Daca timpul este infinit (adica nu a inceput si nici nu va incepe vreodata), el exista? Timpul exista doar in conceptia noastra? Timpul este doar o iluzie pe care noi ne-o formam doar ca sa putem explica sfarsitul vietii?

Daca timpul nu exista, atunci tot ce este infinit in conceptia noastra nu exista. Dar universul este infinit?

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. Simtim noi insine, ne schimbam, si vedem cum toate care ne inconjoara se nasc, se transforma si pier. Oricat de durabil ar fi ceva are totusi limite in timp: fiecare om, casele, regimurile politice, piramidele sau alte asemenea constructii menite sa infrunte veacurile, stelele si galaxiile isi vor afla la unn moment dat sfarsitul. Prin aceasta schimbare neintrerupta, ceea ce va fi devine present, iar ceea ce este present devine trecut. Mecalit din Effes este primul filosof grec care a intuit in mod acut devenirea tuturor celor ce sunt in timp. Astfel el spune ca nu ne putem scufunda de 2 ori in acelasi rau, fiind ca intre cele 2 momente raul s-a schimbat sin u mai e identic cu cel din primul moment.
Toate schibarile se petrec in timp. Uun eveniment se intampla inaintea altuia sau dupa acela; intre 2 evenimente se scurge un timp mai lung sau mai scurt. Asadar, se poate vorbi despre timp intr-un prim sens:
1. pentru a marca perioada scursa intre 2 evenimente "A trecut mult timp de cand nut e-am vazut" spune cineva; prin aceasta afirmam ca perioada dintre 2 evenimente este(sau ni se pare lunga). Tot asa folosim cuvantl timp pentru a marca perioada unui an, o epoca istorica (exemplu: "timpul primaverii, timpurile moderne)
2. Al 2-lea sens: zicem ca evenimentul se intampla in timp. Prin timp intelegem acum nuo perioada dintre 2 evenimwente, ci un fel de mediu in care se intampla acestea: asa cum consideram spatiu ca uun mediu in care putem localiza un obiect sau un eveniment tot asa incercam sa localizam acel obiect sau eveniment in timp (in mecanica o particula este localizata cu ajutorul celor 3 coordonate spatiale si al unuia temporale).
3. Ca timp fizic; cand stam si asteptam pe cineva sau cand trebuie sa lucram ceva pana la o anumita ora, avem sentimentul puternic al trecerii timpului: el se scurge inexorabil pe langa noi tot asa cum, atunci cand mergem cu trenunl, se scurge eisajul de langa geamul vagonului.
4. Ca experienta subiectiva. In mod obisnuit noi suntem de accord ca tipmul se scurge continuu si uniform. Dar, subiectiv, noi resimtim altfel trecerea timpului: fiecare dintre noi a putut sa constate ca in anumite situatii unele intervale de timp ne apar mai scurte sau mai lungi decat sunt in realitate. Cand cineva se plictiseste ii pare ca timpul se scurge foarte incet, dar cine intr-o companie foarte placuta nici nu-si da seama cand au trecut multe ore. De asemena subiectiv, orele si zilele nu ne par toate la fel omogene: sarbatorile de iarna nu sunt la fel ca toate celelalte zile ale anului ci incarcate cu adanci semnificatii.
Asadar, despre timp putem vorbi in mai multe sensuri, dar in fiecare caz scurgerea timpului este marcata de schimbarile ce se petrec in lucruri, ori pe care le percepem ca producandu-se. Insa timpul ca atare, au sugerat unii filosofi, trebuie deosebit de aceste schimbari ce se petrec in el: timpul este diferit de continutul sau, deci de toate evenimentele care au loc in timp. Dar ce este timpul? Intrebarea este intrucatva paradoxala fiindca timpul este essential pentru viata noastra, oamenii stiu intr-unn anumit sens ce este timpul: daca discutam cu cineva despre timpul care a trecut intre 2 evenimente, stim ca interlocutorul intelege despres ce vorbim. Insa, pe de alta parte, indata ce incercam sa vedem ce inseamna timpul, suntem confruntati cu nuumeroase dificultati.
Inca din sec V i.e.n. filosofii greci din scoala eleata (numita asa dupa originalul Elea, unnde au locuit cei mai importanti reprezentanti) au scos in evidenta astfel de dificultati ce apar in incercarea de a cunoaste ce sunt miscarea si timpul. Zenon din Elea a formulat multe argumente pentru a dovedii ca miscarea nun exista. Iata unul dintre ele: sa presupunem ca un corp se misca de la un punct A la uun punct B, Zemon sugereaza ca acesta nun va ajunge niciodata in B si deci, ca miscarea nun exista. (pentru a ajunge in B, corpul trebuie sa parcurga mai intai jumatate din distanta pana intr-un punct C, apoi jumatate din distanta dintre C si B si asa mai departe si intotdeauna ii va mai ramane o portiune de parcurs). Argumentul lui Zemon pare o joaca. S-ar putea demonstra, prin cunostintele despre siruri de la analiza matematica ca in realitate corpul nu va ajunge in B in mod obligatoriu. Dar aceasta nu inseamna ca rationamentul lui Zemon este gresit. Ca oricare dintre noi, de buna seama ca Zemon, nun putea sa creada ca acel corp nu va ajunge in B, ceea ce isi propune insa el era sa inteleaga cum ajunge in B, ce inseamna ca acel corp se misca. Caci pentru a arata ca acel corp se misca, noi a trebuit sa facem unele presupuneri despre natura si structura timpului. Pentru a ajunge in B corpul trebuie sa treaca, intr-un timp finit, printr-un numar infinit de puncte. In demonstratia noastra amintim ca si timpul poate fi impartit, in mod corespunzator, intr-un numar infinit de intervale. Argumentul lui Zemon probeaza deci ca, pentru ca miscarea sa existe, trebuie ca timpul sa fie infinit divizibil, ca intre 2 evenimente oarecare sa fie o infinitate de clipe, de momente.
Scopul in care formulam un argument filosofic este acela de a atrage atentia asupra presupunerilor pe care le facem atunci cand cercetam ceva; cunoscandu-le, putem apoi sa le punem sub semnul intrebarii. Argumentul lui Zemon scoate in evidenta, desi intreaga noastra experienta se desfasoara in timp, in schimb, intrebari ca: ce proprietati are acesta? Ce inseamna timpul? Nu primesc un raspuns prin experienta noastrra? Prin faptul ca traim timpul, cid oar printr-o reflexie filosofica asupra timpului.


Augustin: Problema timpului
("Confesiuni")


Cine poate explica usor sis curt ce este timpul? Aceasta este extreme de clar: ce este timpul? Daca nimeni nu ma ointreaba, o stiu, iar daca as vrea sa explic cuiva care ma intreaba, nu stiu. O certitudine exista totusi, caci, daca nu ar trece nimic nu ar mai exista timp trecut si daca nun ar veni ceva nu ar fi timp viitor si daca nu ar exista nimic nu ar fi timp present.
Avem asadar:
- trecutul care nun mai exista
- viitorul care nu exista inca
- prezentul care, daca nu ar trece si ar fi mereu present, nu ar mai fi prezent ci eternitate
Evident si clar nu e nici trecutul, nici viitorul. De aceea nu putem spune ca exista 3 timpuri; presznt, trecut si viitor, ci unul singur, unul cec va privilegia prezentul. Aici este miezul teoriei lui Augustin despre timp: exista 3 timpuri
- prezentul dintre cele trecute
- prezentul din cele prezente
- prezentul din cele viitoare

Totul este un mare acum.Iar trecutul sau viitorul sunt concepte ale gandirii noastre. Nu exista ca si esenta, ci doar ca idee.

De fapt timpul a inceput odata cu Big-Bang-ul, explozia aia mare care a dus la formarea universului. Cel putin teoretic. Dar toate teoriile privitoare la tipul de univers in care traim, inceputurile lui si timp, sint doar... teorii

Timpul masoara trecerea momentelor daca ceva este vesnic, nu se poate masura.

Timpul este la fel de real ca si spatiul atata timp cat traim in el.dar este finit.in afara Lui Dumnezeu nimic nu este infinit, deci nici timpul.este foarte adevarat ca timpul este tot o forma de energie si ca orice forma de energie poate fi perceputa diferit de la om la om.dar cea mai grosiera forma a sa, cea fizica, este la fel pentru toti si nu este deloc o iluzie.devine o iluzie doar atunci cand poti iesi in afara lui, dar aceea este deja o experienta subiectiva pe care nu o prea poti demonstra cuiva.deci realitatea timpului este la fel de evidenta ca si cea a spatiului si nu putem vorbi niciodata de timp fara sa vorbim in acelasi"timp" si de spatiu si nu le vom putea desparti vreodata. daca spatiul devine pentru tine o iluzie atunci si timpul este la fel, iar daca percepi spatiul ca ceva foarte real atunci si cu timpul este la fel.

Timpul există, este infinit şi este mereu acelaşi.
Trecutul, prezentul şi viitorul sunt concepte care nu există şi le-am creat noi ca să ne putem orienta prin acest timp infinit.
De fapt, mintea umană este într-o lume de "mijloc".
Avem mari probleme în a percepe microcosmosul (noţiunile de atomi, electroni, etc.) dar şi de percepere a macrocosmosului (infinitatea timpului, infinitatea universului, etc.).

Timpul o iluzie?
O intrebare care necesita un raspuns complex.
Nici marii oameni de stinta nu a gasit un numitor comun la aceasta intrebare cheie despre timp si spatiu.De exemplu Newton a afirmat ca:
Timpul este absolut si universal,acelasi pentru toata lumea,si nu depinde de modul in care se misca indivizii.
Albert Einstein,a spus ca timpul este relativ,astfel,timpul tau si timpul meu nu este acelasi daca ne miscam diferit,'' efectul gemenilor ''.
Si tot asa fiecare cercetator vine cu o noua idee despre acest subiect atat de necunoscut pentru noi oamenii.
Dar constiinta noastra ce ne spune in legatura cu '' timpul ''?
Noi traim intr-o lume materiala in a treia dimensiune '' lungime,latime si inaltime '',ne ghidam viata dupa cele cinci simturi '' vaz,auz, miros, gust si pipait 'sa acceptat si a 4 a dimensiune,gandul care ne modifica caracterul, dar matematic si fizic sa putut demonstra la nivel teoretic existenta unor dimensiuni in afara posibilitatilor umane de perceptie pana acum, a 11 a dimensiune,dejea depaseste limita noastra rationala de gandire,dar asta ne ajuta sa intelegem,atat cat poate fiecare sa inteleaga, ca Dumnezeu traieste in afara timpului nostru, practic in alta dimensiune decat a noastra si poate vedea trecutul prezentul si viitorul nostru in acelasi timp.
Mintea umana nu poate gandi in mai mult de 4 dimensiuni,iar teoria '' stringurilor '',in prezent fiind proiectul cel mai promitator, o teorie a totului, foarte greu de explicat pentru publicul larg.

Exista mai multe teorii cu privire la timp! Una dintre ele spune, intr-adevar, ca timpul este doar in mintea umana. Dar alte teorii revolutioniste spun ca timpul este o dimensiune, a patra dimensiune. Exista foarte, foarte multe teorii despre timp cu conul luminii de trecut absolut, prezen si conul luminii de viitor absolut. Totusi...citez din memorie pe Albert Einstein:"Timpul exista doar ca lucrurile sa nu se intample simultan"...

Timpul exista in masura in care toate lucrurile nu se petrec in acelasi moment...