Cum vă explicați faptul că atunci când vrei să faci ceva rău se întâmplă de parcă o mână nevăzută te reține? Poate veți spune "conștiința". Dar ce este asta, mai exact? La o întrebare privind o problemă complexă, cum e asta, nu ar fi potrivit un răspuns așa scurt.

Ce este? Program, soft fiecare specie are in programul ei chestii care sa asigure supravietuirea speciei din care face parte.

Ca urmare daca tu faci, sau incerci sa faci ceva rau unor indivizii din spacia ta, uneori si din alte specii., ceva te atentioneaza ca nu e de bine este ca o frina, o avertizare. Bine ca sunt indivizi care au softul dereglat de tot

Pai un om normal din punct de vedere psihic,sau ce nu este intr-o criza în care sa nu mai judece limpede, mereu va sta pe gânduri când va veni vorba de ai face ceva rău unui alt om tocmai pentru ca sunte raționali, normali și știm ca nici noua nu ne-ar place ca cineva sa ne faca ceva urat, sau dureros.
Asta, și pe urma e frica de repercursiuni.

Nu-ti dorești cu adevărat sa faci rau. E doar o ispita.
Atunci cand iti doresti cu adevarat ceva, nimic nu te poate retine.

Constiinta e partea buna din tine care atunci cand e mai puternica decat cea rea te ajuta sa iei decizii corecte.

Am auzit de multe ori expresia " viața este o lupta intre bine și rău". Aceasta lupta se produce la nivelul minții noastre. Din Biblie deducem că Dumnezeu a așezat o minte și un spirit (duh) in om, o parte lăuntrică a Ființei Sale care era vitală pentru trasaturile sale. Spiritul este ceea ce controlează trupul și se manifestă prin trup.

După părerea mea răul și binele nu există, există doar lucruri sau acțiuni care te afectează pe tine sau lumea din jur într-un mod pozitiv sau negativ.
Conștiința nu e decât o serie de prejudecăți și cutume sociale pe care le-am dobândit încă din primii ani de viață, de aici și sentimentul că nu e bine să faci anumite lucruri. Să-ți dau un exemplu foarte răspândit. Majoritatea românilor nu spală în zi de sărbătoare. Și nu doar că nu spală, dar nici măcar nu ating mașina de spălat să nu cumva să săvârșească un păcat de neiertat. Conștiința lor nu-i lasă, dacă ar spăla haine în zi de sărbătoare conștiința lor le spune că ar comite un grav păcat, ar face o faptă îngrozitor de rea și ar perturba pentru totdeauna echilibrul mondial, însă, bineînțeles, când e sărbătoare la noi la alții nu e, iar acei oameni spală haine într-o veselie și uite că încă mai există și nu au fost eliminați definitiv și irevocabil de pe fața pământului de o divinitate inexistentă. E bine să speli în zi de sărbătoare? E rău? Dacă conștiința lor le spune că e un lucru de nefăcut atunci clar pentru acei oameni e un lucru rău și poate avea un impact negativ imens asupra minții lor făcându-i să se spovedească în fiecare duminică pentru următorii 10 ani și să contribuie la fondul bisericesc din greu în speranța că vor scăpa de această imensă greutate de pe suflet, de acest imens rău pe care l-au făcut într-o zi spălând și ei acolo niște haine.
Conștiința nu este decât mecanismul prin care mintea noastră ne avertizează că încercăm să facem ceva ieșit din tipare, ceva ce nu am mai făcut și în consecință nu are mecanismele cu care să gestioneze situația respectivă. Tot conștiința este aceea care, când urci prima dată pe o scenă în fața a mii de oameni, îți înmoaie genunchii, îți dă grețuri la stomac și te trimite de 100 de ori la baie, încercând, prin toate mijloacele, să te împiedice să ieși din matrice, să spargi modelul atât de bine pus la punct în care ai trăit atâta timp.
Mintea noastră este un mecanism atât de complex, și, din păcate, încă foarte puțin înțeles, însă introspecția poate face minuni dacă avem o minte deschisă și încercăm să analizăm toate lucrurile într-un mod obiectiv și lipsit de prejudecăți.
Ce am vrut să exemplific este faptul că, conceptul de conștiință este înțeles doar ca fiind un mecanism care ne împiedică să facem rău, pe când acesta nu are nici o legătură cu binele și cu răul, concepte care sunt oricum doar în mintea noastră și nu au nici o tangență cu realitatea.

Kant are o carte despre puterea de JUDECARE. Pe aici trebuie sa ne invartim. Eu acum citesc despre EPISTEMOLOGIA PROCESUALĂ, stiinta procesuala, teoria actiunii, cauza eficienta a lui Aristotel, etc. Pentru ca si CAUZA EFICIENTA este importanta, pentru in noi se da mai multe forte, si atunci trebuie sa stim care este cauzalitatea cea care trebuie sa invinga si sa scapè de determinisme (ajungem la liberul albitru). Cine controleaza? Deci se nasc intrebari de astea. Eu stiu de ce lanterna si ratiunea trebuie sa invinga, insa nu stiu sa folosesc limbajul Stiintei Dreptului. Daca iti raspund ca in Matei 7:25 nu vei intelege ca vin ploile, raurile, vanturile iar intelepciunea trebuie sa reziste si sa invinga. Trebuie trezvie, veghere si rugaciune. Nu instinctul/caracterul/geniul lasat la intemperie fara aparare si indefensiv.


De la judecata proneste comportamentul, actiunea. Aici se intalnesc normele, tribunalul. sindéresis, etc. Nu stim cand subiectul se hotareste sa faca actiunea x say y. Mecanicistii explica actiunea ca inmanenta sau ingenua fara o interventie mediata ci imediata. Insa ce se intampla atunci cum spune Berkeley ca se unesc imaginatia, ideile, raul, binele, senzatiile, simturile, gandurile, legile naturale, etc., si cum subiectul se conduce dupa "dreapta ratiune" este mai greu de explicat. Care Lege castiga? Si pe ce se bazeaza o judecata? Care este daimonul, geniul, vocea sau facultatea suprema si directiva?


Nu cred ca vrei un raspus banal ca asa cu totii stim lucrurile normale si logice. De aceea nu ma chinui sa iti dau un raspuns reflexiv ci iti raspund sa te bag mai tare in preocupari si cugetari. Nu te gandi prea mult de ce o flacara merge in sus ca asa sta in natura ei, iar noi ne preocupam degeaba. Aristotel vorbeste de miscare naturala si miscare violenta (contranaturala). In cazul acesta flacara are o miscare naturala fara obstacole de a urca in sus.

Eu de exemplu dand o cautare pe net am gasit acest artocol si incerc sa descifrez ce insemna puterea de JUDECATA.

Notas de epistemología procesal. El conocimiento de los hechos:
juez instructor/vista-oral en el proceso penal de Francisco López Ruiz

Bine, recunosc ca folosesc mai multe izvoare.

Probabil acea persoana nu ți-a gresit cu nimic și este perfect normal să nu îi poți face rău! Nu conștiința, dar întâmplarea face în așa fel încât să nu ai acces la persoana respectivă, protecția Divină are de asemenea un scut protector asupra persoanei respective, incusiv îngerii păzitori o păzesc de rele și vrăjmași. În fond, de ce ai vrea sa faci un rău cuiva care nu ți-a greșit cu nimic? -în general nu este bine, să facem rău aproapelui nostru-, chiar dacă nu îl cunoaștem sau relaționăm, încă! Biblia spune: Ț28. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi". Citez (1): „În general, duşmanii se manifestă în trei feluri: au o atitudine ostilă („vă urăsc"), rostesc cuvinte urâte („vă blestemă") şi recurg la abuzuri („vă asupresc şi vă prigonesc" [Matei 5:44])". Citez (2): "Domnul Hristos ne învaţă să răspundem la fiecare dintre acestea cu dragoste: să ne purtăm bine cu ei („faceţi bine"), să le vorbim frumos şi să le dorim binele („binecuvântaţi") şi să mijlocim înaintea lui Dumnezeu pentru ei („rugaţi-vă")".
Conștiința dă posibilitatea subiectului ca prin reflectarea realității, să-și realizeze experiența existențială, unică și irepetabilă. (sursă: https://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Constiinta77.php ), iar această conștiință este ceva primar până la urmă, așa percep eu situația.

Conștiința este glasul lui Dumnezeu in om. Acum omul decide dacă vrea sa asculte acest glas sau nu. Unii asculta, alții nu.