De ce apreciem o persoana doar dupa ce moare? Cu toate ca, cand era in viata nici nu ne pasa de ea.

Crezi ca ne strofocam rau si atunci, pe dracu, scoatem mai abitir aparentele in fata. Simulam (suntem neintrecuti in asta) in fond ne doare in pix, ne bucuram ca nu suntem noi in locul mortului.

Ba da.Ne păsa de ea şi când era în viaţa dar nu am ştiut cum sa îi demonstrăm asta. Iar gândul că indiferent ce am face, e mult prea târziu nu e unul prea blând pentru conştiinţa noastră

Pentru ca asa facem si asa suntem noi.

Pentru ca atunci ne dam seama cine a fost cu adevaraT.

Mai mereu se intampla asa...pretuim abia dupa ce am pierdut pe cineva.

Asa suntem noi, nu stim sa apreciem ce avem ne plangem ca noi nu avem nimic de valoare cand de fapt sunt chiar langa noi, din pacate romanul in ziua de azi ca sa poata da seama valoarea persoanelor respective...este nevoie sa le pierdem:
((


Am suferit foarte mult dupa ce am aflat de moartea Madalinei Manole inainte de a muri nici nu ma durea de ea si acum im da'u seama cat de mult nu am stiut sa o valorific

Pentru ca : in momentul in care moare te gandesti ca a fost un om bun chiar daca tu il judecai gresit sau nu il judecai deloc. De exemplu cum am patit eu cu Michael Jackson. Cand era in viata nu prea imi pasa de el adica eram gen." de ce tot il ascultati pe asta" dar dupa ce a murit am inceput sa ii ascult marile hituri si chiar sunt innebunita dupa unele. uite de aici se trace si o concluzie ca esti mai interesata de o persoana dupa ce moare.

Pentru ca ii ducem lipsa si realizam ca de fapt tineam la persoana respectiva doar ca nu realizam. Degeaba regretam noi dupa ca nu mai are rost.

Uneori apreciezi ceva abia dupa ce pierzi... E ca si cum ai vrea sa faci ceva, tot amani pana cand e prea tarziu. Sunt unele lucruri pe care le consideri banale, dar cand le pierzi incepi sa le pretuiesti, sa iti dai seama de adevarata lor valoare. E trist, dar este in firea umana.

Probabil fiindca ii duci dorul si sti ca nu o mai vei vedea niciodata. Cel putin asa cred eu fundita?