Devenirea ta personala pleaca de la un resort interior. Daca te desavarsesti ca fiinta prin intermediul unor lucruri externe propriei tale dorinte ...atunci e o mica problema! Personal cred ca daca ceea ce iti doresti cu adevarat in viata e sa traiesti liber, contempland natura sau traind cat mai simplu atunci asta ar trebui sa faci; conteaza doar ceea ce simti ca ar trebui sa faci.Multi oameni fac greseala sa traiasca vieti proiectate de mediul social, isi insusesc vise, idealuri straine de adevaratele lor nazuinte.E trist.dar majoritatea ne pierdem in multime.Multi nu avem curajul de a ne asuma cu adevarat ceea ce suntem.Desigur sunt si persoane pentru care cunoasterea e motivul pentru care se trezesc in fiecare dimineata-nimeni nu ii poate blama... daca asta simt ca trebuie sa faca, atunci tot respectul.Din pacate si aici se creeaza confuzie, complexe tocmai din cauza faptului ca nu ne cunoastem pe noi in consonanta cu dictonul delfic.
P.Saca ai cunoaste matematica, fizica cuantica si alte stiinte te-ai simti cu adevarat implinit? Daca nu, cine e de vina? Tu te cunosti cu adevarat pe tine insuti?
Ma,oricit m-as cunoaste realizez ca nici nu pot lipsi de la serviciu.Asadar,o noapte buna.
Pentru progresul societății, al omenirii, bineînțeles că ar fi mai important să cunoaștem matematica, fizica, mecanica cuantică și toate cele. Însă pentru satisfacția noastră personală și fericirea noastră, mai degrabă ar trebui să ne cunoaștem pe noi înșine,
Eu nu o sa ma complic in explicatii intinse asemenea semenilor mei. Nu ar fi mai important pentru ca, degeaba am buzduganul la-ndemana, daca eu nu-s constient de fortele mele. Trebuie mai intai sa stiu cu certitudine daca-l pot manui si abia apoi sa intru in lupta.
Băi Cire, ia toarnă tu o damigeană de rozaliu pe goarnă, să vezi ce artistic o să mânuiești buzduganul
Sunt și științele astea o oarecare prioritate. Cât despre autocunoaștere, pot spune doar atât: ABSOLUT orice om (excluzând din ecuație nebunii, deși, nu sunt sigur 100%) își cunoaște capacitățile, dar prea puțini oameni le recunosc.
Degeaba ești tobă de geometrie variabilă, sau fizică atomo-nucleară, dacă dai în fiecare secundă dovadă de ipocrizie.
Si acestea sunt importante, dar totusi... In primul rand cunoaste-te pe tine insuti.
Salut Sabin!
Am dat şi eu peste întrebarea ta căutând mai multe informaţii istorice despre maximă.
Am văzut şi răspunsurile pe care le-ai primit de la ceilalţi şi care sunt relativ corecte, dar incomplete.
Da! Trebuie să-ţi însuşeşti acest aforism prin practicare lui. Sunt importante şi celelalte lucruri, însă dacă nu te cunoşti pe tine însuţi, cum poţi să cunoşti altele? Cum poţi să cunoşti exteriorul dacă nu cunoşti în primul rând interiorul şi pe Cel pe care le-a creat. Şi aici am vrut să ajung!
Personal, după cum şi este evident, nu te cunosc şi nu ştiu care este raportul tău la religie, dar din întrebarea pe care ai adresat-o, îmi iau libertatea de a spune că este destul de mic, din păcate. Oricum ar fi, te rog citeşte acest mesaj până la capăt, iar apoi tu decizi ce vrei să faci, tu fiind responsabil pentru viaţa ta.
Nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi aşa pur şi simplu, orice ideologie omenească ai folosi, întotdeauna va rămâne un gol care te va măcina. Creatura nu se poate înţelege pe ea însăşi decât prin/în raport cu Creatorul său. Aşa precum nici lucrurile pe care noi oamenii le creăm nu au cunoştinţă de sine şi nici scop fără intervenţia noastră, care le-am creat şi le ştim scopul. Tot aşa este şi cu omul, care este creatură. Un copil se raportează întotdeauna la părinţii săi, altfel nu ar şti ce să facă, ar muri. Omul este la fel. Iar realitatea înconjurătoare confirmă acest lucru. Socrate a trăit într-un mediu păgân, nu ateist ca astăzi. Şi a trăit înainte de Hristos. De aceea nici nu L-a cunoscut conştient, neştiind Cine e sau că măcar există, motiv pentru care şi lumea de atunci a creat atâtea divinăţi încercând să-L găsească. Dacă ar fi trăit după venirea lui Iisus Hristos, cred că ar fi schimbat dictonul şi ar fi zis cam aşa: Cunoaşte-L pe Dumnezeu, care te-a creat şi te vei cunoaşte şi pe tine însuţi, care eşti creat, cunoscându-ţi mai întâi originea, ca mai apoi să-ţi cunoşti şi scopul, care este mântuirea!
Sper ca mesajul meu să-ţi fie de folos şi clarificator.
Salut!
Multumesc pentru raspuns. Pare sa aiba o anumita logica. Daca tot te-ai uitat prin intrebarile mele, poate te uiti si la aceea "Domnul a vorbit lui Moise...". Sigur ca probleme de o asa complexitate nu se pot rezolva pe un site ca asta, dar cel putin facem un schimb de idei.
O zi buna!
Salut Sabin!
Din răspunsul tău îmi dau seama că nu ai înţeles ce ţi-am scris.
Eu nu ţi-am spus cum să înţelegi doar acea maximă, ci toate întrebările pe care le ai tu, nu doar postate, ci şi cele pe care ţi le pui zi de zi.
Eu nu am mai mult ce să-ţi zic. Ţi-am răspuns deja. E alegerea ta să accepţi. Acest lucru nu e ceva relativ aşa cum ideologiile moderne îl învaţă pe om astăzi, ci este ceva cât se poate de real. După moarte nu există nimic din ce învaţă celelalte ideologii sau religii, ci doar ce învaţă religia Ortodoxă: este doar iad şi Rai. Şi mai ţine minte asta: aici, oricât de grea ar fi suferinţa, poţi să mergi la spital, te tratezi, cu timpul va trece. Dar odată ce ai murit nu mai poţi muri încă o dată. Aşa că, dacă alegi să trăieşi modern şi nu creştineşte, cu frică de Dumnezeu din iubire pentru El, atunci după moarte există doar un loc pentru astfel de oameni: iadul. Iar acesta va fi etern. O suferinţă veşnică. Ca să înţelegi mai bine, aduţi aminte de un coşmar înfricoşotăr pe care l-ai avut, şi uşurarea ce ai avut-o atunci când te-ai putut trezi din el. Ei bine, acolo nu mai există aceea scăpare care să-ţi ofere uşurare, ci coşmarul va dura pentru totdeauna. Sau imagineazăţi cea mai groaznică suferinţă şi amplific-o sau înmulţeşte-o cu infinit. Deci, sunt două alegeri şi acesta e răspunsul pentru tine, ca şi pentru oricare altul: iadul şi Raiul. Suferinţă sau Bucurie veşnică. Alegerea este a noastră. O dată ce ai acceptat această realitate, despre care nu te învaţă în şcoală, viaţa ta s-a schimbat şi atunci începi să afli răspunsuri la toate întrebările tale.
Sporeşte-ţi relaţia ta cu religia, cu Dumnezeu, mergând la Biserică şi spovedindu-te, păzind poruncile lui Dumnezeu şi adu-ţi aminte de moarte. Nu e greu dacă realizezi că viaţa noastră nu e decît o clipă, pentru că atâta îţi ia ca să-ţi treci prin faţa ochilor viaţa. Totul deci, necesită o clipă de străduinţă, iar după acestă clipă urmează o veşnicie plină de suferinţă sau de fericire. Exact ca la bacalaureat sau orice examen. Tot aşa e şi viaţa.Un test; prin care ne alegem mai apoi locul de după moarte şi starea. Aşa cum după bac, în funcţie da rezultate, poţi să-ţi construieşti o viaţă dpdv profesional bună, sau să dai la sapă toată viaţa. Este la alegerea noastră, la alegerea ta. Aici nu poţi copia ca la şcoală.
Deci te rog din suflet, nu necesită mult din parte ta, decât să cobori până jos, dacă stai la bloc, sau să ieşi afară din curte şi să intri în Biserica de lângă tine. Sau poţi să-ţi trăieşti viaţa în plăceri şi apoi să suferi veşnic, asemenea bogatului din pilda ce s-a citit Duminica trecută.
Sper din toată inima ca să te trezeşti şi să realizezi că răspunsurile le ai deja în inima ta. Trebuie doar să le descoperi, iar locul şti acum unde e şi Persoana pe care s-o întrebi.
Salut Sabin!
Superior întreabă:
anonim_4396 întreabă: