Dacă, prin absurd, ai putea să ștergi trecutul, ai face-o? De ce ar conta asta?

O întrebare interesantă, de altfel.
Nu, n-aș șterge trecutul.
Prin intermediul acestui trecut am ajuns omul de astăzi.

Ai putea să ștergi trecutul, ai face-o?
Nu. Nu poți să ștergi trecutul tău, biografia ta. Dar poți să nu ții cont de el. În fiecare moment ești angrenat în situații concrete la care trebuie să le faci față. Setările tale din trecut care sunt bagajul tău existanțial pot să te ajute sau să te blocheze în inaintarea ta prin viață. Astfel, dacă tot nu poți să îl ștergi, în continuare, depinde de tine, ceea ce faci cu el. să îl ignori complet sau să îl folosești.

Nup.

Dacă nu mi-ar aduce niciun beneficiu ce rost ar avea? Îmi place să trăiesc momentele bune și rele, parcă în cele rele simt că trăiesc cu adevărat, atunci când moare cineva, sau când auzi de un accident, și acele frisoane și tristețea care urmează ma face sa simt viața.

Da,asa ma scuteam de regrete

Trebuie sa sterg TOT trecutul sau numai ce vreau eu?

As sterge o singura zi din calendar, o zi care mi-a schimbat viata.
Nu stiu ce s-a intamplat in ziua aceea, dar ceva foarte rau s-a intamplat si de atunci sunt alt om.E singurul moment din viata mea cand am simtit ca mi-a inghetat sufletul si toata lumea din jurul meu s-a schimbat.Am trecut peste foarte multe si o sa trec si peste alte greutati,viata o sa mearga mai departe,lucrurile se schimba in bine,sunt pe un drum bun acum,dar peste ziua aia niciodata nu o sa trec si nu o sa inteleg in totalitate ce a fost,poate doar dupa ce mor o sa-l intreb pe Cel de sus de ce mi-a dat crucea asta.
Ce am simtit de m-a schimbat asa mult? Pai imagineaza-ti ca te strapunge un fulger,pleci din lumea asta pentru scurt timp si te intorci si totul e schimbat.
Te-ai intors in lumea asta,dar surpriza,poti doar sa fii spectator la ce se intampla,ca si cum ti s-a impartit personalitatea in doua persoane,tu esti si spectator si participant. Ceilalti iti vorbesc,ii auzi,vrei sa le raspunzi dar nu poti sa scoti niciun cuvant, creierul nu te asculta, gandesti un lucru si faci altul, te pierzi in tot felul de iluzii, intelegi orice auzi ca pe o aluzie sau o propozitie cu dublu sau triplu sens, te pierzi in cuvintele lor si in gandurile tale.Ai halucinatii, auzi voci si nu mai faci diferenta intre ce real si ce nu. Unele voci iti spun sa sari si sa te arunci in gol si intr-un moment de disperare aproape ca o faci.
Dar esti mai mult spectator tot timpul asta pentru ca nu poti schimba nimic, nu esti tu in control, e alta forta la comanda si nu prea ii place de tine, ar cam vrea sa te omoare.Cam asa au fost vreo 3 zile, apoi cu timpul mi-am revenit cu mult ajutor din partea apropiatilor.Am mai avut episoade psihotice, cateva, dar ca acela nimic nu mai traisem in viata mea si nu stiu daca as putea vreodata sa explic cu cuvintele mele pentru ca este un paradox tot ce s-a intamplat.Ratiunea imi spune ca nu eram in toate facultatile mintale si aveam iluzii,dar inima imi spune ca a fost ceva ce trebuia sa traiesc,insa nu stiu de ce si m-am impacat cu gandul ca niciodata nu o sa aflu.
Stiu doar ca atunci si acolo am inteles clar ca exista bine absolut si rau absolut,iar raul absolut nu este ceva cu care vrem sa avem de a face,asa ca este mai bine sa cautam binele din orice situatie,sa ne gandim ca putea fi mai rau.
In rest,cam tot ce am trait m-a intarit,dar cred ca as fi fost cu totul alta persoana daca as fi inchis telefonul ziua aia sau daca as fi plecat din tara,ca am avut ocazia tot in ziua aia,dar am ramas,eu cu fantomele mele si am cunoscut moartea pentru prima data.
Da, deci ce as vrea sa ramana intiparit in mintea oricui citeste asta, e sa nu va jucati cu focul, nu va jucati cu intunericul, ca nu se stie niciodata cand poate sa prinda viata.
Viata e frumoasa, chiar si atunci cand e plictisitoare.Tot e mai bine decat sa fii mort sau inchis sau la nebuni.Sunt unele usi care, odata deschise, nu se mai inchid niciodata si aici vorbesc de usile perceptiei.
Omul e capabil de foarte multe lucruri bune si rele si are o putere de neimaginat.Cu ea poate sa construiasca sau sa distruga.Pentru orice actiune exista reactiune,totul este dualist, nu exista singularitate, nu suntem toti egali si nici nu trebuie sa mai visam la asa ceva, fiecare este in felul lui, trebuie sa ne acceptam cum suntem.
Raiul ti-l faci tu singur, prin deciziile pe care le iei si iadul e locul prin care trebuie sa treci sa ajungi acolo.In noi insine se afla un univers intreg care vrea sa ne scoata la lumina, nu trebuie sa ne opunem firii noastre.Trebuie doar sa vrem sa schimbam in bine ceea ce putem si sa acceptam ce nu putem schimba.
Viata e foarte simpla, dar o complicam mereu pentru ca avem blestemul asta numit constiinta de sine.

Nu. Daca ti.ai sterge toate greselile trecutului, ai sterge si toata intelepciunea prezentului. Aminteste.ti lectia, nu dezamagirea.

Salut,

Nu as face asta pentru ca nu as mai exista in prezent sau viitor.

Având în vedere ca eram predispus depresiei orice as fi făcut rezultatul ar fi fost la fel.

Aș șterge anumite alegeri...în rest, nu.

Nu a-și șterge nimic a-și trai din nou pana la infinit acele momente și clipe eram fericit cu Adevărată

Nu,nu as face-o, daca as putea sa ma intorc totusi as vrea sa repar o chestie, dar nici asta nu se poate, asa ca...

Fara trecut cine ai mai fi? Trecutul e cel care te-a modelat pe tine, tu cel din prezent.

Pentru mine ar conta, pentru ca traiesc cu consecintele greselilor mele De multe ori ma intreb, cum ar fi viata mea daca nu s-ar fi intamplat cutare lucru, sau daca as fi actionat altfel.

Nu