Alphawolf, dar acest Dumnezeu, ce suntem destinati sa-L cunoastem, este o Fiinta dreapta, infinita in desavarsirea Sa morala. Scriptura pune foarte des accentul asupra acestui adevar: ''Asa vorbeste Cel Prea inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui Nume este sfant (Isaia 57 : 15)''. Isaia, profetul a avut o vedenie in Templu : L-a vazut pe Dumnezeu, ''sezand pe un scaun de domnie foarte inalt'' si inconjurat de ingeri care cantau sfintenia si slava Lui.
Uneori, in momentul de primejdie, sau de bucurie sau cand privim frumusetea naturii, Dumnezeu pare aproape; dar de cele mai multe ori ne simtim departe de El, parasiti. Da, lucrul acesta este o realitate, pana ce pacatele noastre nu au fost iertate, noi suntem exilati, departe de adevaratul nostru camin. N-avem partasie cu Dumnezeu. In limbaj biblic, suntem ''pierduti'', sau ''morti in greselile si in pacatele'' pe care le-am savarsit (Efes 2 : 1).
Oare nu astfel este explicatia nelinistea omului modern?
Exista o foame in inima omului, care nu poate fi saturata cu nimic altceva, un gol care poate fi umplut numai de Dumnezeu Insusi.
Senzatii tari, filme si romane negre, precum si epidemia de drog, betie, sex si violenta, toate acestea sunt simptome ale nesatisfactiei inimii omenesti. Ele dau de gol aceasta sete nepotolita dupa Dumnezeu, si departarea de El.
Sfantul Augustim avea dreptate cand zicea, in vestirile lui ''Confesiuni'' : ''Pentru Tine Insusi ne-ai creat Tu, iar inimile noastre sunt nelinistite, pana nu se odihnesc in Tine.'' Aceasta situatie este nespus de tragica : omul a esuat destinului pentru care Dumnezeu l-a creat.
Dumnezeu a vorbit. Invatatura crestina a revelatiei este, prin esenta, rationala. El a dezvaluit mintii noastre ceea ce altfel i-ar fi ramas ascuns. O parte din aceasta revelatie o gasim in natura : ''Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui'' (Psalmul 19 : 1).
Aceasta revelatie este numita de obicei ''generala'', pentru ca e adresata tuturor oamenilor, sau ''naturala'', pentru ca e vorba de natura. Dar aceasta nu este de ajuns. Desigur, ea aduce o anumita cunostinta despre existenta lui Dumnezeu, puterea Sa divina, slava si statornicia Lui. Dar ca sa-l cunosti personal pe Dumnezeu sa primesti iertarea pacatelor si sa intri cu El, iti trebuie o descoperire mai intima si mai directa. Aceasta revelatie trebuie sa cuprinda si sfintenia lui Dumnezeu, iubirea si puterea Lui de a elibera de pacat. Si aceasta descoperire i-a placut lui Dumnezeu sa ne-o daruiasca.
Ea se numeste revelatie ''speciala'', pentru ca a fost data mai intai unui popor special (Israel) prin soli speciali (prorocii in Vechiul Testament, si apostolii in Noul Testament).
Aceasta descoperire se numeste si ''supranaturala'', pentru ca s-a produs printr-un proces caruia de obicei i se da numele de ''inspiratie'' si expresia principala si-a gasit-o in persoana si opera lui Iisus.
Pentru a descrie aceasta revelatie, Biblia spune foarte simplu ca '' Dumnezeu a vorbit ''.
Noi insine comunicam unii cu altii cel mai usor prin vorbire. Prin vorbele noastre aratam ce este in mintea noastra. Cu atat mai mult a dorit Dumnezeu sa-si descopere spiritul Lui infinit mintilor noastre marginite. Deoarece, cum scrie in prorocul Isaia, '' cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus... gandurile Lui '' fata de gandurile noastre (Isaia 55 : 9).
Noi niciodata n-am fi putut sa le cunoastem daca nu le-ar fi exprimat in cuvinte. Si asa '' a venit cuvantul Domnului '' prin multi profeti, pana cand in sfarsit a venit Fiul Sau, Iisus Hristos, si ''Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi'' (Ioan 1 : 1, 14).
Omul ajunge la cunostinta lui Dumnezeu, nu prin intelepciunea lui proprie, ci prin cuvantul lui Dumnezeu (''propovaduirea''); nu prin judecata omeneasca, ci prin revelatia dumnezeiasca.
Pentru a ne insusi revelatia lui Dumnezeu, trebuie sa lepadam orice mandrie si orice idee preconceputa.
Animalele nu erau pacatoase, dar erau niste suflete, ce aveau suflarea, de la Cel ce le-a creat.
Dumnezeu a dorit sa primim darul vietii vesnice, insa viata umana perfecta care trebuia sa ajunga in paradis, stramosul nostru Adam, s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu. Asadar a transmis pacatul si moartea tuturor copiilor sai, dintre care facem parte si noi (Iov 14 : 4; Romani 5 : 12).
''Toti au pacatuit si sunt lipsiti de gloria lui Dumnezeu'', spune Biblia (Romani 3 : 23; 1 Regi 8 : 46).
Iisus Hristos si-a dat propria viata perfecta pentru a rascumpara ceea ce a pierdut Adam. Da, El ''s-a dat pe sine insusi ca pret de rascumparare corespunzator pentru toti'' (1 Timotei 2 : 5, 6).
Iisus nu a atribuit necazurile societatii umane, ci ele provin din insusi firea omeneasca, ''inima'' cum o numea.
Noi aveam inca stapanirea, dar am pierdut-o, din pricina pacatului.
Urmarea a fost faptul ca omul de veacuri neglijeaza si chiar abuzeaza de ceea ce i s-a pus sa stapaneasca si sa supuna. In loc sa aiba grija de creatie, a devastat-o. A pierdut smerenia si disciplina de a exercita stapanirea intentionata de Dumnezeu. Acum urmeaza, ca ti-a dat simturi, te-a inzestrat cu tot, asadar fiind matur, responsabil ca sa exerciti, in numele Sau, stapanirea asupra pamantului, supunandu-l pe Satan, precum si pe cei nesupusi si razvratiti.
Legat de varsarea de sange, ti-am explicat ceva mai sus, deci, fiecare Iudeu era obisnuit cu ritualul arderilor de tot, al jertfelor pentru ispasire si al jertfelor de multumire, si stia la ce epoca a anului trebuia sa fie aduse : unele in fiecare zi altele odata pe saptamana, pe luna sau pe an sau la anumite ocazii. Nu exista niciun Iudeu care sa nu fi invatat notiunile fundamentale ale acestui procedeu de inchinare adusa lui Dumnezeu prin jertfe... Lev. 17 : 11 afirma ca '' viata trupului este sange '', iar in Evrei 9 : 22 scrie ca '' fara varsare de sange, nu este iertare. ''
Jertfele din Vechiul Testament nu sunt singurele a prefigura jertfa lui Iisus Hristos. ''Profetii si psalmistii au prevestit aceasta jertfa ce va fi adusa pentru mantuirea oamenilor.''
@greudespus, Vrei sa spui ca omul avea constiinta patata, iar prin jertfa recunostea faradelegea lui si tot prin jertfa cerea mila(iertarea pacatelor), apoi dupa jertfa adusa omul se simtea cu constiinta impacata? Jertfele erau conform instructiunilor lui Dumnezeu, deci el cerea jertfele. De ce le-a cerut jertfe si nu fapte bune? De ce trebuia sa fie sacrificat un animal sau un om? Greseala se palateste, insa acest mod de plata nu este unul normal. Cum adica omul care aducea jertfa avea posibilitatea sa inteleaga diferenta de caracter dintre el si D-zeul lui? Ce poate omul intelege cand ii cere ardere de tot pe propriul lui copil?
@Yokai, tu degeaba citesti Biblia daca alegi doar ce-ti convine din ea. Vezi ca ai sarit peste pasajele in care Dumnezeu cere jertfe si da instructiuni precise.
@Victoria, ai uitat sa explici cum ai facut legatura dintre jertfe si acea alianta...
@Yokai, uite un citat cu instructiuni precise:
"Iesirea 29:10 Sa aduci apoi vitelul inaintea cortului adunarii si sa-si puna Aaron si fii lui mainile pe capul vitelului, inaintea Domnului, la usa cortului adunarii. 11. Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului adunarii. 12. Sa iei din sangele vitelului si sa pui cu degetul tau pe coarnele jertfelnicului, iar celalalt sange sa-l torni tot la temelia jertfelnicului. 13. Apoi sa iei toata grasimea cea de pe maruntaie, seul de pe ficat, amandoi rarunchii si grasimea de pe ei si sa le arzi pe jertfelnic. 14. Iar carnea vitelului, pielea lui si necurateniile lui sa le arzi cu foc afara din tabara. Caci e jertfa pentru pacat. 15. Dupa aceea sa iei un berbec si sa-si puna Aaron si fiii lui mainile pe capul berbecului; 16. Sa junghii berbecul si, luand sangele lui, sa stropesti jertfelnicul de jur imprejur. 17. Sa tai apoi berbecul in bucati, sa speli cu apa maruntaiele si picioarele si sa le pui pe bucati langa capatana lui. 18. Si sa arzi berbecul tot pe jertfelnic. Aceasta este ardere de tot Domnului, jertfa Domnului, mireasma placuta inaintea Lui."
@danut, ce faci, ma inveti sa ma comport? Mai prietene eu nu sunt fixist, eu sunt sceptic, eu nu dau raspunsuri la intrebari doar de dragul sau din dorinta de a avea unul. Cat poti fi tu de informat sau de cult daca citesti o carte si degeaba o citesti? Intelegi cum vrei tu sau mergi pe opinia altora deoarece iti satisface dorintele. Vorbesti de educatie iar tu jignesti omul care are alte convingeri si isi spune parerea. Adevarul iasa intodeauna la iveala. Daca Dumnezeu inseamna dreptate si adevar, atunci de ce tie frica? Egoismul iti agita nervii si nu te poti controla? Cand jignesti nu te vede D-zeu sau daca este in favoarea credintei religioase nu se pune?
Ingustimea gandirii mele nu ma lasa sa ma opresc! Daca "disputele sunt neconstructive si lipsite de vreun scop creator", am sa hotarasc eu conform gandirii mele "inguste"! Persoanele care sunt fixiste nu au decat sa viziteze site-uri unde sunt doar fixisti.
Eu inteleg ca omul avea nevoie sa-si arate recunostinta si iubirea prin aceste jertfe, eu inteleg ca omul dupa ce isi sacrifica ceva pentru Domnul se simtea mai impacat, dar nu pot intelege de ce D-zeu a incurajat aceste sacrificii. La sfarsitul citatului dat de mine avem: "Aceasta este ardere de tot Domnului, jertfa Domnului, mireasma placuta inaintea Lui." Ce pot eu intelege prin "mireasma placuta inaintea Lui"? Chiar daca nu iau literar aceasta propozitie, tot se intelege ca, aceste sacrificii erau incurajate, iar daca au fost incurajate trebuie sa fi fost un anumit motiv. Singurul motiv care prezinta logica pentru mine(desi eu nu-mi pot da seama de eficienta lui) este o combinatie intre punctele 1 si 2 din raspunsul lui @danut: "Sensibilizarea caracterului celui ce aducea jertfa in scopul indreptarii gandirii catre jertfa primordiala, Isus Hristos"
@Victoria, lasa-ma cu acea lucrare care scapa de pacate prin varsare de sange, ca e prea afumata. D-zeu omniscientul si omnipotentul nu a gasit alta modalitate, este amuzant. Pe creator il incurca pacatul omului. De ce nu ne-a facut perfecti daca il incurca pacatul omului, de ce nu ne-a dat mai multa inteligenta, simturi, sentimente mai profunde? El poate ierta doar prin varsare de sange, nu este niciun fel de logica.
La potop, sa presupunem ca omul era prea pacatos, dar si animalele erau pacatoase? Atotstiutorul nu a gasit o modalitate sa omoare doar oamenii!?
Nu Dumnezeu avea nevoie de jertfe ci oameni au avut nevoie din mai multe motive: 1 Jerfele aveau ca scop indreptarea gandirii catre jertfa primordiala, Isus Hristos, 2 Sensibilizarea caracterului celui ce aducea jertfa privind la animalul ce trebuia ucis 3 inlocuirea oamenilor (copiilor) de jertfa cu animale (se practica si la inaintasii nostri in mod obisnuit sacrificarea copiilor). 4 si de ce nu, hrana, caci majoritatea jertfelor erau consumate de cel care aducea jertfa. Se poate observa cum Dumnezeu incearca sa faca dintr-un popor barbar, unul civilizat, indepartandu-l de la practicile barbare ale vremurilor respective. Ingustimea gandirii unora dovedeste ca nu au reusit sa faca saltul de mai bine de 3500 de ani dintre acea perioada si cea de acum. Opritiva baieti ca va faceti de bacanie chiar daca stati ascunsi in spatele unor porecle. Discuti de genul pe care-l provocati va depasesc din toate punctele de vedere, cultural, informational si chiar a celor cativa ani de acasa. Sunt destui de multi indivizi cu un grad inaintat de cunostinte pe aici, dar acestia evita cu succes intrarea in asemenea dispute neconstructive si lipsite de vreun scop creator. Intrebarile "atac" la adresa unora si a altora duce doar la vrajba si la indepartarea userilor de acest site.
"Alphawolf explică: @danut, ce faci, ma inveti sa ma comport? Mai prietene eu nu sunt fixist, eu sunt sceptic, eu nu dau raspunsuri la intrebari doar de dragul sau din dorinta de a avea unul. Vorbesti de educatie iar tu jignesti omul care are alte convingeri si isi spune parerea. ETC."
Te-ai simtit jignit, te rog sa ma ierti, nu am de gand sa te educ prietene, acest lucru se face timpuriu, la varste mici, in familie. Daca intrebarile puse nu s-ar invarti mereu si mereu in jurul aceluiasi "cerc" poate s-ar zice ca te-am jignit dar cautarea unor "subiecte tari" si invartirea in jurul cozi arata ca exista dorinta de atatare, jignire, indreptatire de sine si nu de cunoastere. Poti face ce doresti, de aceia exista liberul albitru dar daca te-ai simtit usor iritat de raspunsul meu este ca si noi cei ce nu-ti impartasim convingerile poate ne simtim jigniti de forma si continutul vulgar al unora dintre intrebari, mai ales cand acestea se refera la Persoana Suprema.
Dar mi se pare chiar strigator la cer
Asa de nerecunoscatori sunteti, voi vreti ca totul sa fie gratis? Si normal ca trebuie sa dai si tu ceva in schimb, asa ca pregateste ofranda aia si sa fie buna
Dar tu crezi ca Dumnezeu nu este si el pofticios? Problema intervine atunci cand doreste jertfe umane. lool!
@alphawolf-se gandea si ea la... unul din cele 15 preputuri ale lui Iisus.Acum,de ce esti rau cu fata?
Pe ansamblu, mesajul este ca omul trebuie sa invete sa aiba incredere in D-zeu (sa asculte, macar ca nu poate inca intelege in totalitate). Apoi trebuia pregatit terenul pentru intelegerea semnificatiei "adevaratei" jertfe.
Deci se pare ca omul este cel care avea nevoie sa aduca jertfa.In esenta prin aducerea jertfei omul recunostea faradelegea lui, o constientiza si deci avea posibilitatea sa o depaseasca. Dar sangele chiar a mii de vitei, nu putea schimba un om nelegiuit in unul neprihanit (odata comisa faradelegea, ea ramane vesnic). Si totusi cine aducea jerfa, avea posibilitatea sa inteleaga diferenta de caracter intre el si D-zeul lui.
Dupa jertfa de la Golgota, omul are in sfarsit sansa de a redeveni neprihanit, prin faptul ca acela care nu a comis nici o nelegiuire a suferit moartea, astfel ca este drept ca acela care merita sa moara, sa nu mai moara ci sa traiasca. Asa ca ce era cu neputinta pentru oameni, la D-zeu a fost cu putinta.Ramane dar ca fiecare sa hotarasca daca accepta sa faca schimbul de pedeapsa cu Mantuitorul oamenilor.Cine zice ca accepta, intelege ca el trebuia sa moara dar a fost gratiat.Asa ca de acum va cauta sa aduca bucurie "aceluia " care la rascumparat, va cauta sa-l cunoasca, sa-l inteleaga, si in final sa-l asculte (urmeze).
Eu iti spun sa citesti inca odata biblia plus alte carti! si o sa observi ca Dumnezeu nu cerea jertfe.
Ci pur si simplu accepta ca pe un cadou. Ex te invita cineva la aniversarea lui si iti spune sa nu aduci nimic pentru ca are destule. Tu ii aduci, ca sa nu refuze cadoul il accepta.
Omul este o fiinta religioasa care a simtit nevoia sa si exprime credinta fata de divinitate prin aducerea jertfelor din cele mai alese bunuri personale, exemplu avand in acest sens pe Cain si Abel, iar pe urma pe descendentii lui Set prin invocarea numelui divin. Din perioada lui Cain si Abel pana in perioada in care Templul din Ierusalim era scena sacrificiilor zilnice si a celor ocazionale, patru categorii de oameni trebuiau sa aduca o jertfa speciala de multumire. in perioada cand Moise se duce dp cele 10 porunci vedem ca oamenii nu se putea abtine pana nu facea o jertfa de aceea au creat vitelul si ii aducea jertfa lui. Deci pe scurt omul se invatase asa (ca mita dat doctorului). Asa ca Dumnezeu observa acel lucru si da legiile acelea. pana cand jertfa suprema este Isus care doreste renuntarea jertfei carnale.
desigur exista si jerfa de pacat unde la locul stabilit pentru jertfe, un om care aducea drept sacrificiu o vaca ar fi trebuit - daca aceasta prevedere a oameniilor nu ar fi existat - sa suporte toate privirile curioase si deseori rauvoitoare ale celorlalti si poate comentarii de genul: "Oare ce pacat urias a comis omul asta, daca a trebuit sa aduca drept jertfa o vaca?!?" Punand ambele jertfe in acelasi loc, Dumnezeu S-a asigurat ca nimeni nu va sti exact daca omul respectiv a decis sa aduca din proprie initiativa o jertfa de multumire sau daca intr-adevar a comis un pacat sau cel mai rau caz frica de moarte
Si daca o luam dp vremea lui Isus vedem ca jertfa dispare sau se transforma in rugaciune de multumire.
Si cu incheiere Dumnezeu nu a dorit niciodata jertfe ci doar a permis. Si dupa parerea mea Dumnezeu doreste mai mult multumire decat o jertfa.
@Alphawolf pai nu a incurajat ci a lasata sa fie asa stiind ca o sa o ia intorsatura. E la fel ca un copil de gradinita care iti da un desen, iar tu ii spui ca iti place idiferent ca desenul e urt. dar pe parcurs copilul va creste si isi va da seama ca desenele acelea nu par perfecte. Acum jertfa este considerata de noi un ospat, taiem mielul si il punem pe gratar.
"mireasma placuta inaintea Lui" - pai dp parerea mea este multumirea, adica ce facea omul inainte de a sacrifica (sau ce faci inainte de a manca - te rogi si ii multumesti ) ee asa e cu citatul ala.
omul perfect - aici eu am doua pareri 1. fiindca Dumnezeu era incepatori - si nu cred ca e buna. 2 vedem un exemplu atunci cand a facut ingerii (fiind perfecti sau sculat impotriva lui). iar pentru a atince perfectiunea tr sa trecem prin multe etape. O alta chesti se spune in unele scrieri ca dupa ce a creat pamantul cu oameni plus toate chestiile, Dumnezeu a vazut ca tot facem pacat, si a decis sa creeze alte lumi in univer (gasiti pe net sau in Scriierile lui Hermes).
Iar cu potopul citeste Cartea lui Enoch care spune; Doua sute de "ingeri veghetori" sub comanda lui Samyaza, pusi doar sa observe evolutia rasei umane existente au vrut sa-si aleaga femei din rasa oamenilor, "sa avem copii cu ele". Dumnezeu si cei care-l inconjurau nu au luat niciun fel de masuri pana in momentul in care s-a produs un grav dezechilibru biologic. Mihail, Gabriel, Suryal si Uriel cer pedepsirea lui Samyaza si a celor pe care ii comanda, in primul rand pentru ca Azazyel le-a aratat oamenilor "tot ce se petrece in Ceruri", Samyaza "i-a invatat vrajitorii"
"Fiii oamenilor nu vor pierii cu totii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au aratat si pe care ei le-au aratat urmasilor lor". oricum mai multe detalii le gasesti in cartea lui enoch
Nu dumnezeu avea nevoie de jertfe asa cum nu are nevoie de temple si biserici acum. oamenii aveau nevoie de ele. fiindca asa a fost creata mintea omului, sa aiba, la credinta nevoie de proptele, si la necredinta si fapte rele, o plata sau o usurare spirituala.de asemenea frica de dumnezeu nu este avenita, dar tine raul departe. daca nu ar fi ce ar fi in lumea aceasta? iar societatea de atunci era structurata altfel de cea de acum.preotii sau neamul lui levi, cei ce slujeau la templu, traiau din jertfele aduse de oameni, cu indicatii precise ce aveau voie sa manance, si ce sa arda pe altar.cred ca din motive de sanatate.doar stii cred ca nu se jertfea orice oricand si oricum.erau si miei, fara cusur, si porumbei, si vitel, si parga recoltei de grau, vie, si a primului nascut care era adus la templu.in noul testament jertfa mielului lui Dumnezeu, a fiului unul nascut. a unsului HRISTOS a anulat jertfele de sange prin sangele sau care ne-a curatit de pacatul facut de adam si care ne-a adus moartea.prin credinta ca Iisus a murit pentru noi, putem trai vesnic asa cum si adam ar fi putut daca nu pacatuia.
Geneza ne povesteste despre alianta specifica contractata intre Iehova si descendentii lui Abraham: ''Abraham avea 99 de ani cand a fost circumcisa pielea preputului sau iar Ismael, fiul sau, avea 13 ani cand a fost circumcisa pielea preputului sau. Abraham si fiul sau au fost circumcisi in aceeasi zi: intreaga familie, ca si sclavii nascuti in familie sau cumparati cu arginti si de origine straina, au fost circumcisi impreuna cu el...''
''Toti barbatii vostri vor fi circumcisi, voi veti avea pielea preputului vostru circumcisa, ceea ce va deveni semnul aliantei intre voi si mine''.
Noreligion, nu m-a speriat nimeni. Ms de grija...
Alphawolf, Dumnezeu a trebuit sa inceapa o lucrare care sa ne scape de pacatele noastre. A inceput-o in vremea Vechiului Testament. Asadar, L-a chemat pe Avraam din Ur in Caldeea, a facut din el si din urmasii lui un popor, i-a scapat din robia in Egipt, a facut un legamant cu ei pe muntele Sinaia, i-a condus prin pustie in tara fagaduintei, i-a condus si invatat ca pe poporul Lui ales. S-a platit cu sange din jertfele aduse pentru pacatele poporului.
Scopul lui Dumnezeu este sa puna la incercare credinta noastra, in mod expres s-o rafineze si s-o solidifice. Rabdarea noastra in incercari ne purifica si ne intareste caracterul; urmarea este o nadejde neclintita in Dumnezeu si in planul Sau.
Explicatia cu jertfele : ''Abel a adus lui Dumnezeu o jertfa... din turma lui... (si) Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui'' (Gen. 4 : 4).
Deci, toti cei care se inchinau lui Dumnezeu in Vechiul Testament, aduceau jertfe, ca semn de adoratie. S-au zidit altare, s-au junghiat animale si s-a varsat sange cu mult inainte de legea lui Moise. Pe vremea lui Moise insa, cand s-a facut legamantul intre Dumnezeu si poporul Israel pe Muntele Sinai, ceea ce pana atunci se facuse la intamplare, din acel moment, a fost oranduit prin porunci divine.
Marii profeti din secolele 8 si 7 i. e. n. s-au ridicat impotriva inchinatorilor formalisti si imorali si i-au mustrat.
Sistemul jertfelor insa a continuat pana la distrugerea Templului (care a fost scump platit), in anul 70 al erei noastre.
In Evrei 9 : 22 scrie ca ''fara varsare de sange, nu este iertare''. Deci, jertfele din Vechiul Testament nu sunt singurele a prefigura jertfa lui Iisus Hristos.
Profetii si psalmistii au prevestit aceasta jertfa ce va fi adusa pentru mantuirea oamenilor.
Noi putem discerne in anumiti psalmi victima persecutata dar inocenta, care preinchipuie pe Iisus si suferinta Lui. Printre proroci, Zaharia, de exemplu (cap 13 : 7, citat in Marcu 14 : 27), vorbeste de Pastorul lovit, ale carui oi vor fi risipite. Daniel scrie despre un Carmuitor (''Unsul'' sau ''Mesia'') care va fi ''starpit'', distrus (Dan 9 : 25 - 26). Dar mai ales in ultima parte a cartii lui Isaia, Il putem gasi, pe ''Robul lui Dumnezeu'' cel suferind, ''Omul durerii'', dispretuit, zdrobit pentru faradelegile noastre, manat ca un miel la macelarie, purtand pacatele multora (Isaia 53). In adevar, ''Asa este scris, si asa trebuia sa patimeasca Hristos'', scrie Luca (24 : 46).
Si, prima epistola a lui Pavel catre Corinteni, reflecta importanta primordiala pe care o dadea in predicile lui mesajelor Crucii. Importanta crucii, subliniata de evanghelii este exprimata clar si deslusit in aceste, adica in epistole, de catre Pavel.
Este vorba de zeităti iudaice (YAHWE, SABAOTH, ELOHIM, ADONAI, etc.) care nu au nici o legătură cu adevărata inteligenta si forta creeatoare a universului!