De cati ani exista omenirea?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ce ani frate, există de două zile. Combate-mă dacă poţi. Totul a fost implantat în mintea ta astfel încât să crezi că exişti de mult timp, nu-i adevărat, te mint ăştia.
Poate ca glumesc, dar cum poti sa ma contrazici? Gandeste-te teoretic, ia in calcul posibilitatea asta. Exclude faptul ca glumesc, pune-ti intrebarea. Ai curajul?
Dovedeste-mi ca existi si nu esti doar imaginatia mea care a luat-o razna 
Tare gluma
Dar este simplu de demonstrat. iti amintesti ce ai facut la scoala si ai dovezi solide pentru asta : caietele.
Care este cel mai vechi "stramos" al nostru dezgropat si pus intr-un muzeu? Era o femela parca.
Depinde de ce crezi si daca ii consideri pe neandertalian oameni. Oameni de stiinta considera ca rasa uma este pe pamant de aprox. acuma 2.8 Ma in africa de est. (totul este doar o estimare)
Precis, nu vom sti niciodata. Unii zic ca existam de 200 de mii de ani, alti de 500 de mii. Adevarul, nu cred ca il vom sti prea curand.
Ba fi sigur ca sunt solide. Poti chiar sa te tai intr-o foaie de hartie dintr-un caiet din ala
Na, ma rog. Toate informatiile pe care le ai sunt adunate in minte- memorie, corect? Mintea nu este o dovada solida. Ea poate juca feste, poate fi manipulata si asa mai departe. Tot ceea ce tu stii poate fi o minciuna. Asta nu inseamna ca vin eu cu niste teorii. Nu, ci e posibil din punct de vedere logic. Pana si senzatiile pot fi manipulate foarte simplu prin hipnoza. De asta ti-am zis sa vezi Shutter Island.
Specia homo sapiens exista de cel putin 200 000 de ani, posibil chiar 300 000. Alte specii inrudite cu noi, dar care azi nu mai exista, au o vechime ce merge pana la cateva milioane de ani.
As putea accepta varianta"viata este o continuo visare", insa pe cea "viata este o continuo nebunie" nu!
Nu stiu in ce masura ne visam viata, dar cert este ca traim ca niste stihii, ca niste fantome. Nu imi amintesc nimic din ceea ce am facut astazi, doar niste umbre ale unor locuri prin care am fost. Ceea ce am subliniat prin faptul ca nu poti fi sigur daca eu sau orice alta persoana cu care interactionezi exista cu adevarat, vine mai degraba ca un rationament logic si anume ca mintea noastra este prea slaba pentru a percepe realitatea. Ne folosim de niste functii psihice care punctiona in mod eronat si care sa nu perceapa realitatea asa cum e. Noi nu traim cu adevarat. Noi suntem niste legume, niste fiinte inerte care au primit candva, cand erau copii, niste impresii din lumea de afara, si acum s-au cuibarit inauntrul lor. Daca ai trecut de copilarie, efectiv ai trecut de jumatatea vietii. Pentru ca timpul este altfel in perioada asta, mintea e ocupata cu observarea detaliilor, atentia este fixata pe detalii si cele mai multe amintiri de acolo vin. Sau ma rog, cele mai detaliate. Iti poti aminti cu exactitate macar o zi completa din anul anterior? Cred ca iti amintesti maxim cateva franturi ale unor evenimente care te-au impresioant mai profund. Cel putin asta e in cazul meu. 
Nu simt ca traiesc, nu absorb fiecare pata de culoare din lucrurile cu care ma inconjor, ci ceva inauntrul meu umple realitatea cu amintiri fade. De asta zic ca mintea nu poate fi demna de crezare, pentru ca omul doarme, exact ca in filmul Matrix, chiar frapant de asemanator. Timpul trece din ce in ce mai repede si ma trezesc in locuri in care "stiu" ca sunt de ceva vreme, intrebandu-ma totusi cum am ajuns acolo, si daca realizez cu adevarat unde sunt. Rareori ma gandesc la mine insumi, mai mereu functionez pe pilot automat, eu sunt undeva, ratacind printre visuri.
Arereori,ma intreb(totul are legatura cu fizica cuantica), daca totul s-ar materializa, cum ar fi viata, ce ar fi in locul in care-mi parchez masina, sau in cel in care exista un copac.Insa,nu ajung intr-atat, cat sa imi pun problema existentei mele. Letargia aceasta de cate tu imi vorbesti, nu o experimentam toti.Este adevarat, ca nu-mi amintesc in intregime nici macar o zi din viata mea, insa la nivel celular aceste informatii exista si ele ies la suprafata prin atingeri, mirosuri, imagini.Acel deja vu.Somnolenta spiritului,absenta,asta iti da senzatia de neparticipare la viata.Da,uneori creierul rataceste prin tenebrele somnului,umblam ca niste somnambuli si apar acele emanatii ale fiintei, ca niste umbre, dar, daca dorim sa fim prezenti, putem.
Eu nu pot fi prezent. Poti sa privest un lucru fara sa ai vreo asociere mentala cu el? Nu cred ca conteaza atat de mult daca aceste amintiri sunt stocate undeva, poate ca exista totusi cineva care inregistreaza ce se intampla atunci cand umblam cu capul in nori, conteaza ma mult, cred eu, ca ne irosim viata. Traim pentru nimic, ca niste marionete. Cred ca decat sa ne gandim la teorii cuantice si la faptul ca atomii sunt goi, mai bine am pune psihologia si auto observarea pe primul loc. Am citit destul de multe articole pe internet despre "spiritualitate" si despre legaturile ei cu fizica cuantica, insa problema principala, cred eu, e ca suntem adormiti si nu simtim nici macar realitatea "banala". Stii de ce ne plac fotografiile? Pentru ca ele ne aduc aminte de realitate. Vedem un copac banal pe langa care trecem cu masina si pe care il ignoram, insa daca cineva il fotografiaza, automat acea fotografie devine arta, prin simplul fapt ca il aduce in atentia noastra. Atentia noastra, concentrata catre un obiect, il face frumos. El asa este mereu, dar pana nu il aduce cineva in atentia noastra, il ignoram. Cand zic visare, ma refer la imaginatie si la asocieri mentale. Vedem un obiect, automat in mintea noastra apar corelatii care duc catre niste amintiri, care duc catre niste evenimente, si ne proiectam tot in trecut sau in viitor. Acel obiect a fost uitat, cumva am deviat haotic catre un moment care nu exista. Inclin tot mai mult sa cred ca suntem niste masini manate de dorinte haotice, fara niciun punct de control, fara suflet (pentru ca el ar trebui sa fie cel care preia controlul). Nu stiu ce sa zic.
In regula, sunt de acord cu tine pana intr-un anumit punct.Si eu tot asta iti spuneam,ca ne gandim la un anumit lucru si facem asocieri mentale, ca spatiul este plin de obiecte peste care se suprapune rememorarea unui eveniment, ca, posibil, dorintele noastre ne infatiseaza lucruri care nu exista si gandirea nu ne poate dezvalui adevarul deoarece gandurile sunt imprumutate.De aceea, dimineata, am iesit in livada (sa-mi servesc cafeaua)si am ascultat pasarelele, am simtit adierea proaspata a vantului, am simtit atingerea ierbii..Aceste lucruri le-am simtit, suffarstar, nimeni nu-mi poate spune ca am visat, nimeni nu mi le poate lua.Trecerea aceasta de la a gandi la a vedea, asta este prezenta.Amorteala aceea la care tu faci referire, nu poate fi decat o visare cu ochii deschisi, somn in stare de veghe.Aceasta negare in tine a ideii de om, a ideii de spirit superior, negarea realitatii, nu face decat sa mareasca prapastia in care te afunzi, aici incepe infernul.
Nu e vorba de negare, intr-adevar, poti fi prezent, si pot fi, dar am nevoie de un impuls exterior pentru a deveni prezent, ceva sa imi aduca aminte ca visez. Exista o sumedenie de dorinte in mine care ma arunca in toate directiile ca pe o minge de fotbal iar acea dorinta de a fi prezent, constient, clipa de clipa, nu este suficient alimentata emotional astfel incat sa ma ghideze in scopul de a fi prezent. Cred ca nu avem suflet si nici spirit, si adevarata constienta de sine vine in urma dobandirii acelei dorinte puternice, emotionale, de a fi constient. Suflet= constienta de sine, spirit= constienta obiectiva. Nu cred ca sunt constient in primul rand pentru ca nu exista ceva permanent in mine, ceva care sa vada cu adevarat, sa vina in intampinarea vederii, ca sa ma explic asa. Eu ma refer in mod general, nu atunci cand meditez sau cand sunt prezent. De fapt, cam toate sistemele ezoterice spirituale se axau pe cristalizarea unei componente psihice unitare, separata de dorinte. Iisus a numit-o suflet, buddhistii o numesc Atman. Imi este destul de dificil si mie sa vorbesc despre astfel de chestii, pentru ca e ca si cum o buburuza ii povesteste alteia despre programare, dar ce putem face este sa vedem ca in general, omul este o leguma. Este adevarat, atunci cand meditezi tu esti prezent, dar in majoriatatea timpului noi suntem adormiti. Daca de exemplu cineva te injura. Poate ca nu il vei injura inapoi, dar ceva inauntrul tau tot va afecta, chit ca te va face sa te gandesti toata ziua la acel individ care te-a injurat. Tu te-ai modificat si nu mai esti cum ai fost. La asta ma refer cand spun ca nu avem suflet, la faptul ca suntem schimbatori in functie de exterior, suntem luati de valul exterior care ne impinge cum vrea el.
Nu te supara pe mine,insa de ce mai meditezi, daca spiritul tau este atat de incorsetat?
Pentru mine, meditatia este renastere, atunci sunt totuna cu universul, parca m-as teleporta la marginea lui si l-as imbratisa.Sunt imensa, sunt puternica, sunt vie.
Nu ma supar.
Vreau sa intelgi ca nu sunt ateu, chestia e ca din ce am observat, nu prea am suflet. Meditez in continuare, intocmai pentru a fi prezent, de obicei intru in stari diferite, mai simt si extaz, dar nu incerc sa imi fac un scop in a medita, ci scopul e sa fiu prezent in orice moment al zilei, sa opresc noianul de ganduri pe care, asa cum sunt acum, nu le pot opri in niciun fel, nici macar cand meditez. Eu sunt hiper activ si imi pot controla asocierile intr-o masura si mai mica decat oamenii obisnuiti. Telul e sa ma simt pe mine mai des si ai adanc. Atunci cand meditez pot simti putin mai mult faptul ca sunt o coaja si ca inuntru poate exista ceva sau se poate naste.
Eu vă doresc tuturor mântuirea! Luați Biblia şi citiți din ea, aflați de cuvântul lui Dumnezeu şi dacă faceți rugăciuni e cu atât mai bine, pentru că El ne deschide mintea şi drumul către mântuire!
(v-am lăsat 2 linkuri către videoclipuri care merită atenția noastră în această privință.__
https://youtu.be/eiOsW1XGxrg
https://youtu.be/wS4L62CG434
https://youtu.be/qDtPCWUPQkw
https://youtu.be/b-dIt3DMT6A
https://youtu.be/pZB9gdQDunk
Ortodox: http://www.youtube.com/playlist?list=PLB-KN-Nf_o5TowkRj-_P_CfRBoOZcO56m
-
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
