Cum vă explicaţi interesul enorm pe care l-au manifestat atâţia istorici si biografi pentru persoana lui Talleyrand? Întreb asta pentru că din înseşi scrierile lor reiese că acest personaj a fost unul extrem de negativ. Spun ei că a fost un individ amoral, fără scrupule, plin de vicii, fără pic de constiinţă, vânzător, trădător, de o cupiditate rar întâlnită; si lista e mai lungă. Eu stiu de la scoală că, atunci când făceam caracterizarea personajelor dintr-o operă, ne concentram mai mult pe cele pozitive, care se remarcau prin cinste, demnitate si alte virtuţi; mult mai puţin ne ocupam de cele negative. În cazul ăsta, însă, lumea pare foarte interesată de "personajul negativ". S-au scris munţi de literatură despre viaţa, personalitatea si cariera acestui om (numai Lacour Gayet i-a scris o biografie în trei volume). Deci, cum vă explicaţi acest mare interes?
Talleyrand a vândut Biserica Catolică în favoarea Revoluţiei, a vândut Revoluţia lui Napoleon, l-a vândut si pe acesta Bourbonilor, iar pe Bourboni Casei d' Orleans. Cu doi ani înainte de Revoluţie (1787) Mirabeau scria despre el: "Este un ticălos, un intrigant hrăpăreţ si josnic; se simte bine numai în mocirlă si are necontenit nevoie de bani. Pentru bani si-ar vinde si sufletul, si ar face bine, căci ar da pe aur un morman de gunoi". Emigranţii din Londra scriau despre el în gazetele lor numindu-l odiosul caterisit. Dar Talleyrand nu se sinchisea de opinia publică, nici de judecata posterităţii. Era rece si insensibil. Totul pentru el erau banii; să-i vină valuri-valuri francii în aur, să-i umple buzunarele.
Revin la întrebarea cu care am început. Cum vă explicaţi interesul enorm acordat acestui personaj? Iubeste lumea atât de mult viciile si toate relele de care pot fi capabili unii oameni?
Actorii spun că preferă să joace roluri negative, personajele negative fiind mai interesante, criminalii în serie fascinează, deci da, putem spune că omenirea e captivată de Rău și de formele pe care le ia.
Dincolo de asta însă, în ciuda trădărilor sale, Talleyrand a rezistat 50 de ani în politică, indiferent de regim, le era indispensabil, chiar dacă Napoleon l-a numit ''un rahat într-un ciorap de mătase''.
A fost un diplomat excelent, la Congresul de la Viena a obţinut pentru Franţa condiţii de pace rezonabile deși nu aducea la masa tratativelor nimic, în afară de carisma personală.
A rămas fidel propriilor idei despre politica internă și internațională, în special cea legată de echilibrul dintre puterile europene, de asta e considerat precursorul omului politic modern și părintele Europei unite.
Mi-amintesc că tata avea cărțile Talleyrand-E. Tarle și Congresul dela Viena-Cipriano Giachettti și le recitea adesea.
Și să nu uităm a fost un om de spirit de la care ne-au rămas cugetări destul de celebre:
Există ceva mai îngrozitor decât calomnia: adevărul.
Vorba a fost dată omului spre a-şi ascunde gândurile.
Nu te încrede în primele avânturi, pentru că sunt aproape întotdeauna cinstite.
Nicio despărţire nu este mai grea ca despărţirea de putere.
Franţa şi Anglia trebuie să fie strâns unite, cum sunt calul şi călăreţul. Important e un singur lucru: să nu fii calul.
Răspunde
Se pare că esti bine informat despre subiect.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Tata era pasionat de istorie în general (am avut toată colecția Magazin istoric) dar avea 3 subiecte preferate: Alexandru cel Mare, Iulius Caesar și Napoleon. Citise tot ce se putea pe tema asta iar când citea, obișnuia să ne împărtășească și nouă, fie că aveam sau nu chef de asta. Era o vreme când știam toate victoriile lui Napoleon, în ordine cronologică. Nu mai e cazul dar am rămas cu o slăbiciune pentru subiectele astea și le urmăresc cu atenție când apar pe History or Discovery.
Răspunde
La fel si Hitler e toata ziua la tv, cate carti sau vandut despre el,documentare,filme,despre personajul propus de tine nu stiu nimic, dar banuiesc ca natura umana are o curiozitate mai aparte pentru aceste personaje malefice, rele, le consideram raul extrem, ceva anormal, poate de asta e curiozitatea asta
bonus https://www.youtube.com/watch?v=Io3BykUnaxM
Despre Hitler e de înţeles că s-au scris atâtea. Şi de fapt, nu atât despre el personal, cât despre W.W.II, el fiind, desigur, figura centrală în acel episod. Spun că este de înţeles pentru că a fost vorba de un eveniment major, care a schimbat practic cursul istoriei, si el juca rolul principal în acest eveniment. În cazul lui Talleyrand, evenimentele au fost majore si ele, dar rolurile principale le-au avut alţii: Danton, Robespierre, si mai ales Napoleon si generalii săi; si apoi altii. Nu zic că nu a avut si el un rol destul de mare, dar cred că putea fi ţinut puţin mai în umbră, având în vedere dezmăţurile în care s-a complăcut.
Maria tereza, rapustin si multi e in natura noastra sa fim curiosi despre aceste personaje care sunt mai deosebite sa spun asa
Nu se dezmăța singur, era un trend social al unei lumi în schimbare și în derivă.
Şi asta e adevărat. Mai ales când se întorceau armatele victorioase de la noi cuceriri, banchetele se ţineau lanţ, aurul curgea valuri, iar deznăţul era la ordinea zilei.
Sunt aspecte spectaculoase, de scandal.
Ca om politic care a rezistat sub 3 regimuri, el a avut un mare merit. A fost în toate mare patriot, a luptat pentru Franța.
Cât de mare poftă de viață avea spune o anecdotă. Era deja prea bătrân ca să mai facă politică, hai să zicem că la o vârstă la care nici nu prea mai ieșea din casă.
Prin 1830 - 1832 au fost un fel de mici revolte în Paris legate de regimul politic de atunci. Poporul ieșea pe uliți înarmat, mai lupta cu armata regimului. Atunci clopotele băteau în dungă ca la incediu, chemând cetățenii la luptă. Auzind aceste clopote, Talleyrand a ieșit la fereastră și privind mulțimea care se deplasa, undeva spre zona unde se dădeau lupte, a exclamat.
- Vezi, ai noștrii!
- Care, ai noștrii?
- Lasă, că îți spun deseară.
Asta denotă că, dacă ar fi fost în putere, ar fi oferit serviciile sale celor care ar fi câștigat lupta în acea zi.
Sunt personaje create de vremurile care le-au trăit.
El nu a fost crescut cu afectiune din partea familiei, cu siguranta, asta l-a marcat, consecintele au dus catre lipsa totala de omenie.
Subscriu la cele scrise de sadrian46.
Când un om are parte de tratament rău în copilărie, de obicei el este ferm hotărât să fie un alt fel de om în viaţă, să promoveze valorile morale, să ţină partea celor nevoiaşi ş.a.m.d. Nu prea se potriveste asta în cazul personajului de care discutăm.
Daca are repere morale, daca nu, va incerca sa obtina ce vrea, nelasandu-se influentat de sentimente.
" Daca lui nu i s-a oferit, el de ce ar oferi? " - Acest principiu este aplicat si astazi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
