De cand ne nastem si pana murim tot invatam si asimilam. Investim in minte, o intreaga gama de "Cum sa". Probabil ca suna tampita intrebarea, dar totusi ma intreb ce s-ar intampla daca am ramane fara minte? Sau am putea traii fara minte?
Ordonare:
După relevanţă
Singurul lucru pe care il ai fara minte este forma ta dictata de ADN-ul parintilor si al stramosilor tai. In rest absolut totul, de la locomotie, simturi, emotii, inteligenta etc sunt dictate de minte...deci nu prea are logica întrebarea ta, sau e formulata prost.
Răspunde
Pai uita-te la celelalte specii de animale. Oricum, informatiile utile supravietuirii se scriu in ADN, astfel toate formele de viata au constiinta de care nu sunt constiente, asa se face ca unele pot trai fara creier (minte). 
Adică să nu poți gândii? Dacă da, atunci ai fi... mult inferioară animalelor, ai fi mult mai „ proastă " decât orice animal. Animalele au măcar instinct, dar omu nici pe ăla nu-l are bine dezvoltat.
E ciudat faptul ca, copii fiind cand eram mici totusi puteam sa traim si fara minte. Ne puteam juca, canta, faceam orice ne treceam prin cap insa nu foloseam mintea. Ai observat vreodata un copilas cum se manifesta?
Răspunde
Serios? Ne puteam juca si canta fara sa ne folosim mintea?
Nu stiu cate stii tu despre modul in care functioneaza creierul, dar te anunt ca si pentru cele mai banale actiuni, cum ar fi apucatul unui obiect, mersul biped sau identificarea si evitarea unui obstacol, creierul efectueaza un numar urias de operatiuni. Ce sa mai vorbim de jucat si cantat, care implica imaginatie, interactiune, etc.
Evident ca un copil cu creierul in formare nu poate sa gandeasca la nivelul unui adult si sa scrie "Razboi si pace", dar asta nu inseamna ca "nu-si foloseste mintea". Jocul are un rol extraordinar de important in dezvoltarea mintii.
Este ca si cum ai spune ca un om nu-si foloseste muschii decat daca merge la sala si ridica haltere de 300kg, cand in realitate un om isi foloseste muschii chiar si atunci cand isi schimba expresia faciala.
Ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca gandirea excesiva provoaca anxietate, depresie si tot felul de derivate care isi au originea in minte. Eu nu ma refer la procesele cognitive care sunt indispensabile manifestarii noastre zilnice. Este de la sine inteles faptul ca nu te poti descurca fara aceste procese de baza. Ce vreau sa spun este ca dincolo de mintea noastra exista o altfel de inteligenta, puteti sa-i spuneti intuitie, sine s.a.m.d.
Ca un animal sa poata supravietuii n-are nevoie sa gandeasca asa ceva ci pur si simplu e un instinct de supravietuire si automat este exclusa gandirea pentru ca instinctul este ceva ce tine de el ca si specie. O are in sange. Ce ne diferentiaza pe noi de animale este faptul ca avem o constiinta de sine care-i independenta de minte. Mintea este un instrument de care ne folosim. Nu poti spune ca esti mana sau piciorul tau. Ai un corp pe care-l folosesti. Nu poti spune ca esti starea de nervi care nu dureaza mai mult de 15 minute pentru ca e o stare care nu persista. In somn nu iti folosesti mintea pentru ca automat ea intra intr-o stare de standby. Cu toate acestea continui sa existi. Afirmatia "gandesc deci exista" pentru mine cade pentru ca toti gandim in fiecare moment al zilei, dar daca esti atent si sincer cu tine o sa-ti dai seama ca nu esti constient ca gandesti. Putini isi dau seama ca gandesc incontinuu chiar si cand nu fac nimic. Proiectam in trecut, viitor, dar niciodata in prezent. Nu poti gandi la momentul prezent pentru ca nu mintea nu concepe asa ceva. Poti fi constient de momentul prezent, e diferenta.
Te poti gandi ca esti la momentul prezent, dar mintea nu poate traii in prezent pentru ca ea nu exista in prezent. Mai sus de minte este constiinta proprie pe care fiecare alege ori sa o ingroape sau sa o lustruiasca.
Eu ma indoiesc ca expresiile tale faciale au vreo legatura cu mintea. Cand ceva te deranjeaza sau te ustura acolo nu te gandesti sa te strambi ci e doar un reflex automat care face parte integranta din adn-ul tau.
Da, poti intensifica durerea daca alegi sa te gandesti la ea ca fiind ceva grav sau o poti ignora si s-ar putea sa nu te doara asa tare. M-am referit la minte ca la o entitate separata. Majoritatea dintre noi credem ca suntem mintea noastra, credem ca fara ea nu existam. Daca vei aprofunda mai bine prin constientizare, meditatie vei intelege ca de fapt mintea nu este decat instrument de care noi ne folosim. Starile prin care "trecem" nu persista. Ele vin si trec dar niciodata nu stau cu tine. Daca crezi ca constiinta de sine inseamna sa fii mintea ta eu te invit sa aprofundezi.
Constiinta este forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale. De asemenea, conștiința poate fi considerată și ca un sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
Conștiența este capabilitatea unui subiect de a nu se identifica niciodată pe deplin cu oricare din stările proprii, de a avea permanent o rezervă de sine, distinctă de sinele implicat. Prin conștiență omul se poate decupla de orice acțiune sau relație în desfășurare și poate alege și parcurge alta, păstrând mereu posibilitatea desprinderii de aceasta - Wikipedia.
Daca esti atent vei intelege ca afirmatia "Gandesc deci exist" la un nivel mai profund nu este reala.
Poti exista si fara minte asta e intrebarea? Raspuns: Da pentru ca te poti manifesta prin procesele congnitive de baza care sunt scrise in ADN-ul tau. Totusi ca sa poti evolua la un nivel superior automat ai nevoie de gandire. Evolutia noastra s-a datorat faptului ca ne-am dezvoltat creierul in asa fel incat sa ne departam cu mult de animale. Diferenta dintre noi si animale este constiinta de sine si nu mintea.
Si intr-un final ramane intrebarea daca noi nu suntem toate aceste ansamble cine suntem noi?
Intreaga mea fiinta a reactionat la ce ai exprimat aici, inteligenta corpului meu a reactionat la ce-ai spus, amu rational vrand sa raspund mintea intervine si ma gandesc oare "transmit ceea ce fiinta mea imi spune" ori distorsionez prin filtrul mintii mele, prin credintele personalitatii mele.
Sentimentul produs in momentul citirii inca persinta in mine, parca ma "gandila" ceva in interiorul capului, cu fiecare cuvant am tendinta de a ma intreba daca-i ok ce scriu insa pana sa apara acest gand permit doar sa curga prin mine ceea ce primesc de acolo de unde vine. Minunat!
Amu sa raspund si la intrebarea ta, cu siguranta este fascinanta pentru fiinta mea daca o reactionat asa; cu ai zis si tu mintea este un intrument, este o parte din constructia prin care noi percepem realitatea aceasta, aici pe pamant, in aceasta dimensiune. Nu cred ca se punea problema daca putem trai fara ci cum sa traim in armonie ducand aceasta relatie intr-un punct de fuziune pura. Te iubesc mintea mea, corpul meu, spiritul meu! 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
