Dacă oamenii sunt diferiți, ai dracu de diferiți și pare că societatea, mai ales societatea acestui secol, încearcă să "împace" pe toată lumea și să ofere tuturor, pe "stilul lor" (anume : astăzi societatea oferă cafenele și localuri pentru cei sociabili, dar și cărți și parcuri, pentru cei introvertiți), și de asemenea multe lucruri s-au schimbat de-a lungul vieții, în așa fel încât oamenii astăzi, "sunt cei mai acceptați" spun sub această formă deoarece știm că nu este așa în totalitate, dar aduc acest argument deoarece vreau să-l leg de întrebarea care mă macină.
Deci dacă lucrurile stau sub această formă, atunci de ce este "aruncat" mereu "acest adevăr" și se crede cel mai important? În condițiile în care adevărul pentru un extrovert este că "introverții par ciuuudați, "proști" / neadaptați și chiar nebuni unii dintre ei" iar adevărul unui introvert este că "extroverții par bârfitori", la fel cum pentru un workaholic un om domol, dar și cu probleme la mansardă pare "leneș" pe când el are doar probleme grave, iar pentru acel "leneș" workaholicul pare "nebun și chiar obsedat de ceva sau chiar agitat".
Așadar explicați voi, dacă așa stau lucrurile, de ce se "bate cu pumnul în masă" și se "țipă" pentru acest adevăr și chiar cunoașterea lui?
Ok să spunem că "a te cunoaște pe tine" și a ți se spune cine ești e una, dar a ajunge până în punctul în care să ne și lezăm de acest adevăr așa cum "intenționează vorbitorul acestui adevăr" de ce oare?
Știu că o să-mi iau hate, sau o să primesc "adevărul" deoarece adevărul ar trebui cunoscut cu orice preț și adevărul e doar unul, dar eu chiar aș vrea să nu primesc răspunsuri de genul "2+2=4" ăsta e adevărul sau că legile fizicii au adevărul lor. Eu vreau răspuns la întrebarea mea, fix așa cum am adresat-o. 
V-am zis că nici eu nu ies din ale mele și adevărurile mele. Iar pe mine una, sincer, "adevărul" ăsta și grăitorii lor au fost unicul meu inamic și mi-au șubrezit chiar psihicul, oricum labil de-a lungul vieții, cam tot din cauza "adevărului" am și ales să cred că oamenii sunt ai dracu și că mai bine nu ai nevoie de ei. Așa că, vreau și eu să cunosc adevărul.
De ce este așa de important adevărul?
De ce adevărul, orice ar fi și oricare ar fi relații a două persoane este "aruncat" prin conversații?
De ce "adevărul doare", și tot aceia care cunosc asta îl utilizează cu o satisfacție colosală?
De ce dacă adevărul are rolul (sau cel puțin așa cred eu) are rolul de a exista și a "merge pe el" exact cum spuneam ce să nu-mi spuneți, însă tot așa și eu cred că mergem pe 2+2=4 și doar pe asta dăm FB la școală, pe rezultatul egal cu 4 sau doar pe legile fizicii ne continuăm existența în Univers, atunci de ce oamenii abuzează de adevăr și alții simt că adevărul celorlalți nu este utilizat doar a ni se aminti că pe legile alea funcționăm ci de multe ori doar pentru a "ataca" evident că subtil?
Deci de ce oamenii în loc să se elibereze și să facă lumină din adevăr, simt eu că oamenii doar fac întuneric în adevăr, pe șleau spus se ascund după "adevăr" dar cum spuneam doar după adevărul lor. De ce?
Ordonare:
După relevanţă
și adevărul e doar unul. Niet. Ai emis despre adevăr o afirmație falsă. Astfel ești pe un drum greșit.
că mergem pe 2+2=4. Acesta nu este un adevăr ci o relație între semne într-un sistem.
ci de multe ori doar pentru a "ataca" evident că subtil? Adică, cum ataci, subtil sau nu? Despre ce vorbești? Te atacă doi plus doi fac patru?
Așa că, care este întrebarea la care vrei răspuns, unul adevărat?
Răspunde
Domnule Sadrian, am râs în hohote de plâns.
Acum că ați reformulat ce am spus pe aici, aveți dreptate am râs și eu de ceea ce ați spus. Deci așa este văzută întrebarea mea se pare din exterior. God! 
)
Dar tot vă aștept la cealaltă întrebare. 
Dar totuși uitați, mie una, ceea ce afirmați sus : "Adevărul este unul singur." eu nu văd, nu simt și nu cred așa.
Și ceea ce vă spun aici, am dat exemplul cu introverții și extroverții și legiile fizicii. Introverții sunt mai lenți și tăcuți, extroverții agitați și vivaci, sociabili, adevărul suprem ăsta este și chiar nu prea avem, tot adevărat acum, nici cum să-l schimbăm prea mult. Dar când introvertului i se pune eticheta "leneș" până la urmă chiar în ideea că "așa vrea el" când tot adevărul e că de fapt AȘA E EL. E cam dur nu credeți? Idem și pentru extroverți, ei sunt agitați/vivaci și aia e. Dar când agitații devin nebuni, li se pune eticheta de nebuni că se mișcă prea mult și aia chiar vrea să se vadă a adevăr, e cam crunt iar, nu credeți?
Și iar revin în fixul meu. ĂSTA ESTE ADEVĂRUL, ADEVĂRUL NU PREA SE SCHIMBĂ. Dar oamenii care spun adevărul, o cam spun cu o mică doză "ascunsă" de "tu ești ăla, dar eu nu plac acel ăla și aș cam vrea să devii ălălaltul"
Dacă nici acum nu-mi înțelegeți ideile și unde bat, chiar mă las păgubașă.
Răspunde 
În condițiile în care adevărul pentru un extrovert este că "introverții par ciuuudați, "proști" / neadaptați și chiar nebuni unii dintre ei" iar adevărul unui introvert este că "extroverții par bârfitori"
----------
Premisa de mai sus e complet falsa. Ca metalist, nu mi se par manelistii imbecili pentru ca asculta manele, ci pentru ca majoritatea covirsitoare nu incearca macar sa asculte si sa inteleaga alte genuri, ca apoi sa realizeze ce horse sh1t asculta ei (nu includ ce au facut baietii aia din Clejani, Gabi Lunca, Romica Puceanu, la manele, sa fie clar). Ca ateu, nu mi se par religiosii imbecili pentru ca ei considera ca sunt credinciosi, ci pentru ca majoritatea sunt de o ignoranta inspaimintatoare si habar nu au in ce/de ce cred ei ca cred sau ce inseamna "a crede". Ca omnivor care probabil va deveni vegetarian, daca nu chiar raw vegan in urmatorii ani, nu consider veganii idioti, ci ii consider idioti pentru ca se dau loviti si vor sa converteasca pe cei din jur cu argumente absolut puerile si ridicole. Ca imbecil care munceste la privat si plateste taxe de ii sar ochii din cap, nu urasc bugetarii, ca am si eu destui prieteni bugetari, ci urasc bugetarii cu abordarea "dupa mine potopul" care nu arunca un ochi in jur sa vada cum o duc cei care le platesc salariile inainte sa raga ca vor mai multi bani, dar daca i-ai pune sa lucreze eficient/sa fie monitorizati, s-ar da de ceasul mortii ca asa nu se poate, e inuman, e nu-stiu-cum.
Majoritatea covirsitoare a celor ce-s "altfel" si judeca "opozitia" nu o fac pentru ca e o diferenta de opinie/gusturi, ci pentru ca aceia "altfel" se pot defini clar, stiu DE CE sunt asa, si nu se vor schimba. In acelasi timp, "opozitia" se da dupa cum bate vintul si habar nu are ce e cu ea, urmind turma fara o constiinta proprie.
"Eu vreau răspuns la întrebarea mea, fix așa cum am adresat-o"
Și care este întrebarea mai exact? Că pe mine m-a apucat durerea de cap citind ciorba asta de cuvinte pe care ai postat-o.
Sincer, nici eu nu știu exact care e întrebarea.
Aveam ceva în minte, dar s-o spulberat.
Ok, o să o rectific, deoarece problemele adevărului chiar mă macină. Sper ca următoarele să fie mai pe înțeles.
E foarte greu de urmărit ideea la ceea ce scrii.
Nu e problemă că scrii mult. Problema e că frazele tale sunt extrem de lungi și devin neinteligibile.
Prima frază pe care ai scrts-o are 93 de cuvinte!
Scuză-mă că îți spun asta. Am citit de 2 ori ce ai scris și tot nu sunt convins că am înțeles.
Păi anyway, întrebările alea sunt. Deci nu am idee cum să le fac mai scurte. În mintea mea exact așa mă întreb. 
)
Dacă ar fi să adresez o întrebare de bază, ar fi de ce este important până la urmă adevărul? Ce folos are el în viața asta? Nici eu nu mai știu ce am vrut să întreb de fapt. )
Păi adevărul e important pentru că el reprezintă realitatea.
Ți-ar place să trăiești permanent în ficțiune? (ca să nu zic minciună că sună urât )
Poate că și non-adevărul își are rolul lui câteodată, dar nu mereu.
Pentru că adevărul e singurul care te poate ghida, singurul care îți poate da repere. Nu asta e esențial?
Ei, uite măi mister Hamurabi că în sfârșit ai înțeles ce întreb. Oarecum. Tot mai am niște chestii mai deep despre adevăr, dar pe care nici eu nu le înțeleg. )
De fapt cred că am doar o obsesie de treaba asta (aș vrea să știu și de ce).
Te aștept la celelalte întrebări despre adevăr. Sper că pe alea le înțelegi. 
Renunț dacă nu, la a mai căuta esența adevărului. 
Deși tot nu-mi place adevărul ăsta. Și tot nu-l consider suprem. Din ale mele nu ies. )
Contează intenția unui om. Adevărul spus cu intenții bune s-au spus ca să faci în ciuda, e diferența. Dar adevărul este singurul lucru de care nu ne putem îndoi și după care ne putem ghida. E bine sa cunoaștem adevărul, putem schimba lucrurile în folosul nostru în funcție de el.
În general majoritatea hotărăște cum se spune. Pe de alta parte dacă tu ai probleme de socializare sau de adaptare nu înseamnă că tu alegi asta, ca ti place acest adevăr ci este o consecință a unor traume sa zicem. Omul este fire sociabila în principiu, dacă e introvertit este în regula dar dacă este izolat, dacă are frici, dacă nu poate face lucruri pe care majoritatea le considera banale dar lui i se par grele. este un adevăr ca aceea persoana poate are niște probleme și cu puțin ajutor s-ar putea adapta mai ușor. Cheia ferecirii consta în aceste lucruri, sa te adaptezi, sa ți fie ușor în viata. Toți avem probleme mai mici sau mai mari, adevărul nu tine de a judeca persoana ci de a fi conștient de niște lucruri și a face ceva ca să te simți mai bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
