Cum vedeti voi moartea? Va e frica de ea sau credeti ca este un nou inceput, un prilej de gasire a linistii vesnice?
Ordonare:
După relevanţă
Nu-mi este frica de moarte, ci de felul in care ma prinde moartea. Adica, daca voi reusi sau nu sa-mi indeplinesc unele visuri. Cred ca moartea este inceputul unui sfarsit.
Răspunde
Majoritatea au raspuns ca nu se tem de moarte, deoarece perceptia acesteia se afla (excluzand evenimente speciale) intr-o perspectiva indepartata, adica sunt tineri, dar sa vedem cum va fi cand "vremea" se apropie. Va asigur ca nu v-a mai fi asa de usor. Moartea este o intersectie cu bariera pentru cei vii. Intai vine bariera apoi uni O VOR lua-o la dreapta si alti la stanga, in functie de cum au parcurs drumul pana la bariera. Ce reprezinta fiecare drum, este alt subiect.
Imi e frica de moarte in doar doua conditii. In ideea ca ea ar veni prea devreme sau prea tarziu. Si in ideea in care ar trebui sa ma lupt pentru viata, ceea ce nu este normal ( sau ma rog, dorit ).
Moartea este atunci cand ti se opreste inima si nu mai existi+
(daca vb de moarte naturala) ehh uneori e bine sa mori mai repede
Nu mi-e frica de ceva care nu stiu cand va fi si ce va fi! Nici nu ma gandesc la ea, fiindca, pe undeva, nu pot sa-mi imaginez ca s-ar putea intampla curand!
Nimeni nu scapa de moarte. Toti suntem supusi durerii de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, plecand in lumea invizibila ochilor nostri. Daca ti-e frica de moarte, iti va fi frica si de viata, pentru ca viata este ceea care te conduce spre moarte.
Da, este un prilej de gasire a linistii vesnice daca faci fapte bune... daca nu te intalnesti cu chinul veshnic. 
Cred ca este un nou inceput, chiar daca imi este oarecum sa mor, viata merita traita la maxim indiferent de consencinte.
Nu imi e frica. Toate lucrurile au un sfarsit, inclusiv noi. Parerea mea e ca dupa moarte nu mai exista nimic altceva, e sfarsitul. Probabil ca nu mai esti constient de propria ta persoana, de propria existenta si atat. Ca si cum ai dormi incontinuu. Mi se pare cea mai logica explicatie. Parerea mea.
Ori ca iti e frica ori ca nu iti e frica tot acolo ajungi... prefer sa nu aflu ce fel este 
funda? 
Nu mi-e frica de moarte. Pentru ca odata ce mor nu mai simt nimic, nu mai exist pe acest pamant. Si pentru mine..., da va fi un prilej de gasire a linistii vesnice, daca voi ajunge in Rai. Va fi frumos acolo.
Tie, un nou inceput, iti pare un prilej de gasire a linistii vesnice? esti putin cam confuz.
poti sa astepti moartea in doua feluri, cu teama sau fara teama.depinde daca crezi sau nu in dumnezeu.eu tare as vrea sa cred
fiecare sfarsit inseamna un nou inceput!
De moartea mea nu ma tem asa tare ( in afara de cazul in care ar fi foarte dureroasa) cum ma tem de moartea celor dragi, nu stiu daca ati observat dar de obicei barbatii mor inaintea femeilor ca varsta si eu nu vreau sa ajung vaduva. Ce e interesant la acest subiect e ca toti o vom experimenta la un moment dat.
si...eu privesc moartea prin prisma religiei
O vad ca pe ceva normal, care la un moment dat intervine in viata fiecaruia dintre noi. Nu ma sperie deocamdata pentru ca sunt inca tanara si am o viata de trait.
Nu imi este frica de moarte
oricum si rost ar avea la urma urmei tot vine ea
eu o vad ca pe un nou inceput...
Ne e frică de moarte pentru că avem instinctul de conservare. Organismul uman e programat să moară însă nu e programat să fie pregătit de acest eveniment din punct de vedere psihic. Speciile de pe pământ sunt lăsate să moară deoarece găzduiesc niste suflete rebele din alte galaxii sau alte timpuri. Aici este zona de exil până şi ating nivelul de purificare. Raiul e pe alte planete cu nivelul de civilizaţie şi dezvoltare absolul. Vezi Atlantida.
Living is just a slow way to die. So life is death.
Cum vad moartea? Un somn vesnic, fara sa mai respiri, fara sa mai stii ca esti pe lume. Dormi, pur si simplu fara sa visezi. Si da, imi este frica de moarte.
Nu, nu ma tem de moarte.Este ceva normal, iar fiecare dintre noi va trece mai devreme sau mai tarziu prin acest "stadiu".
Ceea ce este cu adevarat ingrijorator in zilele noastre, este grija ca fiecare zi din viata noastra, ar putea fi ultima.
Nu mi-e frica de moarte, trebuie sa vina odata si odata. Nu cred ca e un nou inceput. Ai murit si gata.
Mie imi e frica de moarte :-s (se pare ca sunt singura?! ), dar nu in sensul ca traiesc permanent cu aceasta frica, cu acest gand. Pur si simplu... imi place prea mult viata mea ca sa mor. 
Eu cred ca moartea dureaza pana la sfrsitul lumii in care s a produs la omul respectiv si se va intrerupe brusc, cand sufletul va fi dat altui corp si sufletul va trai iar si iar pana cand Dumnezeu se va plictisi si sufletul va ajunge in Rai. Mie una nu imi este frica.
Si poate ma crezi nebuna spunand asta, dar nu am scris asta pentru funda sau altceva, oricum nu cred ca vei intelege asta destul de bine ca sa imi dai funda.
Paa...
Dacă aş fi în Japonia, aş şti că după 40 de zile mă reîncarnez. Samuraii îşi permiteau să fie demni, erau de cea mai mare nobleţe şi ei nu-şi făceau probleme. Îşi făceau datoria, se omorau (harakiri) pentru că ştiau că peste 40 de zile se reîncarnează. La noi nu există cultul reîncarnării, din câte ştiu. Adică, cel puţin, printre rânduri, există, din moment ce se spune că unii sfinţi se întorc pe Pământ. Cum se întorc? Reluându-şi trupul. Deci se reîncarnează. Dar n-aş vrea să facem din asta o speculaţie. Până una-alta, cred că nimeni nu doreşte cu adevărat să moară. Toţi oamenii când se îmbolnăvesc sunt disperaţi să se facă bine. De ce? Pentru că boala înseamnă anunţarea morţii.
Hmm. mie nu imi este frica de moarte ma gandesc poate ca o sa fie ceva mai bine acolo sus sau poate mai rau oricum odata si odata ajung!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
