Ma caluzesc cel mai adesea dupa maxima populara "Ferestema Doamne de "prieteni" ca de dusmani stiu eu". Principiul biblic cu intoarcerea obrazului nu face de mult nici doi bani pentru mine, de cate ori l-am intors a fost pocnit, asa ca cine vrea sa ramana fara "dinti" pe amandoua partile sa-l aplice si va avea consecinta. Principiul diplomatic sau dupa caz infruntarea este este principiul pe care il aleg care nu este romanesc ci al lumii in general.
Si ca intrebarea pusa de @onutu sa fie urmata si de un exemplu iata ca principiul biblic cu intoarcerea obrazului cade.Ironia si observatia gramaticala facuta de @kongeriget a fost infruntata de @onutzu si ca o noutate a implementat adversarului si un calmant de relaxare-deconectare.
@onutzu, acest "incident" s-a potrivit ca o manusa si nu am rezistat tentatiei sa nu speculez satiric intamplarea, de altfel o mare placere a mea este umorul, si apoi cine se supara ii taiem limba.Sa suparat cineva?
Eu nu te felicit pentru rangul tău căci pluralul substantivului "succes" este "succese" şi nici într-un caz pluralul băsescian "succesuri".
Nu ai dreptul să pui întrebări cu iz filozofic sau gânditor când tu nu ştii limba română.
Taci!
Principiul diplomatic si principiul biblic.In Biblie Hristos ne invata sa ne iubim si prietenii si dusmanii.Stiti vorba aia, ca dusmanii ne intaresc, ne fac mai puternici si mai iubiti daca tu esti cel corect.
Sa lamurim lumea.Pari a fi cam suparat pe mine @kongerikat. Daca gramatica e problema ta numarul unu uita-te daca vrei si daca ai chef la raspunsurile mele.De ce folosesc eu "succesuri" si "problemuri"? Pentru ca imi place sa satirizez opinia publica din Romania.Chiar crezi ca nu stiu cand un substantiv e defectiv de plural/singular sau are o forma diferita? Ce naiba prietene:-jNu-mi lauda rangul. N-am niciun rang si nici nu voi avea niciodata dar nu imi spune matale mie ca nu am dreptul sa postez intrebari filozofice ca nu cunosc limba romana.Nu vreau sa cred ca ai vrut sa fi atat de acid, vreau sa cred ca ai avut doar o zi proasta:P;)
Si in legatura cu ultima ta cerinta si anume cea de a-mi tine plicscul ma arat indiferenta. Oricum tac cand tastez deci:-?
Si daca chiar te irita gramatica mea criminala de ce mai raspunzi la intrebarile mele stupide, colega?:-? Evita-le;)
O zi buna. Poftim si o melodie de relaxare:http://www.youtube.com/watch?v=AvM1N3VJ5k4&feature=related
@Anonimus.Ai vrut sa faci o ironie dar nu ti-a iesitMai incearca. Legat de romana. Ce valoare sintatica are cuvantul "farima"? Te mai dezamagesc cu o explicatie.Marii ganditori nu au fost romani deci nu au prea avut nevoie de limba asta atat de data naibii.Intre doua click-aieli iti recomand sa mai citesti ceva din istoria lumii, sa vezi cine si ce au facut acei oameni de au ajuns sa fie numiti mari ganditori.De ce ii jignesti tu cand zici ca sunt romani?Ma intrebi daca am inteles? Am inteles, tocmai de asta iti explic si tie
@hombre.In mod satiric ai dreptate. Dar nu il consider pe @kongerket dusmanul meu si nici nu pot afirma ca acest incident mi-a schimbat parerea mea despre acest user in vreun fel.Am observat si am apreciat obiectivitatea lui din raspunsuri asa cum am mai punctat de cateva ori.Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului
@hombre.Cine sa se supere si de ce? Daca n-am glumi intre noi/de noi si mai ales de altii am fi niste oameni tristi.Nu exista oameni morocanosi exista doar dispozitii nefaste.Si aceste dispozitii nefaste trebuie tratate(cum altfel)decat cu umor
Dusmani trebuie iubiti pentru ca si noi am fost iubiti pana la sacrificiul total de catre Dumnezeu. Dusmani trebuiesc iubiti pentru ca sa devenim mai buni, mai toleranti, pentru a ne transforma firea asta "impsibila" pe care o avem si a capata un caracter curat, lipsit de rautate si egoism.
Sunt curioasa si eu cum se numesc acei oameni, pentru ca sunt unul dintre ei.
Nu stiu cum e mai bine sa procedezi, dar in ziua de azi, eu n-as merge pe principiul biblic, pentru ca s-ar putea sa alternezi obrajii la nesfarsit. As zice ca cel diplomatic e mai potrivit. In fond, n-are decat sa ma dusmaneasca (pentru cine stie ce motiv), atata timp cat nu imi face nimic. Daca nu are tupeu sa ma infrunte, e un las si nu are rost sa-l infrunt direct pentru ca oricum se va codi. Daca ma infrunta, normal ca ii raspund, doar n-o sa stau cu mainile in san.
Nu stiu daca ar trebui sa ne iubim dusmanii. Mi se pare totusi prea mult.Rolul lor, lasand la o parte aspectul negativ, ar fi ca ne fac sa fim mai atenti cu noi, cu gesturile si comportamentul nostru.Ne fac mai preventivi, gandind ca cineva ne asteapta la un colt, gata pentru lovitura de gratie.Incitanta nu atat intrebarea cat tema. Felicitari pentru abordare. Mie chiar mi-a dat de gandit.
In primul rand trebuie sa te felicit pentru rangul care il ai si raspunsurile bune ce ti-au adus atatea merite.
referitor la dilema ta eu as spune ca toate variantele pot fii bune in situatii diferite. idea este ca noi trebuie sa ne folosim inteligenta de fiecare data, deoarece avem dea face cu dusmani, oameni care ne vor raul, care se bucura de esecul nostru.
intr-o disputa in public, cand suntem insultati, palmuiti, se arunca cu ceva in noi e bine sa ne pastram verticalitatea si sa nu ripostam cu aceiasi moneda, exact ca in primul exemplu, deoarece opinia publica va fi de partea noastra, vom fi victime si victimele in public sunt castigatorii la masa verde.
cand armele sunt scoase din teaca, si declaratia de razboi pe masa, in nici un caz nu trebuie sa faci pasul in spate si sa te lasi calcat in picioare, furat, mintit.trebuie sa iesi cat mai bine dintr-un succes si cat mai putin sifonat dintr-o infrangere.
ultima varianta este cea ce trebuie aplicata in cazurile in care dusmania va fi de lunga durata, si nu merita sa dai totul in vileag si sa faci razboi.insa trebuie sa fii pregatit in orice moment sa te aperi si sa ripostezi in caz de necesitate.
oricum ar fi, dusmanii sunt motorul nostru, cei ce ne motiveaza, cei ce ne fac sa ne bucuram de victorie si cei ce ne forteaza sa fim supravietuitori.
nu mai retin cine spunea: #tineti prietenii aproape, iar dusmanii si mai aproape#. asta inseamna ca nu e necesar sa ii iubim insa trebuie sai respectam si sa-i apreciem.
Sti cum e tineti prietenii mai arpoape dar dusmanii si mai aproape. daca nu ar fi dusmanii atunci nu neam da seama de propriile noastre calitati pentru ca dusmanii ne invidiaza pentru ceva care se numesc calitati dar daca nu near invidia nimeni pentru asta nici nu am observa ca cum suntem noi
Si cand dusmanii te baga in afaceri "necurate"? Presupun ca iti sare inima din piept, la cat de mare e iubirea!
In viata, poti invata din orice, chiar dintr-un chef cu prietenii. Spre deosebire de tine, cred ca dusmanii sunt cei care ne streseaza si ne ocupa timpul degeaba(in loc sa ies la un film cu prietenele, stau sa ma ciondanesc cu cineva). Am antipatii, sunt antipatica multor cunoscuti, dar asta nu ma impiedica sa stau de vorba cu ei, sa iesim la un suc.
Dusmanii nu exista. Exista doar persoane carora nu le convine de tine, nu te suporta. Aceasta stare este de moment. Azi te urasc, maine imi esti tovaras(asta este valabil oriunde). De asemenea, aparentele sunt inselatoare peste masura. Cum nu avem timp sa cunoastem o persoana in totalitate, ne ghidam dupa lucrurile pe care le face pentru a iesi in evidenta sau a trece neobservat.
Timpul trece repede si nu-mi convine sa-l irosesc pe lucrurile care nu-mi plac.