Dacă ar fi să alegi între a fi deștept și nefericit sau prost și fericit, ce ai alege?
Nu poți alege deștept și fericit, ar fi prea ușor, dar poți alege prost și nefericit, dacă vrei neaparat. 
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Prostu e fericit ca nu are ce pierde si nu-l intereseaza nimic.
Desteptul e nefericit pentru ca stie cate are de pierdut.
Mai bine destept si nefericit.
Dar exista si persoane inteligente care sunt fericite si in acelasi timpnu le pasa de nimic.
Răspunde
As prefera sa fiu prost si fericit. Pana la urma fericirea si sanatatea conteaza cel mai mult. Degeaba esti destept daca nu le ai pe niciuna.
Daca ai urmarit filmul Matrix ai vazut cum un membru al echipei i-a tradat pe protagonisti, ca sa se intoarca inapoi in matrix si sa scape de durere, foame si frica.
Analogia cu Matrix e cam nefericită, fiindcă într-un fel zici că e mai bine să fugi de realitate, să te retragi într-o iluzie, e ca și cum ai zice că mai bine te droghezi decât să suporți realitatea dură.
Destept si nefericit pentru ca daca as alege prost si fericit as avea prea mare concurecta.
O zi buna.
De la prea multa fericire s-ar putea sa imi uit scara acasa, sa nu mai pot iesi dintr-o groapa destul de adanca si sa mor in chinuri, mai bine sa vad groapa si asa sa pot sa las scara acasa. :d
În suferinţă îţi regăseşti gândurile cele mai profunde, depinzând de intensitatea suferinţei.De asemenea,în suferinţă găseşti fericirea,din punctul meu de vedere,deoarece îi conştientizezi existenţa atunci când este îmbinată cu tristeţea.Un exemplu - Eşti cuprins de întunericul de tristeţe,şi vezi o lumină de fericire,deşi nu ştii ce distanţă trebuie să parcurgi pentru a ajunge la ea,dar cu toate astea,ştii că există,ai o speranţă, o speranţă de-o lumină, în oceanul nefericit şi negru al universului, al vidului existenţial.
Suferinţa înseamnă fericire pentru mine, la fel cum lumina înseamnă existenţă pentru întuneric.
Mi-ai amintit de vorba aia: fără amar, dulcele nu ar fi la fel de dulce. 
Am impresia că tocmai Cioran zicea ceva de genul ăsta, că în suferință îți regăsești gândurile cele mai profunde. Îmi amintesc că am citit "pe culmile disperării".
După părerea mea, cunoașterea, înțelegerea și înțelepciunea sunt cele mai mari bogății pe care le poate avea cineva.
Întrebasem într-o zi pe cineva care e retardat cu acte în regulă dacă e fericit și mi-a zis că da și știu prea bine că e fericit. Mi-aș dori asta? Evident că nu, la fel cum nu-mi doresc să fiu o moluscă fericită.
Părerea mea e că oamenii inteligenți au totuși o scăpare, fiindcă totul e în minte, poți foarte bine să fii fericit dacă înveți să-ți controlezi mintea. Am o bănuială că buddhiștii fac asta, nu știu dacă e chiar fericire, dar cred că e o pace interioară greu de atins pentru majoritatea oamenilor și probabil e mai importantă decât fericirea care oricum e trecătoare.
Cata ignoranta... Intrebarea ta se rezuma la asta: daca poti alege intre a fi nefericit sau fericit, ce ai alege? Un om inteligent, nefericit sau nu, va alege intotdeauna fericirea, pentru ca un om inteligent intelege ca asta e scopul suprem in viata (in acelasi timp irealizabil, dar aici e o discutie pur teoretica). Un mediocru va spune ca ar alege inteligenta si nefericirea, pentru ca in mintea lui ingusta nu intelege cu adevarat pe niciuna.
Atat timp cat esti fericit totul e irelevant. Nu conteaza daca nu ai maini, picioare, simturi sau organe de reproducere, pentru ca esti fericit si asta e tot ce conteaza pentru fiecare individ. Prostimea inca mai confunda scopul cu mijloacele si nu intelege ca de fapt, fiecare actiune pe care o intreprinde un individ are drept tel satisfactia (o mica doza de fericire).
Cred ca as alege desteapta si nefericita.
Desi ma intreb ce e de fapt desteptaciunea si daca un om destept e destept. Pe ce baza e destept? -pentru ca nu stim nimic clar, nu putem fi siguri ca tot ceea ce stim pana in prezent e si adevarul.
Ma refer la stiinta, la istoria lumii, la cultura generala etc.
Daca ar fi obligatoriu sa aleg intre cele 2 as alege sa fiu proasta si fericita. La urma urmei tot ce facem in viata se rezuma la a ne asigura un trai fericit, fiecare eveniment se masoara in sentimentul ala de multumire interioara ce il provoaca, sau nu. A alege sa fii destept si fericit e doar un fel de mandrie naiva si mandria ne trage in jos.
Acum cu toate ca am ales una dintre variante, exista diferite tipuri de inteligenta. Un om fericit, evident stie ceva ce unul nefericit nu stie(cum sa traiasca, cum sa se raporteze la realitate), deci intr-un fel poate fi considerat mai destept decat cel cu capacitati intelectuale ridicate si totusi limitari in a-si implini datoria fata de sine, aceea de a trai o viata fericita.
Un om cu adevarat ''destept'' stie sa fie fericit.
Trebuie sa fi prost ca sa fi nefericit.
He he! 
La mine singurătatea e baza suferinţei.De-aş avea prieteni, aş fi fericit. Vrei să-mi irosesc unicul potenţial? Câtă mărinimozitate din partea dumitale.
Din curiozitate, as alege fericirea, pentru ca e singura dintre cele patru stari de la oferta ta, pe care nu am experimentat-o suficient...
Degeaba esti destept daca nu esti fericit; avem o singura viata si trebuie sa o traim la maximum, asa ca trebuie sa facem ceea ce ne face fericiti
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
