Cum se imbina moralitatea cu ateismul, care este "sursa" moralitati intr-un mediu ateist?

Profudereligie,

Referitor la tot ce-ai scris, o persoană nu trebuie să urmărească numai experienţele plăcute şi lucrurile care contribuie la dobândirea "plăcerii". Deoarece, "teoriile egoiste" referitoare la viaţa morală sunt hedonismul(- concepţia conform căreia singurul lucru care trebuie urmărit este plăcerea) şi împlinirea persoanei cu orice preţ(unei persoane egoiste nu-i pasă de ceilalţi sau de binele celorlalţi). Aşadar, "hedoniştii" sunt egoişti prin aceea că pentru ei nu contează decât propriile lor experienţe plăcute.
Deci, un hedonist nu va sacrifica niciodată nimic din plăcerea lui binele altora sau pentru artă, ştiinţă, mediul înconjurător sau Dumnezeu. De astfel, hedoniştii folosesc frecvent teoria hedonismului psihologic pentru a-şi apăra propria concepţie asupra vieţii morale. Cele două obiecţii principale aduse teoriei hedoniste sunt că este imorală şi defetistă.

Intrebarea nu are nici o noima pentru acest secol. Moralitatea nu tine de ateism sau religie ci de moravurile si obiceiurile unui popor sau comunitate.

@ andre999 esti doar un habotnic, fanatic si atat, habar ai ce inseamna pilda religioasa.Esti primul user caruia îi dau "nefolositor si stupid"

Iar tu andre999, poţi să ai o părere A TA şi nu să citezi dintr-un îndoctrinat creştin care printre altele a ştiut să se respecte doar pe sine?!
Bine că e Spurgeon sănătos cu tot cu congregaţia lui.
Ah... şi încă ceva, într-un fel stăteau lucrurile în 1880 şi altfel stau în 2010.
Dar ce să ştii tu.
Şi-n plus, de unde atâta păsare pentru moralitatea ateilor? Câinele moare de drum lung şi creştinii de grija altora!

Ai comis-o din nou! Poate ca un pic de logica nu strica nimanui.
Moralitatea nu este proprietatea personala a credinciosilor. Moralitatea este data de educatie, in primul rand. Toti -atei sau credinciosi- suntem educati conform unor principii morale care chiar difera de la o civilizatie la alta.Sa stii ca, in lumea asta larga, multe chestii care noua ni se par imorale, prin alte parti sunt total morale si legale. Iar asta nu-i impiedica pe cei care le considera morale sa fie credinciosi (considerand credincios o persoana adepta a unei religii, oricare ar fi ea). De exemplu, deunazi, in Afganistan parca, o fetita de 14 ani a fost biciuita public pentru ca a refuzat sa se casatoreasca nu stiu cu ce rubedenie care-i putea fi tata. Un lucru complet legal si moral in societatea afgana, dar absolut intolerabil in societatile europene (ca nu vreau sa le zic "civilizate"). Iar societatea afgana este una profund religioasa, daca esti dispus sa accepti faptul ca Islamul este o religie intre multe altele.
Interesant este faptul ca moralistii credinciosi se supun unor norme morale de frica pedepsei divine, in timp ce ateii sunt morali pentru ca au ales sa respecte niste reguli de convietuire in societate. Adica, diferenta intre dresura si liberul arbitru.

Este o întrebare dificilă pentru că în societatea modernă regulile de convieţuire, de moralitate sunt aceleaşi în mare ca acum două mii de ani să spunem. Acest ansamblu de reguli cu privire la bine şi la rău, la corect şi incorect a felului comportamental faţă de propria conştiinţă cât şi faţă de societate are la bază religia.
Ateii sunt de mai multe feluri şi percep diferit existenţa lui Dumnezeu, dar în societate şi chiar în cadrul unei familii de atei va funcţiona în mare aceeaşi morală colectivă având la bază chiar dacă recunosc sau nu : Religia. Singura deosebire este reflectată în plan individual în relaţia sa cu Divinitatea.

Pentru a fi moral nu este necesar să fii creștin. Poți fi un ateu moral (și statistic se pare că ateii stau mai bine la acest capitol decât creștinii nominali). Poți să faci bine și dacă ești ateu, poți ajuta oamenii, poți fi altruist.
Dacă însă ne putem întrebarea legată de justificarea rațională a propozițiilor morale avansate implicit de atei, atunci se pare că un ateu nu va putea justifica în vreun fel aceste lucruri. El ar putea spune „Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea ta.", însă dacă i se cere o explicație pentru acest lucru, nu are nicio justificare pentru o altfel de afirmație. Dacă a făcut afirmația în mod arbitrar, atunci de ce ar fi mai presus (ori mai adevărată) decât afirmația mea care ar spune (dacă aș fi să spunem un fanatic musulman) că „libertatea mea se termină acolo unde se termină și viața ta"? Dacă a făcut afirmația în mod rațional, atunci care-i sunt premisele (pentru că, să nu uităm, afirmația este făcută într-un pretins context naturalist, unde nu există nimic altceva în afara universului material)?
Așadar, moralitatea poate fi trăită de atei (la fel cum un om ar putea trăi cu oxigen și fără să creadă în existența obiectivă a oxigenului), însă nu poate fi justificată rațional.
Recomand: http://wordarmy.org/2010/04/08/argument-naturalism-si-amoralitate/

Văd că destul de multă lume pune accent pe „educație". Și eu spun că educația este bună. Însă de la a spune că „educația este bună" până la a spune că „fundamentul pentru moralitate este educația", este un drum lung. Un lucru nu este moral doar pentru că așa spune educația. La fel cum educația nu este bună doar pentru că așa spune educația. Educația are un rol, și acest rol este îndeplinit mai bine ori mai rău.
De exemplu, mulți dintre noi suntem educați că 2+2=4. Și așa este. Însă 2+2=4 nu pentru că așa spune educația, ci educația spune că 2+2=4 pentru că este adevărat. La fel și în cazul moralității: faptul că „nu trebuie să ne torturăm vecinii" nu este adevărat pentru că așa spune educația, ci eventual educația spune acest lucru pentru că este adevărat.
Educația în sine nu este sursa cunoașterii, nu din educație în sine vine cunoașterea, ci prin educație se transmit cunoștiințele (care au fost dobândite altfel decât prin educație).
Din aceste motive, eu cred că există o confuzie atunci când se pune educația pe post de „sursă" a moralității. Educația nu este sursa moralității, ci eventual este modul în care se transmit unele informații morale. Dacă vine vorba să justificăm aceste informații, atunci cel mai irațional mod în care putem face acest lucru este să spunem că un lucru este rău ori bun pentru că pur și simplu așa spune educația.
Educația transmite o grămadă de lucruri, dintre care unele adevărate, altele false. Educația nu există independent de educatori, iar dacă educatorii sunt părinitori, învățăceii vor fi educați părtinitor.
Trebuie să-i mulțumim sistemului educativ pentru că ne-a transmis informații de valoare, însă nu-i putem mulțumi pentru că a inventat aceste informații (sau pentru că este sursa acestor informații).
Dacă eu întreb un ateu despre moralitatea lui și-mi spune că el se comportă cum se comportă pur și simplu pentru că așa a fost educat, atunci există o problemă serioasă la mijloc: ori ateul consideră că orice ar trasmite educația ar fi adevărat, ori ateul trebuie să-mi ofere o explicație referitor la „de ce este adevărat ceea ce transmite educația despre moralitate".
Așadar, întrebarea mea pentru cei care susțin că „educația este sursa moralității" este: „Dacă educația este sursa moralității, atunci de ce ar trebui cineva să urmeze ceea ce susține educația?"
P. S. Întrebarea pare simplă la prima vedere, dar poate fi și o capcană pentru unii. Așa că avertismentul meu este să judecați bine înainte de a răspunde.

Teddy,
Referitor la educația morală, poți ocupa fie o poziție în care să spui că o anumită educație morală este corectă și restul sunt greșite, fie o poziție în care nicio educație nu este corectă, dar toate sunt diferite. Din câte se pare tu ocupi poziția în care există o educație corectă și există o sumedenie de educații care sunt greșite. De exemplu, dacă îți adresez întrebarea „De ce ar trebui să fim empatici?", nu are niciun sens să-mi spui că are rost pentru că suntem educați să ne urmăm empatia. Iar mai apoi când te întreb „De ce ar trebui să ascultăm de educația care am primit-o?" nu are rost să îmi spui că are rost pentru că ea promovează empatia.
Expresiile pe care le folosești, precum „stat cu legi bine formate" sau „oameni de treabă" arată eventual că aderi la o anumită poziție morală care susține că pot exista legi mai bine formate și altele mai puțin bine formate. Însă care este criteriul după care o lege este bună și alta este rea? Dacă criteriul tău este că „legea este bună pentru că vine din educația noastră și nu a musulmanilor" și educația noastră este mai bună decât a musulmanilor pentru că „formează legi mai bune", atunci poți să-ți iei la revedere de la rațiune. Nu faci decât să ne bagi în cercuri vicioase.
Referitor la moralitatea unui ateist, eu (așa cum poți vedea mai sus) nu susțin că ea este pusă la îndoială ori că ar trebui pusă la îndoială. Mă citez:
„Pentru a fi moral nu este necesar să fii creștin. Poți fi un ateu moral (și statistic se pare că ateii stau mai bine la acest capitol decât creștinii nominali). Poți să faci bine și dacă ești ateu, poți ajuta oamenii, poți fi altruist."
Problema ateilor este aceea că ei se consideră oameni raționali. Și când vine vorba să justifice rațional „ceea ce cred ei că este adevărat" există o dificultate de ordin rațional. Așadar, ateii se pot comporta moral și pot împrumuta diferite coduri morale ale umanității, însă nu-l pot justifica rațional pe niciunul dintre ele. Într-o lume naturalistă (atenție la termen - dacă nu-l înțelegi, ignoră fraza care-l conține) nu poate exista niciun fel de lege morală și niciun fel de moralitate în adevăratul sens al cuvântului.

Teddy,
Fiind om, este evident că propoziția „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" este o propoziție adevărată indiferent de felul în care ai fost educat. Propoziția nu este adevărată doar pentru că așa am fost educat, propoziția este adevărată iar eu ca om o văd ca fiind adevărată. La fel cum dacă văd că este evident că „A este A", acest lucru nu este adevărat doar pentru că am citit într-oc arte de logică despre adevărul principiului identității în logică.
Apoi, într-un univers naturalist (în care există pur și simplu natura și nimic altceva), propozițiile de felul „trebuie să nu fac asta..." ori de felul „trebuie să fac asta..." nu-și au locul. Într-un univers naturalist este o eroare de logică să spui că un lucru „trebuie" ori altul „nu trebuie". În cazul meu, fiind om și fiind și creștin, îmi este foarte ușor să atribui acest „trebuie" unui realități superioare universului fizic (pe care creștinii o numesc Dumnezeu).
Așadar, ceea ce este adevărat pentru toți oamenii sănătoși la cap, și anume faptul că este evident că propoziția „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" este adevărată, trebuie să fie negată de un ateu pentru simplul fapt că se lovește de premisele naturaliste implicate de propriul ateism.

Domn profesor,
Ne-am potrivit bine împreună la acest subiect. În special pentru că noi am mai discutat acest subiect în trecut. Și nu-mi va fi greu să-ți aduc aminte unele aspecte pe care deja le-am discutat și pe care continui să le avansezi fără să ai un fundament pentru ele.
Aș începe cu niște întrebări destul de ușoare.
1. Dacă umanitatea vine din sfera umanului, atunci ce dovezi există că ar trebui să acceptăm o sferă a umanului care respinge rasismul și că ar trebui să respingem o sferă a umanului care acceptă rasismul?
2. Dacă poate exista o societate în care acțiunile imorale sunt acceptate de „factorul uman" din societatea respectivă ca fiind morale, atunci la ce criterii faci apel pentru a califica acțiunile respective? Mai bine spus, dacă moralitatea își are fundamentul în „factorul uman", atunci cum poate să existe în realitatea imoralitatea?
3. Dacă atât moralitatea cât și imoralitatea își au sursa în ființa umană, iar ființa umană atribuie în mod istoric moralității calitatea de a fi imorală și imoralității calitatea de a fi morală (vezi exemplele de care vorbești), atunci care este criteriul nostru pentru a defini moralitatea?
4. Holocaustul este produsul „factorului uman". Holocaustul a fost considerat moral de o anumită societate, într-un anumit timp. Care sunt criteriile conform căreia putem cataloga holocaustul ca fiind imoral?
Înainte de a încheia, aș aduce în discuție poziția pe care o ocupi în articolele pe care le scrii (și în comentariile tale de obicei). Poziția ta este:
„Dar ce este moral şi ce nu. Societatea stabileşte acest lucru, adică noi toţi, în ansamblu. Şi cum majoritatea suntem "întregi la cap" linia trasată este morală."
Și răspunsul meu:
Dacă ceea ce susții este că „societatea stabilește ceea ce este moral", atunci calitatea membrilor ei de a fi „întregi la cap" este fără nicio importanță. Pentru că dacă moralitatea este pur și simplu „ceea ce stabilește societatea", atunci fie că membrii ei sunt întregi la cap, fie că nu sunt, moralitatea nu este altceva decât ceea ce este stabilit de societatea respectivă. Calitatea de a fi „întreg la cap" poate fi invocată doar atunci când avem de-a face cu elemente morale obiective care trebuiesc judecate și acceptate ca atare (lucru care nu poate fi efectuat decât de oameni „întregi la cap"). Dacă în schimb moralitatea este pur și simplu ceea ce hotărește societatea, atunci această calitate este de prisos (în ce privește contextul moralității). La fel cum dacă rezultatul unei adunări (cum ar fi suma 2+2) ar fi pur și simplu ceea ce stabilește societatea, atunci nu am avea nevoie de oameni întregi la cap care să stabilească rezultatul corect: dacă societatea va stabili că rezultatul este cinci, atunci așa va fi. Apelul la mințile luminate și sănătoase poate fi făcut abia atunci când recunoști că rezultatul sumei este unul obiectiv și că indiferent de ce ar stabili societatea, rezultatul va fi egal cu 4 (în conformitate cu exemplul din paranteza de mai sus). În cazul moralității, apelul la mințile sănătoase poate fi făcut abia atunci când consideri că dacă societatea ar stabili moral lucrul X, atunci această stabilire nu ar fi corectă, iar dacă l-ar stabili moral pe lucrul Y, atunci hotărârea ar fi corectă – iar tu ai nevoie de oameni întregi la cap care să fie în stare să-l stabilească pe Y. Însă în cazul acesta nu mai avem de-a face cu o moralitate care este stabilită de societate, ci cu o moralitate descoperită și acceptată de membrii sănătoși la minte ai acestei societăți. Pentru că dacă vrei să-ți păstrezi poziția și să susții în continuare că moralitatea este pur și simplu ceea ce stabilește societatea, atunci indiferent de ce hotărâre ar lua, trebuie să se constituie în moralitate. Dacă susții că numai anumite hotărâri sunt corecte (și anume cele luate de mințile sănătoase), atunci nu mai adopți poziția conform căreia moralitatea este pur și simplu ceea ce hotărăște societatea, ci poziția conform căreia moralitatea este un complex obiectiv care necesită anumite calități pentru a fi descoperit și acceptat. Cu alte cuvinte, există o contradicție internă în poziția ta și poziția ta nu este una consistentă din punct de vedere rațional.

Teddy,
Eu sunt de acord cu faptul că există atei care nu-și cunosc implicațiile propriului ateism. Poate tu ești unul dintre ei (dacă ești cumva ateu).
Naturalismul, care este implicat de ateism, susține pur și simplu că nu există nimic altceva în afara naturii. Însă dacă această poziție este adevărată, atunci există o problemă reală pentru orice ateu consideră adevărată propoziția „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere". În naturalism propozițiile de genul „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" nu pot fi adevărate. În naturalism există pur și simplu natura și nimic mai mult. Propozițiile de genul „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" nu au niciun fel de premisă adevărată de la care să plece.
În ultimă instanță, în ateism „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" este un nonsens (și nicidecum o propoziție adevărată).
Pe scurt, eroarea pe care o faci (dacă ești ateu) poartă numele de eroarea numită de unii „naturalistă". Hume spunea:
„În fiecare sistem de etică din câte am întâlnit până acum, am băgat de seamă întotdeauna că autorul se ţine o vreme de modul de raţionare obişnuit… după care dintr-o dată descopăr cu surprindere că în locul copulelor obişnuite este şi nu este, din propoziţii, nu mai întâlnesc decât propoziţii alcătuite cu ajutorul unui trebuie sau al unui nu trebuie. Această schimbare e imperceptibilă, dar are consecinţe cum nu se poate mai mari. Căci de vreme ce acest trebuie sau nu trebuie exprimă o nouă relaţie sau afirmaţie, se impune ca ea să fie observată şi lămurită; şi în acelaşi timp să se ofere un temei pentru ceea ce pare cu totul de neconceput: cum de poate fi dedusă această nouă relaţie din altele total diferite de ea."

Andre999 Esti penal... un adevarat inchizitor

Am o intrebare, cum "kongeriket" a reusit sa i-a fundita fara sa-mi fi dat acordul?

Iar nu înţeleg ce treabă are capra cu varza. Ce treabă are ateismul cu moralitatea, sau mai bine zis cu lipsa ei? Ateism nu e egal cu barbarism. „Sursa" este buna funcţionare a societăţii şi a bună-stării rasei umane. Uită-te în Suedia sau Danemarca ţări în proporţii mari populate de atei şi care au ajuns la o civilizatie net superioară multora. Vorbeşti ca şi cum într-un mediu cleric sursa ar fi însăşi religia, ceea ce e fals. Un om care nu da în cap doar de frica unei pedepse tot nenorocit e, asta nu aduce moralitate.

Pe mine m-a invatat mama ca nu e frumos sa raspunzi la o intrebare tot cu o intrebare, dar nu ma pot abtine; astfel incat: daca religia, Biblia sunt surse ale moralitatii, de ce au existat cruciadele, Inchizitia si mai sunt si astazi razboaie religioase? De cand moralitatea inseamna a ucide daca altcineva in dezacord cu principiile crestinatatii se foloseste de liberul arbitru si crede ce vrea el?

Toti spun ca daca pacatuiesti ajungi in iad, insa biblia iti cere cand ti se da o palma, sa intorci si celalalt obraz. Dumnezeu are insa atata dragoste pentru mine ca in loc sa ma ierte- ca doar e atotputernic- ca trimite la ars. Adeptii lui merg si ei pe principiile dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, pe cand ei- care culmea mai si predica toleranta, dragostea-uita ca nu lupti impotriva focului tot cu foc, ci cu apa. Si se mai si falesc cu alegerile lor care au manjit istoria umanitatii de sange, au umplut-o de atrocitati, violuri, cataclisme umane. Sa nu mai spunem ca au si impiedicat evolutia, progresul, iar daca nu sunteti de acord: Copernic, Galilei etc.

Pentru Teddy, cum imi justific eu ca si crestina, adeziunea la, moralitate
-ma straduiesc sa nu fur, sa nu mint, sa nu-i insel pe altii, sa iubesc oamenii, sa-i iert pentru ca il iubesc pe Dumnezeu, cred ca cinstea, adevarul, onestitatrea, iubirea sunt caracteristici al personalitatii Lui, doresc sa- I seaman, sa-mi arat recunostinta pentru iubirea pana la sacrificiu de Sine pe care mi-a daruit-o

@Kongeriket, astia nu sunt in stare sa aiba un comportament moral fara a primii o recompensa sau a fi feriti de o pedeapsa eterna. Ei au nevoie de o dogma prosteasca veche de 2 milenii ca sa discearna binele de rau. Pentru un ateist, spiritul civic si empatia sunt arhi-suficiente pentru stabilirea unor principii si valori morale. Totusi intrebarea este pusa cam aiurea, moralitatea nu are treaba cu credintele sau convingerile unei persoane, sunt si crestini imorali si atei deopotriva. Depinde de educatia fiecaruia parerea mea.

@Syme, educatia evident difera de la o cultura la alta, de la un mediu la altul si de la o familie la alta si nu este neaparat una buna, daca iei de exemplu doi parinti care se ocupa cu lucruri "murdare" cum ar fi sa faca parte dintr-un clan sau ceva asemanator, clar ca si progeniturile lor vor primi aceeasi educatie. Cum a spus si @Ardnaxur, depinde fiecare ce considera ilegal sau imoral; de ce in unele tari bigamia este legala? De ce in unele tari exista pedeapsa cu mortea si in altele nu? Asta pentru ca specia umana este foarte tolomaca si are nevoie sa se intample intai razboaie si sa se ajunga la rasism si altele pana sa invete sa trateze fiecare persoana cu acelasi respect si ca nu este tocmai okay sa faci sclavie, sau sa bagi un avion intr-o cladire, deci istoria ne arata ce s-a petrecut, unde s-a ajuns si sa nu se mai repete. Un alt factor important este empatia, cum a spus si gizaz, sa nu faci numanui ce nu ai vrea sa ti se faca si tie si mai e si desigur legea, care in mare parte se bazeaza pe cele 10 porunci ( sa nu ucizi, sa nu furi... ). Pana la urma nu pricep de ce puneti la indoiala moralitatea unui ateist, concluzia este ca depinde cum ai "norocul" sa primesti o educatie aleasa, sa te nasti intr-un stat cu legi bine formate si sa traiesti printre oameni de treaba. Probail ca te-ai intrebat de multe ori cum ai fi fost daca nu erai crescut nici tu crestineste. Moralitatea nu are treaba cu credintele unei persoane, si musulmanii spun ca islamul este religia pacii si apoi arunca totul in aer.

@Syme, spune-mi te rog cum isi justifica, nu neaparat un crestin dar orice fel de om moralitatea, atunci? Tu cum ti-o justifici? Raspuns scurt si la obiect te rog, fara copy/paste-uri kilometrice.

@Syme,
"Apoi, într-un univers naturalist (în care există pur și simplu natura și nimic altceva), propozițiile de felul „trebuie să nu fac asta..." ori de felul „trebuie să fac asta..." nu-și au locul. Într-un univers naturalist este o eroare de logică să spui că un lucru „trebuie" ori altul „nu trebuie". În cazul meu, fiind om și fiind și creștin, îmi este foarte ușor să atribui acest „trebuie" unui realități superioare universului fizic (pe care creștinii o numesc Dumnezeu). "

Ai fi surprins dar eu chiar sunt de acord cu propozitia respectiva, si eu o vad ca si adevar dar nu o atribui vreunui zeu anume.Crestinii o pot interpreta intr-un context religios, iar ateii intr-un sens mai lumesc. Totusi nu prea am priceput chestia cu universul si naturalismul pentru ca nu vad nicio asociere a celor 2 cu moralitatea. La ce te referi mai exact cand spui :
"Așadar, ceea ce este adevărat pentru toți oamenii sănătoși la cap, și anume faptul că este evident că propoziția „trebuie să nu ne torturăm copiii pentru propria plăcere" este adevărată, trebuie să fie negată de un ateu pentru simplul fapt că se lovește de premisele naturaliste implicate de propriul ateism."?

Care sunt "premisele" naturaliste ale ateismului?

Moralitatea intr-un mediu ateist nu exista. "Ateul este, din punct de vedere moral, cat si mental, un nebun, un nebun in inima cat si la cap. Un nebun in morala cat si in filozofie. Prin negarea lui Dumnezeu, ca punct de plecare, putem sa concluzionam ca progresul nebunului este unul rapid, dement, turbulent. El, care incepe prin lipsă de pietate este gata de orice. "Fara Dumnezeu", fiind interpretat, inseamna fara lege, fara ordine, fara retinere de la pofta, fara limite in manie."

"Cei care vorbesc atat de dezgustator ca sa-si nege Creatorul vor actiona dezgustator atunci cand vine randul lor."
(Charles Spurgeon)
Mai devreme sau mai tarziu un ateu isi va arata adevarata fata, chiar daca la inceput pare moral.

Daca esti ateu nu inseamna ca nu ai constiinta.

Sursa moralitatii o constituie constiinta si valorile fiecaruia, iar acestea nu tin de religie.
cei doi comentatori dinaintea mea au rezumat cat se poate de bine raspunsurile la falsa dilema pe care incerci sa o prezinti.

Societatea si familia trebuie sa modeleze moralitatea. Deci sursa asta ar fi. Totul se face prin educare, prin invatare. Un om educat este in stare sa judece singur daca e bine ceea ce face, bine atat pentru el, cat si pentru cei din jur.
As avea o intrebare: Dupa parerea ta, religie = moralitate?

Danut, sunt ferm convins ca nu respecti cele zece porunci, sau cel putin nu in totalitate. Nu vad de ce pui intrebari de genul asta. Eu nu prea le respect (o parte din ele), dar nici nu pun intrebari "cool". Care-i legatura dintre moralitate si religie? Exista? Dmonik a spus-o p-a dreapta. Educatia nene, educatia aia primita acasa, de mic copil. Moralitatea se imbina foarte bine cu ateismul, cu credinta in ceva sau cineva, sau cu agnosticismul, atata timp cat esti EDUCAT!

Danut "stie" ca moralitatea nu poate fi dezlipita de religie. De asta a pus intrebarea, nu pentru ca vrea un raspuns sincer. Raspunsul este dat de kongeriket (felicitari, apropos!). Un singur lucru as adauga: cele mai educate si bogate spiritual poapoare europene sunt majoritar atee. Si cu siguranta stau mai bine la moralitate decat popoarele habotnice. Este un fapt.

Sursa moralităţii, indiferent de mediu (teist sau ateist) este complexul de factori daţi de structura biologică umană fructificată de procesele sociale (educaţia). Un om cu creierul bonav poate fi imoral indiferent dacă crede sau nu în divinitatea sa. Lipsa mediului social specific uman dezvoltă un om lipsit de moralitate. În schimb religia poate fi pervertită, prin educaţia religioasă inducându-se ideea că moralitatea este o normă divină, venită din afara umanului. Aceasta poate dezvolta o societate în care acţiuni imorale să fie considerate morale (istoria nu duce lipsă de dovezi).
În acelaşi mod o ideologie ateistă poate perverti moralitatea în momentul în care este utilizată pentru acapararea sau păstrarea puterii (vezi comunismul).
Cu certitudine această "breşă" educaţională este folosită de puternicii zilei pentru a justifica moral acţiunile lor (învăţământul politico-ideologic comunist şi orele de religie de azi).
Ateul este "dezavantajat" totuşi, el nu poate da vina pe Dumnezeu pentru eventualele sale fapte imorale.

Moralitatea crestina se imbina in majoritatea cazurilor cu moralitatea sociala. Un ateu nu se supune unei morale religioase dar nu se poate spune ca nu respecta regulile morale ale societatii.Si daca nu le respecta nici pe alea atunci e pe barba lui caci societatea se vrea respectata si are masuri destul de drastice pentru asa ceva. O anumita masura e privarea de libertate.