Când spui "viitor", te referi la viitorul nostru sau la viitorul oarecare, să zicem, de acum peste 200-300 de ani?
Dacă este a doua variantă, sună tentant. Poate aş arunca o privire. Dar nu aş risca să plec cu un bilet doar dus (poate nici nu aş avea la ce să plec... după vreun război biologic-atomic).
Adica un fel de fuga de prezent si de problemele de acum? Oricat de tentant ar suna, nu, fiecare lucru la timpul sau.Un viitorul oricum ma asteapta, cine stie care este acela, si este mai frumoasa surpriza si toate prostiile care o sa-mi umple viata de zi cu zi.
Deja sunt un paria ciudat al societatii, daca ma duc acolo o sa fiu un paria ciudat, batran si neinitiat al societatii.
De ce trebuie toate raspunsurile tale cu buna si pa pa? imi poti explica?
Poate pentru ca vrea sa fie politicoasa?
Las-o,că vrea să pară și ea originală.Dar cum naibii să pari original printr-o stereotipie? În fine.
Bună.
...
Pa, pa.
Bună.
Bla,bla,bla?!
Pa,pa.
Din perspectiva mea eu exist deja si in viitor; nu, nu m-as duce, sunt evenimente interesante ce se petrec in perioada asta si vreau sa le vad clipa de clipa
Sunt singurul care răspunde da? Dacă e vorba de un viitor îndepărtat, de 1500+ ani da, ar fi cea mai mare plăcere a mea, poate în vreme aia s-a invnetat şi nemurirea
''Azi'' este al meu, si ma multumesc cu ceea ce stiu si nu ma framanta pentru ceea ce nu stiu.
Nu. Nu m-as mai intoarce niciodata! Pentru ca Dumnezeu mi-a promis un viitor bun!
Adică să las să treacă o bucată din viață fără s-o trăiesc? Nu prea cred.
Poate doar câteva ore, până mâine dimineața, că oricum dorm iar somnul e cea mai plictisitoare activitate.
Mi-ar placea sa calatoresc in viitor dar sa ma pot intoarce in prezent. Daca e sa nu mai pot reveni nu vreau, mai degraba in trecut as accepta
NU.Timpul e cea mai tare chestie pe care o avem la indemana. Uita-te la filmul "Click".
Nici in ideea de a ma reintoarce nu as accepta.
Si de ce as fi tentata sa vad singura acest viitor si sa ma confrunt cu el?
Sint destule locuri de pe pamint unde inca nu am fost ( in prezent) si jinduiesc la ele iar daca as vrea efecte tari, as putea incerca un montagne russe.
Asta ar fi NU-ul meu.
Nu cred ca ar fi vreo diferenta daca as calatori sau nu. Stiu ca nu ma intelegi cand zic asta. Sa-ti explic: nu prea am asteptari de la nimeni si nimic (nu in sensul ca ceva sau cineva nu ar putea sa mi le satisfaca, ci pentru ca asteptarile sunt 100% imaginatie), pentru ce sa calatoresc atunci? Curiozitate? Si curiozitatea implica asteptari. Ma voi multumi in continuare sa traiesc prezentul asta. Care e diferenta intre cele doua: prezentul asta sau prezentul ala viitor, tot prezent e, exact aceeasi chestie.
Nu! Decat daca asa avea capacitatea de a calatori in trecut. (ce tare, am visat ca nu eram nascut de fapt, si maica-mea ma intrebase cine sunt, ca aveam telefonul mobil la mine si nu aveam petic de semnal, eram inexistent.Nu aveam bani la mine si eram ca si un strain in ochii propriilor mei parinti)
Nu, in niciun caz. Exista atatea semne ca omenirea nu se va transforma in bine in viitor.
NU. Mai degraba traiesc in prezent, cum o fi el, cu momente mai mult triste decat vesele ( dar ma multumesc cu ce am ); oricum un viitor surprinzator ne asteapta pe toti...
yehilep240 întreabă:
Henrypericolpublic întreabă:
anonim_4396 întreabă: