Dacă întunericul înseamnă "lipsă de lumină", atunci automat ar însemna că lumina este "lipsă de întuneric"?

Dacă spunem că întunericul este lipsa luminii şi apoi că lumina e lipsa întunericului, ne rostogolim pe un cerc vicios până la infinit, fără să dăm de un capăt. Şi nu cred că are nimeni interesul ăsta.

Da, automat.

Imagineaza-ti un spatiu vid in intuneric, daca aprindem lumina acel spatiu se umple cu lumina, daca stingem lumina, acel spatiu se goleste de lumina. Este ca si o galeata, cand o umpli cu apa devine grea, are o cantitate, cand o golesti este goala, are lipsa de apa, dar galeata continua sa existe. Galeata exista indiferent de cantitatea de apa pusa sau scoasa din ea si nu este influentata direct sau indirect de aceasta. Asadar, lumina nu este lipsa de intuneric, ci mai degraba existenta concomitenta a intunericului cu ea.

Nu chiar. Cand vorbim de lipsa de ceva presupunem ca acel ceva are o existenta, adica exista.
Întunericul nu exista. Ce vedem noi ca fiind "întuneric" este lipsa de lumina. Nu exista "atomi de intuneric" sau "fotoni de intuneric" sau ceva de genul asta.
Intunericul e pur si simplu un concept lingvistic care se traduce in "lipsa luminii".
In schimb lumina exista, exista fotoni.

La fel si recele nu exista, e pur si simplu lipsa caldurii, iar prin caldura intelegem miscarea unor particule.

Da și nu, dar mai mult nu decât da.

Biblia spune ca Pacatul ne "departeaza de Dumnezeu" si ne "murdareste sufletul".
Pavel si Sfintii ne spun care sunt faptele intunericului in Romani 13:12-14.
In Isaia 5:20 ne avertizeaza ca sunt oameni care spun intunericului, lumina. Insa noi trebuie sa fim fiii lui Hristos ci nu ai Intunericului.
Daca sufletul umbla in Lumina ci nu in Intuneric, gaseste calea vietii pentru ca alege binele si isi gaseste propia casa (harul este potrivit "omului natural", pentru ca el este creat ca sa traiasca in Hristos).
Spiritul locuieste in sufletul lui, iar tot ce e "potrivit spiritului" inalta sufletul, ii da identitate, puteri, etc. Daca sufletul traieste in Hristos nu are cine sa il tulbure, pentru ca se imbraca cu El. Daca traieste fara Hristos, il asteapta intunericul: anxietate, patimi, dureri, dependente, etc.

Deci, dacă Dumnezeul absolut reprezintă lumina, existența acelor particule, eventual reprezintă existența tuturor particulelor din univers (stelele, soarele nostru, galaxiile, planetele, viața de pe toate planetele, noi înșine), eventual totul este doar o extensie a luminii, și eventual ar fi normal și frumos să fie celebrată această idee.
Deci, cei care refuză existența lui Dumnezeu, eventual refuză existența acelor particule care reprezintă lumina, și tot ce a urmat pe urmă, și existența vieții. După exemplele date, și după această logică anti Dumnezeu, anti existență, atunci inexistența apei în găleată este mai adevărată decât aceasta să fie umplută cu apă; inexistența găleții este mai adevărată decât existența ei; și tot așa până în momentul înainte de Big Bang, iar tot ce există este doar un plus irelevant, fără sens.

Practic, discuția despre existența lui Dumnezeu a fost terminată chiar înainte să înceapă, iar logica ateistă ar exemplifica un narcisism incredibil, și se reacomodează după cum evoluează știința și logica, în timp ce lociga despre existența luminii și Dumnezeu rămâne constantă. Numai dacă întunericul și inexistența ar acoperi absolut totul, și făcând ca ideea de lumină să fie inexistentă și nemaiauzită, atunci acestea ar "recuceri" ce era înainte de lumină, înainte de Big Bang.

Lumina este ceva(fotoni), dar intunericul este nimic. Lumina nu este lipsa nimicului (intunericului) caci daca dintr-o multime tu scazi "nimic" ramai cu fix aceeasi multime.

Logic da. Dar depinde de situatie