Daca cineva, in mod intentionat minte despre ceva, nestiind ca ceea ce el spune de fapt, este adevarat (a crezut ca nu era adevarat), mai este mincinos? Cu alte cuvinte, minciuna este efectul sau intentia?
Ordonare:
După relevanţă
Este mincinos, pentru că intenţia lui, scopul, îl face a fi sau a nu fi mincinos.
Dacă inversăm situaţia şi ne gândim la un om, care crezând că spune adevărul, a spus o minciună... oops, va fi un om sincer/cinstit/corect doar pentru el însuşi, iar pentru ceilalţi, care vor şti adevărul, tot va fi un mincinos. Hmm, întrebarea ta e ceva mai complicată, decât pare la prima vedere. Dar totuşi zic, că intenţia este cea care face diferenţă între un mincin...aaa, ştiu! amândoi sunt mincinoşi, dar unul a minţit premeditat şi altul nepremeditat, ca în justiţie. Asta e!
Hehe, ce bine te simţi, când termini un pazal! Mai ai?
Răspunde
Blondissima: "A mintit spunand adevarul? Cum asa?"
A minţit, pentru că nu ştia că spune adevărul. Intenţia este cea care contează. Deci E un MINCINOS (premeditat).
"Eu daca vreau sa fac un rau, dar fac bine ce inseamna? Ca n-am reusit sa fac rau chiar daca am vrut. Nu? Cum am facut rau daca a iesit bine?"
La fel e şi aici. Intenţionai să faci un rău, deşi EŞTI un RĂUFĂCĂTOR (premeditat). Nu contează că ai făcut un bine neintenţionat, contează că intenţionai să faci un rău.
Nu exclud faptul că e posibil să existe un caz excepţional, dar dacă o luăm logic, intenţia contează, mai puţin rezultatul, efectul faptelor noastre. Intenţia este cea care ne încadrează într-o categorie sau alta, care ne face mincinoşi sau nu.
Însă întorcăndu-mă la prima ta întrebare, văd că ai două întrebări diferite, deşi ai folosit acel "cu alte cuvinte".
Prima întrebare este: "...mai este mincinos?".
Şi a două: "... minciuna este efectul sau intenţia?".
Dacă o luăm aşa, atunci da, el mai este mincinos, iar minciuna este ŞI efectul, ŞI intenţia. În primul caz este prezentă în formă de rezultat, de fapt implenit, de ceva concret, iar în al doilea - în formă de gând, intenţie, dorinţă.
Nu e chiar asa simplu de raspuns.
As incepe cu definitia minciunii.
Minciuna este o afirmaţie care este contrazisă de către experienţă, observaţie sau bun simţ, care este oferită de mincinos în mod premeditat sau spontan prin contorsionarea totală sau parţială a faptelor şi a adevărului sau prin argumentarea selectivă, dar aparent semnificativă, a faptelor.
Dupa cum observati aceasta definitie nu acopera situatia de fata decat daca luam sensul larg al definitiei si ne referim la adevarul subiectiv al mincinosul iar atunci ne aflam in prezenta minciunii ca intentie si nu ca efect.
As trece la o definitie a minciunii, mai putin cunoscuta, data de Umberto Ecco. Minciuna ar fi prezentarea unui fapt adevarat ca fiind neadevarat sau a unui fapt neadevarat ca fiind adevarat. Si aici nu acoperim speta blondissimei decat daca extindem putin sensul acestei definitii. Iarasi vorbim doar de perceptia celui care minte si nu de efectul mesajului.
Acestea fiind zise as inclina sa consider ca minciuna este intentia si nu efectul.
Eu cred ca intentia conteaza, deci da, poate fi catalogat tot mincinos. Pentru ca va avea tendinta si altadata sa minta.
@NOname, mai am... Dar sa-l rezolvam pe asta mai intai. A mintit spunand adevarul? Cum asa? Eu daca vreau sa fac un rau, dar fac bine ce inseamna? Ca n-am reusit sa fac rau chiar daca am vrut. Nu? Cum am facut rau daca a iesit bine?
@NOname, daca intrebam ''E posibil ca cineva sa minta spunand adevarul?'' majoritatea mi-ar fi raspuns ca nu. Si iar as fi fost cea care nu explica de-ajuns atunci cand intreaba. As fi spus ca e posibil si as fi dat exemplul de fata. Daca am explicat ce si cum imi spuneti ca e posibil. Pentru mine e simplu. El crede ca a mintit pentru ca nu stie faptul ca ceea ce a spus este adevarat, dar noi stim, deci nu a mintit.
Scopul sau intentia este totul.
Adica daca minti cu scopul de a face bine atunci nu esti rau.
De exemplu, daca o femeie in varsta si grasa te intreaba cum arata si tu ii spui ca este fermecatoare, nu ai facut rau ci bine, chiar daca ai mintit.
Daca vrei sa faci rau si iese bine, nu ai nici un merit.
Pai, cred ca de fapt minciuna e intentia...deci probabil ca e mincinos[si mie mi s-a intamplat asta], dar depinde si scopul cu care minte...
Minciuna poate fi deseori folositoare...cateva minciuni nu afecteaza pe nimeni dar problema este cand viata ta este o minciuna.
Sa minti ca sa te aperi sau ca sa le faci bine altora nu este rau!
Daca a mintit este mincinos, nu este o scuza faptul ca minciuna sa de fapt era un adevar. Intentia persoanei respective a fost sa minta, atunci este mincinoasa.
Eu zic ca intentia conteaza adica dar mincinosul ar fi stiut ca minciuna era de fapt un adevar nu ar fi zis-o ar fi cautat o alta minciuna sau ar fi exagerat adevarul
se spune ca exista oameni atat de tentati spre exagerare incat nu pot spune adevarul fara minciuni
Da, tot mincinos e chiar daca ulterior afla ca e adevarat ce a spus.Intentia=sa faca rau mintind, efectul.pai reuseste.Deci minciuna reprezinta si efecul si intentia, insa poate ceva mai mult intentia.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
