As deveni Toma-necredinciosul, nu as putea crede. Schimbarea ar trebui sa fie in tot ce ma defineste...
Chin? Dupa 35 de ani? De ce? Raspunde doar daca vrei, nu e neaparat sa-mi bage in seama curiozitatea chiar toti.
E un fix idiot de-al meu...
Atitudine faţă de cine şi ce? Trebuie să acopăr o gama prea largă, într-un răspuns infinit la fel ca şi posibila mea viaţă infinită.Un caracter puternic, animat de nemurirea celorlalţi, m-ar putea ţine în viaţă. Altfel m-aş gândi doar la sinucidere şi cam pe la ce vrâstă aş vrea s-o comit.Dar cred că aş amână de pe o zi pe altă aşa cum fac şi cu alte activităţi.
M-aş lasă de gătit având în vedere prejudecata femeii la cratiţă.
Până la urmă e cam trist să ştii că n-o să-ţi plângă nimeni la mormânt, şi să fi doar tu cel care da apă la şoricei.Cred că mi-aş scârbi toţi iepurii ştiind că stau cu morcovul în fund şi să aştept să fiu martora unor nenorociri. Posibilităţile legate de tragedii sunt doar nişte chestiuni legate de timp, dar în infinit, nici dracul nu te scapă, le vezi pe toate şi eşti conştient de asta.
Ai înţeles, multă frică, o atitudine călcată în picioare de framatari...deci nemurirea o las, offf, da chiar: ce lucru, chestie, are nemurire într-un interval de timp infinit?
Plang eu, promit, dupa mancarurile dichisite iesite din manutzele tale delicate
Mi-ar creste increderea de sine considerabil, as fi mult mai putin stresat, as incepe sa "analizez" mai bine tot cei prin jurul meu ( ca doar am timp) probabil as deveni mai cult (yey).
Aş analiza mai mult oamenii, aş aprofunda fiecare cunoştiință, aş trata totul cu mult mai multă răbdare... până la urmă cine s-ar mai bucura de viață dacă ar stii că are tot timpul din lume? Mai bine o viață "scurtă" în care să ai realizări şi succese, decât una infinită şi tristă. Când ştii că timpul este limitat, priveşti viața cu mai multă motivație şi ambiție .
shhhs întreabă: