lasat pe respectivul sa-si culeaga beneficiile, daca acestea exista macar intotdeauna. Se intampla de multe ori ca in prietenie sau orice tip de relatie sa nu poti cunoaste intentiile unui om de la bun inceput.
Eu am patit-o personal, in unele ocazii am mentionat si pe TPU. Nu ma mai repet. Daca te intereseaza iti spun in privat. Insa iti recomand sa nu te intereseze.

Poti sa-mi arati sintagma din afirmatia mea unde am spus asta?

In primul rand pornesti de la premise false. Inclusiv activand pe TPU, mi-e dat sa cunosc societatea actuala. Ca incerc s-o evit nu pot nega, e dovada de ignoranta si prostie. Si se pare ca, desi eu n-am avut tenta sa te jignesc, tu totusi apelezi la ad hominem ca o compensatie a lipsei tale de argumente. ''Ceata in cap''? Pai da-mi voie sa-ti explic ca EGOISMUL in varianta sa definita nu este niciodata daunator, toxic, pestilential sau cum ai vrea sa-l numesti. Este daunator cand acest egoism se transpune in alte defecte, precum megalomania, vanitatea, s.a.

Am mai spus si repet, faci tu confuzie de termeni! Egoismul pur nu sustine(si aici subliniez) urmarirea ranirii unui amic, ci doar urmarirea propriului interes in timp ce ramai APATIC(Deci indiferent) la starea acestuia. Bineinteles ca (,) conflicte pot s-apara, dar la mici anverguri. Si crede-ma, nu exista nicio posibilitate sa fiu ranit, prea am o fire detasata si indiferenta. Si iarasi, derivarea unor defecte reale(subliniez reale) din egoism se face doar in cadrul persoanelor slabe care, odata cu optarea pentru altele, renunta la interesele proprii deci si la egoism.

Uimirea apare pe fondul unor credinte anterioare gresite.
Ca nu e nimic incredibil in faptul ca si omul, asemeni altor animale, este egoist. Mai uimitor ar fi in caz contrar.

Si frustrarea este dezaprobata si considerata un defect cand, in realitate, intreaga noastra dezvoltare isi are bazele in ea. Sunt stereotipuri, sunt lucruri pe care le luam de bune fara sa le analizam pentru ca le auzim prea des. Dar cred ca orice om cu capul pe umeri poate vedea si latura pozitiva a egosimului si importanta acestuia, la nivel universal.

Mi-e asa de ciuda ca te risipesti cu probleme de nimic pe care si noi pleava la putem rezolva... Când locul celor ca dumneata e in fruntea societatii, sa judece problemele pe care cei mai destepti si priceputi nu au reusit sa le rezolve. Nu nimicuri din acestea, gandite si regandite de multi altii.

Sunt în asentiment cu tine, dar doi suntem prea puțini.

Consider ca egoismul e sursa fericirii!
Ca sa ii poti face fericiti pe ceilalti, trebuie sa fii tu, in primul rand, fericit, sa fii multumit cu tine, sa te iubesti ca sa poti oferi iubire.
Pff... teorie teribila aceasta ca altruismul ar rezulta din egoism!
Sa-ti ajungi tie insuti, sa te gandesti la propria satisfactie, la propria multumire.
Nu e condamnabil, e doar dificil uneori...

Să ne rugăm la dumnezeu ca nu cumva un hedonist ca tine să ajungă educator sau învățător la copiii noștri.