Daca ai putea sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale, si sa iti iei un interviu, care sunt trei din intrebarile pe care ti le-ai adresa?
Adreaseaza-ti intrebarile si-n final raspunde, daca ai curaj...

Onutzu - Ce este viata? Un trandafir cu diferite petale, unele uscate, unele umede. O nuca cu samburele copt si dulce, necopt si amar...
Prieteni, eu la altceva ma refer, chiar nu aveti intrebari pe care doriti sa vi le adresati?

Ok, dar nu am vazut pe nimeni sa-si adreseze vreo intrebare in ceea ce-l priveste si-n final sa raspunda...

Clasica intrebare:"Ce e viata?"N-am gasit pana acum niciun raspuns care sa ma multumeasca si tare imi e ca nici atunci nu voi gasiAlte intrebari sper sa nu am pentru a muri cat mai linistita.Nu e deloc un lucru bun sa incepi sa sapi trecutul in ultimele clipe

1 ) I : La 20 de ani spuneai : Iubire, e tot ce sunt si va pot da. Mai crezi in vorbele astea, acum in ultima ta zi?

- Da. Bineinteles. Iubirea a facut din mine omul care am fost. Si m-am bucurat de macar atata iubire cat am si oferit avand in vedere ca de iubirea pe care am oferit-o m-am bucurat si eu.

2 ) I : Multi spun ca nu exista prietenie adevarata. Tu ce parere ai?

R : Prieteni sunt si vor fi mereu. Conteaza nu sa ii gasesti. Ci sa vrei sa ii cauti.

3 ) I : Ai iubit? Crezi in iubirea sincera de o viata?

R : Cred in iubire. Si asta a fost inca de cand eram un pustan scopul meu in viata. Sa gasesc iubirea. Am spus ca vreau sa gasesc fericirea, iar daca nu o gasesc o voi inventa. Din fericire am gasit-o. Dar in cazul in care altul nu va sti cum sa o faca voi lasa notite : unde sa fie cautata si cum arata.

Nu-mi voi pune intrebari fara raspuns. Doar voi spune [daca as avea timp ] ce a insemnat faptul ca am trait. Sunt sigura ca daca cineve m-ar asculta, i-ar putea cadea cateva lacrimi sau cel putin i-as trezi o raza de lumina in suflet si i s-ar lumina si chipul.

Cand viata ti se termina, despre ce crezi ca ai putea vorbi, la ce crezi ca te-ai putea gandi? La ce ai mancat ieri? Nu cred.
Te-ai intreba daca ai facut bine cum ai procedat in anumite decizii care te-au schimbat, te intrebi daca ti-ai trait viata asa cum ai dorit si cu ce pret.

Ai incerca sa cauti raspunsuri la intrebarile care te-au macinat de-a lungul timpului.

Întrebare: Pentru ce crezi tu că te-ai născut pe pământul ăsta?
Răspuns: Dacă nu aş avea vreun rost ca să mă nasc, nu m-aş naşte, nu?
Î: Bun, atunci care crezi tu că a fost scopul vieţii tale?
R: Poate că scopul vieţii mele a fost ca oricare altul, să mă căsătoresc, să fac copii, copiii mei să se căsătorească la rândul lor, iar eu să rămân în urmă... poate nu voi afla niciodată răspunsul la această întrebare.
Î: Ce-a însemnat toată viaţa de până acum, când eşti pe cale de a mai face un pas în noua ta viaţă? Sau... eşti mulţumit de ce ai realizat până acum?
R: A fost foarte grea, viaţa în sine e grea, toată viaţa dai examene, cu copiii, cu soţul, cu tot felul, şi acum urmează examenul final...
Da, sunt mulţumită de viaţa mea, sper şi cred că m-am descurcat bine cu tot ce trebuia.

Care este cea mai mare implinire(realizare) a vietii mele?
Raspuns: Copiii mei.
Sunt multumita de ce si cat am trait?
Raspuns: Da.
Ai vrea sa fii din nou copil?
Raspuns : Nu
Ca sa explic un pic de ce si cum... mi-as pune intrebari care sa-mi aduca aminte de lucrurile frumoase, de fericire, fara regrete, fara dezamagiri. De ce- NU -la ultima intrebare? Pentru ca eu vreau ca atunci, la moarte, sa consider ca mi-am trait viata, sa consider ca am realizat tot ce mi-am propus (social, material ), vreau sa fiu impacata cu mine si sa trec mai departe, in alta lume... Dar mai este mult pana atunci, cel putin eu una mai am multe de facut si de realizat pe-aici. Iubesc VIATA asta cu tot ce e in ea dar inca nu o cunosc in totalitate.

Se spune ca atunci in ultimele clipe iti trece prin fata ochilor pe scurt toata viata. Tot ce ai facut, bune, rele, momente in care te-ai bucurat, clipe in care ai fost trista, principalele evenimente din viata ta, tot ce te-a marcat ca si fiinta omeneasca, tot ceea ce a fcaut viata ta demna de a fi traita si parasita fara niciun regret. Tot ceea ce ai insemnat TU.
Evident intrebari sunt sute de miii.
Dar cum e si evident, iti pui intrebari atunci cand nu prea stii raspunsuri la anumite chestii.
Cred ca in princiupiu 1 lucru care iti trece prin cap este ce va fi dincolo, si asta oricat de bogat, de sarac, de cunoscut, faimos sau anonim ai fi te infioara, asa cum de obicei ne infioara necunoscutul, doar ca de data asta necunoscutul nu e doar frica, e raceala, obscuritate, teama ca sa nu spun groaza.
Oapi vine gandul ca de ce viata ta s-a sfarsit chiar acum, de ce nu ai mai trait o zi, o saptamana, o luna. 10 ani. Pt ca in viata niciodata, dar niciodata (in afara de cei care isi pun capat zilelor, sau incearca) nu esti, nu suntem pregatiti sa murim. Niciodata oricat de mult ne-am ocupa de acest aspect nu o sa putem spune ca suntem gata sa intram in "Ghearele mortii".
Se spune ca atunci cand murim, cand sufletul se desparte de trup, exista durere din varful ungiilor de la picioare pana in ultimul fir de pat din cap. Despartirea fiind groaznica, dureroasa, isi paraseste salasul in care a stat poate ffff mult timp, iar daca persoana respectiva a fost si "rea" (un termen totusi greu de defginit in zilele noastre) pentru ca nu mai exista un om chiar bun in totalitate, isi da greu sufletul. Nu exista persoana care sa se desparta de aceasta lume fara durere, regret, oricat de subit ar muri. Dar atunci cand suntem prinsi nu mai putem grai, degeaba am mai incerca sa intindem mainile catre cei din jurul nostru, degeaba am mai incerca sa strigam nu mai are cine sa ne ajute, nu mai are cine sa ne auda.
Iar apoi cred ca vine gandul la ce lasam in urma. Sin intrebarea PENTRU CE AM TRAIT SI CE AM REALIZAT?

Ce ai facut pana acum? de ce ai facut asa? si daca ai ramas multumit de ce ai facutsi nu am cum sa iti raspund.pentru ca nu stiu unde o sa ajung

Ma? te-ai marturisit? nu. te-ai impartasit? nu. te-ai impacat cu lumea? nu. tai-o la biserica si fa-ti datoria, ca nu prea mai ai timp.