Este adevarat ca incepem sa murim inca din prima zi de nastere. Dar cand ne nastem nu constientizam. Abia dupa deschiderea barierelor psihologice si atingerea cailor cunoasterii, gandul trecerii prin moarte apare tot mai des. Chiar daca acum trecem prin aceasta Vale a Mortii, tot gasim cate ceva frumos in ea. Frumos si mai ales palpabil. Referitor la ceea ce ne asteapta dupa aceea, nu putem deocamdata decat sa facem supozitii si sa speram. Abia cand depasim bariera ochilor nostri de carne, putem privi frumusetea adevaratei vieti in toata splendoarea sa. Pana atunci, pe langa speranta, traim totusi si cu teama de necunoscut si de aceea ne agatam de putinele bucurii din jurul nostru.
Oamenilor le este teama de moarte pentru ca ei considera ca le va fi dor de toti cei dragi si nu isi imagineaza o alta viata.Este greu sa te rupi asa brusc de firul vietii, eu de exemplu nu ma vad moarta, nici nu vreau sa ma gandesc la asta, intr-un fel chiar ma sperie.Chestia asta cu moartea este o conceptie a oamenilor foarte veche .
Probabil ca la venire stii ca te asteapta o experienta frumoasa, insa cand pleci nu stii daca se va mai repeta vreodata.
Poate pentru ca viata pe care ai dus-o, n-a fost tocmai asa cum ti-ai dorit-o tu, poate n-ai reusit sa duci la bun sfarsit ce ti-ai dorit, n-ai reusit sa iti indeplinesti un vis, sa-ti fi facut o promisiune si din pacate n-ai putut-o realiza si multe altele.
Cand te nasti, esti abia la inceputul drumului, atunci inveti, abia atunci tii se formeaza dorintele.
Cand te nasti nu treci in moarte in viata, spermatozoizii cat si ovulele sunt vii. din doua vieti se naste o viata, mai puternica si cu dorinta de a cunoaste noulsi lumea ce-l iubeste.in amandoua cazurile mergi la necunoscut dar presupun ca este mai greu sa mori deorece nu doresti sa pleci de langa cei dragi si sa dispari pentru totdeauna din viata lor.
Cand te nasti si intri in viata niet constietizare, apoi cand e sa te carabanesti din ea te leaga prea multe.
Ce ar fi cu adevarat greu ar fi sa traiesti sa mori, sa te nasti din nou.Perfect constient de amintirile vietii anterioare.Asta ar fi cel mai mare blestem
Citisem o replica intr-o incercare de roman al lui Iacob Negruzzi, o replica a unui batran caruia i s-a pus intrebarea daca ii este frica de moarte. Raspunsul era acesta: "Daca nu mi-a fost fica de viata!"
Atat imi amintesc!
Am inteles ca nasterea presupune, pentru mica creatura, un efort infernal, ca durerile mamei sunt infinit mai mici decat chinul micului care, vrea-nu vrea, e obligat la existenta extrauterina!
In lumina acestor lucruri, cred ca e o experienta mai traumatizanta nasterea decat moartea.
Am vazut eliberarea de pe chipul tatalui meu in clipele premergatoare ducerii!
Cand ne nastem nu trecem de la moarte la viata.ca doar nu ne reincarnam ca sa fi murit inainte.in clipa zamislirii cele 2 celule unite primesc viata.Si viata, cea care iti tine trupul in viata, e continua. Dupa moarte sufletul tau nu se dizolva, ci doar trupul moare.Moarte poate fi considerata deci si o trecere de la moarte (viata pe pamant, temporara, conditionata de firea trupeasca) la viata (ceea ce exista dupa moarte)/
Conceptia asta probabil iti apartine tie si grupului religios din care faci parte, insa exista si oameni care sunt cu picioarele pe pamant si considera ca nu exista viata dupa moarte.