Curiozităţi istorice. Când Henric al VIII-lea a urcat pe tronul Angliei, interesele politice ar fi cerut ca el să ia de soţie pe Caterina de Aragon, văduva fratelui său Artur. Până aici nimic deosebit. Curiozităţile însă de acum apar. Zice că s-ar fi găsit în Vechiul Testament un text care interzicea căsătoriile între cumnaţi şi astfel căsătoria nu putea să aibă loc. A fost nevoie de o bulă papală, care să dea o derogare de la "lege"; şi până la urmă s-au căsătorit.
De ce le zic eu curiozităţi: 1. Regele şi toţi supuşii lui erau creştini (catolici). Creştinii se ghidau după N.T. Atunci ce căutau ei prin textele din V.T? - 2. Să admitem că trebuia totuşi căutat şi în V.T. Am căutat şi eu de curiozitate şi am găsit că legea din V.T. cerea exact contrariul, adică să ia de soţie pe cumnata. Uite ce scrie: "... dacă unul din fraţi va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite cu un străin, ci cumnatul ei să o ia de nevastă" - Deut. 25:5. Deci, cum e? - 3. Şi hai să o mai zic şi pe asta: Cum de un individ de la Roma, indiferent ce funcţie ar fi avut, putea să dea derogări de la textul biblic?
Întrebări, întrebări...
2. si 3. In Europa Catolica a Evului Mediu, exista o ideologie oficiala, suprastatala si anume doctrina Bisericii Catolice, care stabilea tot ce pot oamenii sa faca, si in ce fel. Papa, episcopul orasului Roma, constituia autoritate suprema a bisericii catolice iar Papa nu s-a uitat in VT special pentru cazul lui Henric, era de mult stabilit cine cu cine se poate casatori. Regulile casatoriei erau restrictive, iar asta dadea mai multa putere Papei, caci Papa era, sa zic asa, episcopul regilor si tuturor proprietarilor de teren cu drepturi extinse, sau complete, a ducilor. Numai Papa le putea da autorizatie de casatorie daca erau inruditi - adesea erau, caci nu prea avea sens sa iti casatoresti fiul sau fiica cu cineva care nu are un teren pe care sa poata tine o curte si o armata. Asa ca toti erau rude, si se adresau unul altuia cu ''vere'', sigur, situatia asta apunea pe vremea lui Henric, dar caut sa iti prezint lumea in care faceau sens aceste practici. Asa ca ''individul'' nu a dat derogare de la VT, ci de la cerintele Bisericii; chiar el era in drept sa o dea. Iar baza pentru aceste reguli exista in VT, dar nu mai stau eu sa caut. Legea leviratului, de care zici tu, nu se poate aplica in Europa Evului Mediu, aceasta cere sa iei vaduva unui frate decedat fara urmasi, iar copii rezultati vor fi ai fratelui si il mostenesc; deci presupune poligamie, calcularea descendentei numai dupa tata, si multe alte practici interzise direct de Biserica Catolica; ei nu simteau nevoia sa calchieze VT mecanic, in legile lor. Iti spun eu cum sa intelegi Evul Mediu European mai bine: Ai putea sa citesti, sigur dupa ce termini Istoria Angliei, cand crezi tu, Regii Blestemati, de Maurice Druon; ca si Istoria Angliei, NU este o lucrare stiintifica, este beletristica, dar foarte bine prezinta Evul Mediu in secolul 14, cand toate institutiile medievale sunt in plina inflorire, mai clare decat pe vremea lui Henric, in sec 16.
Răspunde
Ies pentru moment din cadrul subiectului (poate am să revin) şi aş vrea să te întreb altceva. Cum e cu "first cousin once removed"? că am căutat prin toate wiki-urile şi n-am găsit nimic. Un văr de gradul întâi cândva înlăturat? Nu pare să aibă sens. Cine să-l fi înlăturat, şi de ce? şi de unde?
Regii blestemaţi vreau să-l citesc. Sper că se va găsi pe la vreun anticariat sau pe undeva. Dacă nu, la bibliotecă. Acum sunt curios, la ce regi se referă? E inclus şi acest Henric despre care vorbim aici? Nu-ţi cer să-mi povesteşti cartea, doar să-mi zici în câteva cuvinte la cine se referă. Asta numai dacă vrei. Şi de ce le zice blestemaţi?
Ce zici de apetitul ăsta al meu pentru istorie? 
Răspunde De apetitul tau pentru istorie sunt incantat, gandirea matematica aplicata la istorie o sa duca la ganduri interesante. Rabdare insa. ''First cousin once removed'' trebuie sa fie un grad de rudenie, var primar indepartat cu un grad. Uite ca am gasit, la un pas distanta de varul primar, parintii varului primar si copii varului primar. Regii Blestemati se refera la secolul 14, nu 16, Filip cel Frumos, toti copiii lui Filip, dar rolul bisericii catolice, al Papei, si lucruri mai importante, despre care am mai vorbit, dar ma tem sa nu te sugestionez cumva, le vezi mai clar in societatea secolului 14, desi e alta decat cea din sec 16. Si atunci vezi modelul, cum ar veni. Cartea respecta evenimentele si personajele istorice cu precizie, doar cativa servitori sunt presupusi a fi existat. Daca ai buchinisti in oras, nu e scumpa.
Poate ți-ar plăcea cartea „Valdenzii - de
Benone Corneliu Lupu". (https://www.viatasisanatate.ro/valdenzii)
Se axează în special pe istoria acelor oameni care în timpul de supremație papală, încercau să-și trăiască credința după Biblie, fiind prigoniți și devenind astfel locuitori ai văilor munților.
Dar contextul istoric și propria identitate face necesar a prezenta și episoade ale „taberei adverse" (papalitatea).
E scrisă foarte bine, cu trimiteri directe la surse verificabile. (O grămadă de notițe de subsol). Și în același timp într-un mod plăcut, ușor de parcurs.
De la ce derivă termenul valdenzi? Eu am un prieten Valdi (Valdemar) şi m-am gândit la el când am văzut cuvântul ăsta. Să fi fost un personaj cu un nume asemănător? Tot ce se poate.
Exact: Valdo. (https://www.azsemaus.org/......denzilor/)
Vezi și acest documentar: https://youtu.be/9avpBVPMVp8
Ordonare:
După relevanţă
Cazul e foarte interesant si instructiv, dar curiozitati propriu-zis nu pot sa le numesc. 1. Crestinii ''se ghideaza'', sau considera ca inspirate, sau daca sunt foarte liberali macar ca purtand un adevar superior, atat Noul Testament, cat si Vechiul Testament. Ce crezi, este posibil ca Vechiul Testament sa fie inspirat, iar Noul Testament, nu? Eu nu spun ca e vreunul inspirat de Dumnezeu! Discut problema teoretic. Au venit unii cu VT, iar peste 700 de ani au aparut unii cu NT. Faptul ca VT e inspirat, nu ne arata neaparat ca NT ar fi inspirat si el. Dar daca VT NU este inspitat, mai poate fi NT inspirat? Nu mai are cum, caci NT pretinde ca explica sensul real si scopul VT. De acea crestinii in general, toti cei ce se declara crestini, nu se pot dispensa de VT ca si carte sacra, cu doua exceptii notabile: Marcionitii din sec. II si user-ul Mircea08.
Răspunde
„putea să dea derogări de la textul biblic" - papii pretind această autoritate. Și în anumite cercuri, protestanții (care tot cer Sola Scriptura) sunt luați în râs pentru că sărbătoresc duminica (cum cere „autoritatea" bisericii care a făcut schimbarea) și nu sâmbăta (cum cere Decalogul).
Da, e o istorie ce merită studiată și multe curiozități de scos la lumină. O să găsești oameni arzând pe rug pentru că își doreau să citească în Biblie sau să o facă accesibilă și altora.
Nu sunt expert în istorie, dar pentru că mă preocupă creștinismul în general, am avut ocazional ocazia să aflu detalii din viața unor papi și a papalității.
Răspund și la celelalte puncte, din perspectiva mea:
1. În realitate cu cât ești un creștin mai sincer cu atât vei ține cont și de V.T. În N.T. găsești că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu" cu referire la V.T care exista atunci. Iisus de asemenea a zis „Cercetați Scripturile" și răspundea diavolului cu „Stă scris". Iar la unele întrebări răspundea cu „Cum scrie în Lege, cum citești în ea?". Și chiar și după înviere Iisus a predicat din V.T. ucenicilor spre Emaus (deci moartea Lui nu a desființat V.T.). Deci Biblia se ia ca întreg. În N.T. găsești nenumărate citate din V.T.
Da, există o parte din V.T care sunt porunci exclusive pentru poporul Israel din acel timp, și care nu ni se mai aplică. Din nouă motive:
A. Sistemul ceremonial de jertfe indica spre jertfirea lui Iisus. Când realitatea s-a întâmplat a încetat valabilitatea acestor legi. A aduce acum jertfe de animale ar însemna că nu consideri jertfa lui Iisus ca fiind suficientă. Aceste legi erau numite legile lui Moise și erau scrise într-o carte ținută lângă chivotul legământului. Spre deosebire de Decalog care era scris chiar de Dumnezeu, pe table de piatră și ținut în chivot. Cele 10 porunci sunt universale și veșnice, valabile pentru fiecare om care a trăit cândva pe pământ. Erau în vigoare și înainte de Sinai, de aceea fapta lui Cain - primul om născut - a fost considerată păcat etc. Deci există o parte din V.T. care și-a încheiat valabilitatea (rămâne pentru noi doar în scop educativ - să înțelegem mai bine planul de mântuire prin simbolurile care au legătură cu sanctuarul, dar nu mai sunt legi în vigoare).
B. În acel timp (și numai atunci), exista teocrație - Dumnezeu conducea un popor în mod direct. În special de la scoaterea lui din Egipt până când și-au ales împărat (pe Saul). Legile țării le făcea deci Dumnezeu. Nu se mai aplică în timpul nostru pentru că fiecare țări are forma ei de guvernare. N.T. confirmă că trebuie să fim supuși acestor stăpâniri (în măsura în care nu ni se cere să călcăm Decalogul, care are prioritate maximă).
Revenind, se poate că din acest motiv căutau în V.T. argumente: pentru că se gândeau că legile cu privire la căsătorie nu ar fi desființate de jertfirea lui Iisus și nici de schimbarea formei de guvernare.
2. Probabil s-au gândit că totuși ar fi o lege legată de acel context istoric. La fel ca cele legate de felul în care să fie împărțite pământurile etc. Presupunând că încercau să fie fideli cu cerințele Bibliei...
Doar că ajungem la concluzia pe care mi-am exprimat-o deja: nu vei găsi niciun papă care să vrea să urmeze Scriptura la literă, acordându-i autoritate divină și supunându-se în toate la cerințele ei. Astfel de episoade cred că pot fi înțelese mai degrabă pe tărâmul politic al vremurilor când oameni cu totul nesfințiți și păcătoși luau o mantie a prefăcătoriei religioase și, sub mărturisirea că ar fi urmași ai lui Hristos, se puneau chiar în sluba diavolului la modul cel mai absolut.
Devenind persecutori, ardeau pe rug pe oricine le nega autoritatea. Astfel încât, după cum spunea un autor „miezul zilei papalității a fost miezul nopții lumii" - Evul întunecat.
Oamenii cred că papalitatea s-a schimbat azi. Eu cred că a îmbrăcat o haină a prieteniei până va obține din nou închinare din partea națiunilor. Când va primi autoritate politică, o nouă inchiziție nu va întârzia să apară. Oamenii își uită ușor istoria, de aceea unele lucruri se repetă.
Când creștinii cu totul dedicați Bibliei vor apărea, focul persecuției va fi reaprins.
1. Noul Testament este implinirea Vechiului Testament, cele doua nu sunt in opozitie sau in excludere reciproca, ci in simbioza.
2. "Goliciunea femeii fratelui tău să n-o descoperi, că este goliciunea fratelui tău" – Levitic 18.16. "De va lua cineva pe femeia fratelui său, urâciune este, că a descoperit goliciunea fratelui său: fără copii să moară" Levitic 20.21
Ce-i drept exista si leviratul care cere ca nevasta fratelui decedat sa revina unuia dintre frati.
Insa Henric al VIII a procedat avocateste: prima oara a luat-o de nevasta pe Caterina (vaduva!) aplicand leviratul. Dupa aiai nefiind multumit, si-a "amintit" ca exista interdictia din Levitic 18.6 si fuguta la papa sa-i dea dezlegare.
3. Pai e papa! Vorba cantecului: lasa-ma papa la mare, sa ma bronzez…Papa face si desface:
https://www.tpu.ro/......utea-zice/
A dat Anglia lui Willhelm, Irlanda lui Henric II, emisfera vestica spaniolilor si emisfera estica portughezilor. Mare chestie sa forteze Sfanta Scriptura pentru interese dinastice (lumesti)?
In paranteza cred ca papa i-a salvat viata Caterinei, la cate era de zauz Henric VIII daca nu-I dadea divortul papa se vaduvea el singur.
Intr-o ureche. Sa nu uitam de cele sase neveste ale lui Henric care imediat dupa cununie isis faceau testamentul, stiau ca nu o s-o mai duca mult.
"prima oara a luat-o de nevasta pe Caterina (vaduva!) aplicand leviratul."
Aşa a luat-o de nevastă? Eu am înţeles că a luat-o pur şi simplu că i-a aprobat papa. Sau presupui că papa a invocat leviratul ca să-şi motiveze aprobarea?
Nu mai sunt sigur pe amanunte, e mult de atunci 
.
Fratele cel mare a lui henric a murit, iar Caterina a ramas vaduva. Ca sa nu fie nevoie sa dea zestrea inapoi Henric al VIi (tatal lui henric VIII) s-a inteles cu tatal fetei (regele Aragonului) sa o marite cu henric VIII. Caterina a jurat ca nu a apucat sa se bucure de Artur asa ca l-au convins pe papa ca nu mai este o problema cu leviratul si mosu' a dat dispensa. Dupa ce Caterina a nascut numai fete si a ajuns batrana, henric VIII a vrut sa-si ia o nevasta mai tanara si mai frumoasa. A gasit pretext pasami-te in levirat "am gresit papa, da-mi dezlegarea sa o las si sa o iau pe cealalta". Evident (inclusiv la insistentele spaniolilor, da' ce fata noastra este prosta satului acu ca i-a papat zestrea!) papa a refuzat sa-si retraga dispensa pe care tot el o dadu-se. Si Henric s-a incoronat bine mersi si sef al bisericii engleze. Miscare dorita de urmasii baronilor normanzi care deloc nu tineau ca papa sa aiba putere asupra lor.
Tu ai întâlnit vreodată expresia "first cousin once removed"? Ţi se pare să aibă sens? Once înseamnă odată/cândva, iar removed, exclus/înlăturat. Deci... cum?
Removed: When the word "removed" is used to describe a relationship, it indicates that the two people are from different generations. You and your first cousins are in the same generation (two generations younger than your grandparents), so the word "removed" is not used to describe your relationship.
The words "once removed" mean that there is a difference of one generation. For example, your mother's first cousin is your first cousin, once removed. This is because your mother's first cousin is one generation younger than your grandparents and you are two generations younger than your grandparents. This one-generation difference equals "once removed." Twice removed means that there is a two-generation difference. You are two generations younger than a first cousin of your grandmother, so you and your grandmother's first cousin are first cousins, twice removed.
-
anonim_4396 întreabă:
2 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
