Păi trebuie și să se nimerească ca Luna să treacă prin fața soarelui. Acest lucru nu se întâmplă în fiecare lună fiindcă corpurile cerești se mai mișcă și „sus-jos", nu doar „stânga-dreapta".
O eclipsă de Soare poate avea loc numai atunci când Luna este „nouă", pentru că doar atunci Luna se află între Soare și Pământ.
Pentru că orbita Lunii în jurul Pământului nu este aliniată cu cea a Pământului în jurul Soarelui, Luna se găsește când deasupra, când dedesubtul liniei imaginare Pământ - Soare.
(ultimul aliniat l-am luat de pe un site, poți căuta pe google)
Dacă te uiți la o eclipsă de Soare fără protecție e ca și cum te-ai uita la Soarele neeclipsat cu ochiul liber. Deci da, afectează.
Luna orbitează în jurul Pământului în aproximativ 27, 3 zile. Această perioadă este cunoscută drept „luna siderală". Însă, în timpul unei luni siderale, Pământul a înaintat și el în mișcarea sa de revoluție, făcând o medie între timpul dintre două faze identice (de obicei, Lună nouă) și luna siderală obținem 29, 5 zile. Acest răstimp este cunoscut ca „lună sinodică".
O eclipsă de Soare (sau mai precis o ocultație solară) se produce atunci când Luna trece între Pământ și Soare prin fața Soarelui. Văzut de pe Pământ, discul Lunii e de obicei mai mare decât cel al Soarelui și, dacă se interpune între privitor și Soare, îi "blochează" lumina, aruncând o umbră corespunzătoare pe Pământ. Când discul Lunii acoperă în întregime pe cel al Soarelui imaginea luminoasă obișnuită a Soarelui este blocată complet și, pentru o anumită zonă de observație și o anumită durată de ordinul câtorva minute, eclipsa de soare este totală. Eclipsele totale de Soare permit executarea unor studii astronomice speciale, dar au loc mult mai rar decât cele parțiale.
Fiecare eclipsă de Soare are o poziție proprie și se poate vedea doar dintr-o zonă anume de pe glob.[1]
Pentru a observa cu ochiul liber o eclipsă de Soare, de orice tip ar fi ea, este nevoie de un filtru solar special. Fără acest filtru observarea eclipsei duce la accidente grave ale ochiului, care pot ajunge până la orbire. Filtrul cel mai accesibil este filtrul de sudură mai dens, însă, din cauza grosimii sticlei, pot apărea imagini duble. Filtrul ideal, numit filtru Mylar, este o peliculă aluminizată care oprește radiațiile periculoase.
Formal, și tranzitul (trecerea) planetei Venus prin fața Soarelui produce o eclipsă de Soare, dar de proporții mult mai mici.
Distanța Pământ-Lună variază cu până la 6% față de distanța medie. Din această cauză, mărimea aparentă a Lunii diferă ca efect al distanței până la Pământ, iar de aici apare diferența dintre o eclipsă totală și o eclipsă inelară. Distanța dintre Pământ și Soare variază și ea în cursul unui an (o rotație completă a Pământului în jurul Soarelui), dar această diferență nu influențează prea mult tipul de eclipsă. În medie, Luna apare ceva mai mică decât Soarele (pe bolta cerească, în acest caz ne referim la dimensiunea aparentă și nu la dimensiunea reală), și deci majoritatea eclipselor centrale sunt eclipse inelare. Doar atunci când Luna este ceva mai aproape de Pământ decât în medie, aproape de perigeu, avem parte de o eclipsă de Soare totală.
Pe traiectoria sa, Luna traversează ecliptica de la sud spre nord, când e la nodul ascendent, și invers, când e la nodul descendent. Nodurile lunare au o mișcare graduală într-un sens retrograd din cauza gravitației Soarelui, iar un circuit complet se termină o dată la 18, 6 ani. Aceasta înseamnă că timpul dintre două treceri ale Lunii prin nodul ascendent este ceva mai mic decât luna siderală. Această perioadă se numește „lună draconică" (sau „lună nodică").