Multi asociaza ateismul cu evolutia, big bang, etc. pentru ca majoritatea oamenilor de stiinta (biologi, astrofizicieni, etc.) sunt atei, sunt mult mai inteligenti decat majoritatea oamenilor, mai pragmatici, gandesc rational, analitic, sau in mai mare masura decat majoritatea, etc.
Dar ateu poate sa fie oricine, atat un presedinte, cat si un taran care il vezi aproape in fiecare zi la birt in sat.
Răspunde
Răspunde
Ți se pare ție corect. Dar nu e.
Știința nu deține adevărul absolut nici pe departe.
Și mai ales 90% din știința de frontieră e pur speculativă.
Voi sunteți blocați doar pe două variante : ce spune știința și ce spune religia. De ce? Pentru că alte variante nu sunt băgate în seamă. De ce? Pentru că n-au în spate doi mahări precum știința și religia.
Și probabil tocmai cei care au reușit să obțină frânturi dintr-un adevăr extrem de vast și complex, nu sunt băgați în seamă.
Man te am intrebat de unde asociera asta intre stiinta si ateism,sunt savanti de toate religile de acord? sunt savanti de toate religile care accepta evolutia, big bang, nu este o dogma, ideologie, credinta asa zis ateista evolutia sau big bang
On topic
Asocierea e simplă, instinctuală
Creaționism -> religie
Știință -> ateism
E o asociere eronata si aiurea, dat fiind faptul ca biserica catolica a acceptat evolutia, big bang au si observator astronomic, deci nu are sens, exista savanti de toate religile, nu uita ca stramosi tau grecule din Grecia antica aveau gandiri ateiste si nu aveau habar de nici o evolutie, big bang
N-am zis că e o asociere corectă.
Ți-am explicat doar de unde vine.
Da, se observă cu ochiul liber că biserica și comunitatea științifică încep să-și dea mâna încet-încet în efortul conjugat de a nu ne scăpa din mână și a ne ține în continuare în întuneric.
Comunitatea stiintifica este alcatuita din orice om care gandeste critic, asta e baza stiinteti sceptismul, empirismul, depinde si de savanti man, ca iq speciei noastre este tot mai mic
Ordonare:
După relevanţă
"Astronomul american Edwin Hubble a descris Universul ca fiind în continuă extindere, dând cosmologilor "o temă pentru acasă". El pornește de la ideea că la începuturi, cu circa 13, 7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită. La momentul "zero" acest punct a ieșit din starea lui de singularitate (încă nu se știe din ce cauză) și și-a manifestat uriașa energie printr-o inimaginabilă explozie, Big Bang-ul, care mai continuă și în ziua de azi. În anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow și asistenții săi Ralph Alpher și Robert Herman au lansat ideea de explozie incandescentă de materie și energie de la începuturile Universului. Numele teoriei "Big Bang" a fost dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950. "
Dacă voi considerați ăsta un adevăr absolut, să-mi fie cu iertare, dar sunteți la fel de spălați pe creier ca și cei care cred că universul a fost creat de Dumnezeu.
Răspunde
Man te mai intreb inca o data unde scrie in definitia ateismului ca ateismului este o dogma care are niste ideologi gen
evolutie, big bang?
Prin eliminare, man.
Nu există altă variantă.
Documentează-te despre expansiunea Universului, deplasarea spre roșu, legea lui Hubble, radiațiile cosmice de fond, abundența elementelor primordiale, distribuirea galaxiilor, descoperirea undelor gravitaționale și inflația cosmică și vei înțelege mai bine teoria Big Bang.
Trebuie invatat sa faca diferenta intre credinta si cunoastere, romanii nu stiu ce inseamna eu cunosc vs eu cred asa ca ei vor doar sa creada de asta o ducem asa bine
Las-o baltă man.
Dacă eu văd ce se întâmplă acum "în" și "cu" universul nu înseamnă că ȘTIU de unde a pornit el și care au fost începuturile.
Speculații abjecte de doi lei care se încearcă a fi validate pe baza observațiilor reale și pertinente actuale, dar care n-au nici o legătură.
"la începuturi, cu circa 13, 7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
Pe bune?
Presupunerea asta de c@cat trebuie să o acceptăm noi ca pe un adevăr și ca pe o premisă reală?
Voi care atât îi ridicați în slăvi pe "oamenii de știință" (cele mai inteligente persoane de pe planetă) sunteți dispuși să treceți cu vederea asemenea rahat?
Mai are importanță cât de reale și pertinente sunt toate teoriile care urmează când totul pleacă de la o născocire? o aberație inventată pentru a valida tot ce urmează?
Cu ce dracu' sunteți voi mai presus decât ăia cu "la început a fost cuvântul"?
Și unii și alții născociți prima secundă a universului, iar apoi totul e ușor...
"la începuturi, cu circa 13, 7 miliarde de ani în urmă, Universul încă nu exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natură cu totul specială, o așa-numită singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
nu te obliga nimeni sa crezi asta,stiinta inseamna a cunoaste,stii nu a crede orbeste,poti fi ateu in lipsa lor,ateismul nu are legatura cu cele doua,faza cu din nimic o aparut totul nu este adevarata,ceea ce stim este ca a existat un inceput,cel putin asta spun dovezile,dar, repet stiinta nu este o dogma o credinta, nici eu nu cred ca universul o aparut din nimic sau ca totul a aparut asttea sunt tampeni promovate de fundementalisti sectancti, stiinta nu afirma asa ceva, iti dai seama ca nu suna logic, vorbim de stiinta man, nici nu stim daca chiar a fost un inceput sau ce inseamna inceput cine stie
Există patru indicii majore pentru veridicitatea teoriei Big Bangului:
Vârsta celor mai bătrâne stele este de 12-13, 2 [1] miliarde de ani, adică ea corespunde parțial cu vechimea Universului.
Analiza luminii emise de galaxii indică faptul că obiectele galactice se îndepărtează unele de altele cu o viteză cu atât mai mare, cu cât sunt mai îndepărtate de Pământ, ceea ce sugerează că galaxiile erau altădată adunate într-o regiune unică a spațiului;
În ziua de azi, în toate regiunile Universului există o radiație de fond ("radiație cosmică") foarte slabă, un fel de fosilă, rămășiță de pe urma torentelor de căldură și lumină din primele clipe ale Universului.
În radiația cosmică de fond a fost detectat un model care confirmă existența undelor gravitaționale asociate inflației cosmice, momentul de expansiune rapidă a Universului.
Limitele cunoașterii momentelor de început ale Big Bangului[modificare | modificare sursă]
Astrofizicienii nu pot (încă) explica apariția universului la secunda "zero" (momentul inițial). Ei iau ca punct de plecare momentul 10−43 secunde după explozia originară (Big Bang). La această "vârstă fragedă" tot universul vizibil era conținut într-o sferă de mărime infimă, subnucleară, de numai 10−33 centimetri diametru (nucleul unui atom are ordinul de mărime de 10−13 centimetri). Temperatura la acel stadiu era însă inimaginabil de mare, de ordinul a 1032 grade.
Teoria nu este aplicabila mai devreme de momentul "zero" + 10−43 secunde; pentru că se izbeste de „zidul Planck" (știința este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condițiile în care forța de gravitație devine extremă, așa cum era cazul în universul de 10−33 centimetri). „Zidul Planck" reprezintă de fapt existența limitelor minime fizice ale obiectelor; una din barierele fizice este „quantumul de acțiune" sau așa-numita "Constantă a lui Planck" = 6, 62 10−34 Joule secundă, care reprezintă cea mai mică dintre cantitățile de energie existente în lumea noastră fizică, adică limita divizibilității spectrale și, prin aceasta, limita extremă a oricărei divizibilități. Prin analogie există o „lungime ultimă" numită și „Lungimea lui Planck", precum și „Timpul lui Planck", care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic.
apropo nu a fost nici o explozie, nu s-a auzit nimic, nu s-a vazut nimic, a fost doar o expansiune de energie atat
Păi aici e problema.
Știința e cea care afirmă ce ai scris tu mai sus între ghilimele.
Edwin Hubble
George Gamow
Ralph Alpher
Fred Hoyle
Și afirmația asta e la fel de demonstrabilă ca aia pe care o face popa la biserică :
"la început Dumnezeu a creat cerul și pământul și a zis să fie lumină"
iar știința :
"la început a existat o singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
Pe bune? Atât de arogantă e rasa asta umană încât nu poate să admită că habar n-are?
Realizezi că toate bla-bla-urile astea sunt doar presupuneri pentru că nu au fost niciodată experimentate fizic. Pentru că valorile fizice despre care se vorbește nu pot și nu au cum să fie obținute în condiții de laborator?
Tu care făceai atâta caz că Dumnezeu nu există pentru că nu poți să-l pipăi, pe astea cum le pipăi?
Dacă îi crezi pe cuvânt pe oamenii de știință, de ce nu-i crezi și pe popi?
Prietene ți-am oferit și eu niște teme de studiu și niște dovezi cu privire la această teorie. De ce ești așa de închis la minte?
Scuze ca iti spun dar esti un ignorant care nici macar nu vrea sa stie, cunoasca
Dacă ai o explicație la ce ți-am scris, te ascult.
Nu mai da răspunsuri arogante gen "du-te și studiază"
Explică asta :
"la început a existat o singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
E premisa de la baza teoriei Big-Bang.
Chiar dacă tot ce urmează după, e perfect valid, se pleacă de la o presupunere. Nevalidată de nimeni.
"la început a existat o singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
se presupune man ca a fost, da nu e ceva empiric, nu se poate dovedi asta, e ceva ipotetic in prezent, dar big bang e despre ce s-a intamplat dupa nu inainte de cauza, nu stim cauza doar efectul, intrebarea ta ce a cauzat energia aia infinita = nu stim, sunt doar ipoteze man
Asta e un răspuns la ce ți-am scris mai sus?
N-ai nici o explicație și începi să reacționezi ca Steregoi.
Explică-mi cum se bazează teoria Big-Bang pe "la început a existat o singularitate, ceva fără dimensiuni dar cu o energie infinită"
Fă ceva util.
Nu mă fă pe mine ignorant pentru că n-ai cum să explici un lucru.
Exact. Bravo.
Asta am spus și eu de la început.
E o teorie care se bazează pe o PRESUPUNERE.
Acum că am ajuns să vorbim aceeași limbă, explică-mi de ce presupunerile științei ar fi mai exacte sau mai valoroase decât presupunerile religiei?
Faza e ca tu ai inteles gresit sau ai citit si tu de la fanatici religiosi care mint si asa iti promoveaza secta,ceea ce stim e dupa ce a aparut prima stea,inainte de ea nu exista lumina,deci ce sa vezi,e logic nu? vedem undeva la cateva sute de mii de ani dupa acel big bang definit gresit pe wikipedia din Romania, ca a existat un inceput a existat dar cum a fost nu stim, imagineazati ca asisti la un caz de crima pe ce te bazezi pe dovezi logic, prin dovezi se emit anumite afirmati, acum exact cum s-a produs o crima e imposibil de aflat dar stii cat de cat, stiinta nu este dogmatica, ea se mai schimba man, poate universul e o holograma si noi traim o iluzie
Man nu exista asa ceva, exista https://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_incertitudinii, confunzi stiinta cu religia, tocmai ce ti-am spus ca nu e nimic sigur in stiinta si ca e schimbatoare, asa a evoluat omul, nu poti evolua daca esti sigur de ceva, daca s9 era sigur cel mai bun numai aparea s10 logic, asa evolueaza tehnologia, stiinta, dar exista indivizi care nu se adapteaza asa ca cauta sigurante de astea oarbe
Exact. Aici sunt de acord cu tine.
Există lucruri pe care nu le știm, iar știința poate greși sau interpreta greșit. Sau pot apărea noi descoperiri în anii care vin.
Mie nu-mi place când cineva afirmă "ăsta-i adevărul demonstrat științific" despre chestii care sunt doar presupuse.
Și off topic.
Sunt curios dacă ai citit despre teoria paleoastronautică, și ce părere ai.
Nici mie nu-mi place asocierea ateismului cu stiinta sau invers,ateismul e una,stiinta e altceva, stiinta inseamna cunoastere, sunt teori facute pentru ego ul uman sa se simte mai special, mai cool, credinta oarbe, daca ar exista dovezi empirice ar fi ceva, ca si cei cu pamantul plat sunt 7 milioane daca fiecare ar da cate un dolar sar aduna 7 milioane de dolari si ar trimite pe cineva in spatiu, aceste persoane nu vor sa iti testeze credintele si sa se creada superiori altora, a te simti mai speciali, iti dai seama ca niste aliens sau imperechiat cu noi oameni desi genetic e imposibil apoi au plecat
Recunosc că teoria Big Bang este mai mult o explicație științifică pentru originea Universului. Însă cu toate acestea, o mulțime de lucruri nu pot fi explicate decât cu teoria asta. Spre exemplu, radiațile cosmice de fond nu sunt compatibile cu nicio altă teorie. Acestea se găsesc peste tot în Univers și sunt un fel de prezență constantă și nu au ca sursă vreo stea sau alt corp ceresc.
De asemenea deplasarea spre roșu, adică fenomenul prin care radiația electromagnetică(precum lumina) a unui obiect experimentează o creștere lungimea de undă, pare să puncteze numai spre un Univers care a fost extrem de fierbinte la început. Modelul oferit de inflația cosmică este unul care oferă o explicație pentru apariția galaxiilor. Acestea apar din grupări de praf cosmic sub efectul gravitației. Aceste este un exemplu de „emergence" care oarecum înseamnă ordine apărută din dezordine. Practic, galaxiile au ca origine mici neomogenități ca niște cocoloașe ale gazului originar care au crescut câte puțin. Conform modelului Big Bang, nucleu originar nu era suficient de puternic pentru a forma galaxiile, prin urmare singura concluzie științifică este că la începutul vieții sale(secunda 10^-35) Universul a trecut printr-o fază scurtă de dilatare exponențială, lucru care a dus la expansiunea Universului.Iar conform calculelor pe baza vitezei de expansiune a Universului, acesta ar trebui să aibă o vârstă de 13, 7 miliarde de ani. Cam ăsta este Big Bangul. Pare într-adevăr o teorie sf dar cam toate dovezile punctează spre direcția asta. Cel puțin anumite părți din această teorie, cum ar fi faptul că Universul era fierbinte la început, sunt adevărate.
Uite, eu îți spun sincer ce cred. Nu mi se pare o teorie sf ci una aberantă. În primul rând pentru că se limitează la 3 dimensiuni spațiale.
Cum poate cineva înțelege o expansiune exponențială a spațiului în primele 10-35 scunde în... nimic. Noțiunea de "nimic" nu există în sistemul nostru tridimensional. E o explicație cu un compromis total, în primul rând de la bunul simț.
Tu ca ființă rațională, îți poți măcar imagina așa ceva?
Un non-spațiu și o non-existență în care explodează ceva care nu are masă fizică dar are o energie infinită?
Crede-mă că eu nu pot nici să citesc așa ceva, pentru că am impresia că cel care o spune, în loc să spună cinstit "nu știu bre", inventează tot felul de aberații ca să-și poată justifica miliardele cheltuite pe cercetare.
Nu spun că efectul Doppler care certifică inflația cosmică nu e real și nici că cercetările asupra radiației cosmice de fond nu au rezultate reale. Dar de ce se merge până intr-acolo încât se forțează niște explicații aberante pe marginea unor lucruri care nu pot și nu au cum să fie încă cunoscute?
Un non-spațiu și o non-existență în care explodează ceva care nu are masă fizică dar are o energie infinită?
nu a explodat nimic, era doar o expansiune de energie, nici macar nu era spatiu in ce sa se explodeze nici nu era timp, pur simplu sa extins o energie, dar in acelasi timp au aparut si spatiul, gravitatia, timpul
Ok.
Și ție, asta îți insultă locica mai puțin decât "Dumnezeu a creat cerul și pământul"?
Poate energia asta care s-a extins, o numesc alții "Dumnezeu".
Din moment ce nu stim de ce sa afirmam ca am stii? apare problema cum a aparut acel asa zis creator, energie? pentru ca vorba lui dawkins daca evolutia este improbabila cat de probabil poate fi ca un creator sa fi aparut din nimic si sa fi creat totul din absolut nimic, deci mult mai mult complici lucrurile, daca e un creator prima oara sa vedem dovezi si apoi mai vedem ce si cum
Păi pentru apariția totului din nimic, fără nici un creator, nu avem nevoie de dovezi?
Deci până la urmă, nu e cea mai de bun simț ideea că nu știm încă nimic despre cum a apărut totul? Că habar n-avem?
Man din moment ce nu stim cum a aparut energia aia nu putem afirma nimic empiric,nu stiu daca a fost vreun creator sau nu,nici tu nu poti dovedi ca a fost,nici eu nu pot dovedi ca nu a fost,deci mai logic e sa dovdesti ceea ce afirmi, asa ca nu stim amandoi, inseamna ca cu toti suntem agnostici, agnostici teisti, deisti, panteisti sau agnostici atei, nu stiu ce esti tu dar eu sunt ateu agnostic
Eu cunosc profesoara de fizica care nu e atee si considera ca la un nivel inalt cu cat aprofundezi stiinta cu atat credinta devine evidenta, ceva de genul asta a spus
Pentru că sunt cele mai bune teorii pentru explicarea apariției Universului/vieții fără nevoia de un creator. Nu prea văd cum ai putea fi ateu fără a crede în ele.
Pai au vazut multi fara cele doua inca din Grecia antica
Într-adevăr, dar grecii antici erau genii oricum. Filozofia greacă a pornit tocmai din motivații „ateiste" să spunem așa, pentru că Thales vroia să cerceteze lumea cu ajutorul rațiunii, dovezilor, inteligenței etc. nu cu ajutorul religiei și miturilor. Cam toți filozofii greci importanți nu credeau în zeii greci, ci mai degrabă își făceau propriile lor religii, iar unii precum Epicur chiar au devenit atei. Socrate chiar a fost executat pe motiv că corupea tineretul să nu mai creadă în zei.
Dar nu uita ca ratiunea este un argument pro dumnezeu
„Rațiunea este acea parte a sufletului care e principiul judecății." (Platon)
„Rațiunea este numai un fenomen ce urmează din constituția matematică a anumitor atomi în relație cu alți atomi".(Democrit)
„Rațiunea e nebunia omului tare. Rațiunea omului slab este nebunie" (Eugene Ionesco)
„Rațiunea e un soare puternic: luminează frumos, dar poate orbi." (Romain Rolland)
„Rațiunea: adevăruri pe care trebuie să le spui și adevăruri pe care trebuie să le taci." (Rivarol)
„Rațiunea este condiția permanentă a tuturor actelor de voință prin care se manifestă omul." (Immanuel Kant)
„Rațiunea este metoda lentă și întortocheată prin care cei care nu știu adevărul îl descoperă." (Blaise Pascal)
„Rațiunea este o înlănțuire de adevăruri ce nu pot produce decât adevăruri." (Gottfried Leibniz)
„Rațiunea este facultatea pe care o căpătăm cel mai târziu și pe care o pierdem cel mai curând: copiii nu o au, bătrânii nu o mai au." (Alfred de Vigny)
„Rațiunea este cea mai mare târfă a Diavolului; din fire și prin felul de a fi, este o târfă dăunătoare; este o prostituată, târfa desemnată a Diavolului; târfă mâncată de râie și lepră, care ar trebui călcată în picioare și distrusă, ea și înțelepciunea ei." (Martin Luther)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra%C8%9Biune
Nu prea văd cum ar putea fi un argument pro Dumnezeu, mai mult decât ar fi „god of the gaps" să spunem. Avem rațiune, nu știm de unde provine, deci trebuie să fie Dumnezeu.
PS. citatul lui Martin Luther este atât de amuzant 
Hai sa spunem ca ar fi man ca si
Argument frumusețeti
O formă de argumentare a frumuseții este că eleganța legilor fizicii, descoperite în mod empiric, sau legile elegante ale matematicii, care sunt abstracte dar care s-au dovedit a fi utile în mod empiric, sunt dovezi ale unei zeități creatoare care are aranjate aceste lucruri pentru a fi frumoase și nu urâte
Argumentul constiinta umana
Argumentul conștiinței pretinde că conștiința umană nu poate fi explicată prin mecanismele fizice ale corpului uman și ale creierului, prin urmare, afirmând că trebuie să existe aspecte non-fizice ale conștiinței umane. Aceasta este o dovadă indirectă a lui Dumnezeu, având în vedere că noțiunile despre suflete și viața de apoi în creștinism și Islam ar fi în concordanță cu o astfel de afirmație. Criticii subliniază faptul că aspectele non-fizice ale conștiinței ar putea exista într-un univers fără nici un zeu; de exemplu, unele religii care cred în reîncarnare sunt compatibile cu ateismul, monoteismul și politeismul.
Noțiunea de suflet a fost creată înainte de înțelegerea modernă a rețelelor neuronale și a fiziologiei creierului. Decenii de experimentare duc știința cognitivă să considere gândirea și emoția ca procese fizice, deși experiența conștiinței rămâne încă insuficient înțeleasă. Problema dificilă a conștiinței rămâne dacă un om diferit trăiește subiectiv lumea în același mod - de exemplu, că culoarea albastră pare aceeași în interiorul minții diferitelor persoane, deși aceasta este o problemă filosofică, atât cu explicații fizice, cât și cu cele non-fizice
Thomas Aquinas și-a dezvoltat cele cinci argumente pentru existența lui Dumnezeu. Aceste argumente sunt fundamentate într-o ontologie aristoteliană și fac uz de argumentul regresiei infinite [36]. [37] Aquinas nu intenționa să demonstreze pe deplin existența lui Dumnezeu în timp ce el a fost conceput ortodox (cu toate atributele sale tradiționale), dar a propus ca o primă etapă cele cinci căi pe care le-a construit ulterior în lucrarea sa [38]. "Cinci moduri de acțiune ale lui Aquinas au susținut de la mișcătorul nemișcat, prima cauză, necesitatea de a fi, argumentul de la grad și argumentul teleologic.
Argumentul nemișcat al mișcării afirmă că, din experiența noastră de mișcare în univers (mișcarea fiind trecerea de la potențialitate la actualitate), putem vedea că trebuie să fi fost un inițiator. Aquinas a argumentat că orice se află în mișcare trebuie să fie pus în mișcare de un alt lucru, deci trebuie să existe un mișcător nemișcat [36].
Argumentul lui Aquinas de la prima cauză a pornit de la premisa că este imposibil ca o ființă să se provoace singură (pentru că ar trebui să existe înainte de a se provoca ea însăși) și că este imposibil să existe un lanț infinit de cauze care ar rezulta în regres infinit. Prin urmare, trebuie să existe o primă cauză, ea însăși neacoperită. [36]
Argumentul din necesitatea de a afirma că toate ființele sunt contingente, ceea ce înseamnă că este posibil ca ele să nu existe. Aquinas a argumentat că, dacă totul nu poate exista, trebuie să existe un timp în care nimic nu a existat; așa cum există lucrurile acum, trebuie să existe o ființă cu existența necesară, privită ca Dumnezeu. [36]
Aquinas a argumentat de grad, având în vedere apariția unor grade de bunătate. El credea că lucrurile numite bune, trebuie să fie numite bune în raport cu un standard de bine - un maxim. Trebuie să existe o bunătate maximă care provoacă toată bunătatea. [36]
Argumentul teleologic afirmă părerea că lucrurile fără inteligență sunt ordonate spre un scop. Aquinas a susținut că obiectele necunoscute nu pot fi ordonate decât dacă sunt făcute astfel de o ființă inteligentă, ceea ce înseamnă că trebuie să existe o ființă inteligentă pentru a muta obiectele către scopurile lor: Dumnezeu.
Argument dialectic
Filosoful Georg Hegel a semnat un contract de publicare în 1831 pentru cartea sa finală, "Prelegeri privind dovezile existenței lui Dumnezeu" (1831). Din păcate, Hegel a murit în acel an, înainte de a-și finaliza primul proiect al acelei lucrări. Ceea ce știm despre această lucrare planificată găsim în paginile de la Lectures on Philosophy of Religion (1818-1831). Acolo găsim că Hegel a propus o refacere dialectică a celor trei dovezi clasice ale existenței lui Dumnezeu, și anume: (1) argumentul cosmologic; (2) argumentul teleologic; și (3) argumentul ontologic. Hegel a recunoscut că Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant a criticat puternic cele trei dovezi clasice și, în calitate de critic veteran al epistemologiei kantiene, Hegel a ales să arate unde Kant, Schleiermacher și Jacobi au greșit în pozițiile lor negative asupra celor trei dovezi clasice. Astfel, Hegel a refăcut aceste argumente clasice folosind propria logică dialectică.
argument rational
Filosoful Stephen Toulmin este notabil pentru lucrarea sa din istoria ideilor [39] care conține mandatul (rațional): o declarație care conectează premisele la o concluzie.
Joseph Hinman a aplicat abordarea lui Toulmin în argumentul său pentru existența lui Dumnezeu, în special în cartea sa "Trace al lui Dumnezeu: un mandat rațional pentru credință" [40]. În locul încercării de a dovedi existența lui Dumnezeu, Hinman susține că puteți "demonstra caracterul rațional justificat al credinței" [41].
Hinman folosește o gamă largă de studii, inclusiv de cele ale lui Robert Wuthnow, Andrew Greeley, Mathes și Kathleen Nobel, pentru a stabili că experiențele mistice sunt transformatoare de viață într-un mod semnificativ, pozitiv și durabil. El se bazează pe lucrări suplimentare pentru a adăuga câteva puncte majore suplimentare la argumentul său. În primul rând, oamenii care au aceste experiențe nu numai că nu prezintă semne tradiționale de boală mintală, ci, adesea, au o stare de sănătate mentală și fizică mai bună decât populația generală din cauza experienței [43]. În al doilea rând, experiențele lucrează. Cu alte cuvinte, ele oferă un cadru pentru navigarea vieții, care este utilă și eficientă [44]. Toate dovezile efectelor pozitive ale experienței asupra vieții oamenilor, adaptarea unui termen de la Derrida, se referă la "urmele lui Dumnezeu": amprentele lăsate în urma acestui punct la impact.
În cele din urmă, el discută modul în care atât experiența religioasă, cât și credința în Dumnezeu sunt și au fost întotdeauna normative în rândul oamenilor: [45] oamenii nu trebuie să dovedească existența lui Dumnezeu. Dacă nu este nevoie să dovedească, Hinman argumentează și urmărea lui Dumnezeu (de exemplu, impactul experiențelor mistice asupra lor), credința în Dumnezeu este rațional justificată.
Argumentele deductive
Argumentul ontologic a fost formulat de filozofi, printre care Sf. Anselm și René Descartes. Argumentul propune ca existența lui Dumnezeu să fie evidentă. Logica, în funcție de formulare, citește aproximativ după cum urmează: [46]
Orice este conținut într-o idee clară și distinctă a unui lucru trebuie să fie predicată de acel lucru; dar o idee clară și distinctă a unei Ființe absolut perfecte conține ideea existenței reale; de vreme ce avem ideea unei Ființe absolut perfecte, o astfel de Ființă trebuie să existe. [46]
Thomas Aquinas a criticat argumentul pentru propunerea unei definiții a lui Dumnezeu care, dacă Dumnezeu este transcendent, ar trebui să fie imposibil pentru oameni [47]. Immanuel Kant a criticat dovada din punct de vedere logic: a afirmat că termenul "Dumnezeu" înseamnă cu adevărat doi termeni diferiți: atât ideea lui Dumnezeu, cât și a lui Dumnezeu. Kant a concluzionat că dovada este echivoc, pe baza ambiguității cuvântului Dumnezeu. [48] Kant a contestat, de asemenea, presupunerea argumentului că existența este un predicat (de perfecțiune) deoarece nu adaugă nimic esenței unei ființe. Dacă existența nu este un predicat, atunci nu este neapărat adevărat că există cea mai mare ființă posibilă [49]. O contradicție comună a criticii lui Kant este că, deși "existența" adaugă ceva atât conceptului cât și realității lui Dumnezeu, conceptul ar fi foarte diferit dacă referentul său este o ființă ireală. [Citare este necesară] Un alt răspuns la Kant este atribuit la Alvin Plantinga, care explică că, chiar dacă ar fi acordat lui Kant că "existența" nu este un predicat adevărat, "Existența Necesară", care este formula corectă a înțelegerii lui Dumnezeu, este un predicat real, așa cum argumentează Plantinga Kant este respins [50].
Argumente inductive [edit]
Argumentele inductive își susțin concluziile prin raționamentul inductiv.
O altă clasă de filosofi afirmă că dovezile existenței lui Dumnezeu prezintă o probabilitate destul de mare, deși nu o certitudine absolută. Un număr de puncte obscure, spun ei, rămân întotdeauna; un act de credință este necesar pentru a respinge aceste dificultăți. Această părere este menținută, printre altele, de către statul scoțian Arthur Balfour în cartea sa The Foundations of Belief (1895). Opiniile prezentate în această lucrare au fost adoptate în Franța de Ferdinand Brunetière, redactorul Revue des deux Mondes. Mulți protestanți ortodocși se exprimă în același mod ca și Dr. E. Dennert, președintele Societății Kepler, în lucrarea sa Ist Gott tot? [51]
Alte argumente [editați]
Ipoteza designului bine propune că anumite trăsături ale universului și ale lucrurilor vii sunt rezultatul unei cauze inteligente. [52] Susținătorii lui sunt în principal creștini. [53]
Argumentul de la credința în Dumnezeu fiind în mod corespunzător de bază, așa cum a prezentat-o Alvin Plantinga. [54]
Argumentul de la confluența funcției și fiabilității corecte și argumentul evolutiv împotriva naturalismului, concluzionând că naturalismul nu este capabil să ofere oamenilor aparatul cognitiv necesar cunoașterii lor pentru a avea un statut epistemic pozitiv [55].
Argumentul de la identitatea personală [56]
Argument din "atributele divine ale legii științifice" [57].
Argumentele subiective [edit]
Argumentele de la evenimente sau personaje istorice [edit]
Argumentul sincer al căutătorului, susținut de sufisul musulman al tradiției Tasawwuf, susține că fiecare individ care urmează o cale formală spre orientare ajunge la aceeași destinație de convingere în existența lui Dumnezeu și în mod specific în principiile și legile monoteistice ale islamului. Acest lucru ar putea fi adevărat numai dacă formula și cererea ar fi fost răspunzătoare de aceeași entitate divină adresată, așa cum se spune în revelațiile islamice. Acest lucru a fost organizat oficial de către Imam Abu Hamid Al-Ghazali în lucrări notabile precum "Deliverance from Error" și "Alchimia fericirii", în arabă "Kimiya-yi sa'adat". Calea include urmarea regulii de aur pentru a nu face rău altora și tratarea altora cu compasiune, tăcere sau vorbire minimă, izolare, postul zilnic sau dietă minimalistă a apei și alimentației de bază, salariile cinstite și rugăciunea zilnică către "Creatorul universului" pentru îndrumare. [58] [59]
Creștinismul și iudaismul afirmă că Dumnezeu a intervenit în anumite momente specifice ale istoriei, mai ales la Exod și la darea celor Zece Porunci în fața tuturor triburilor din Israel, plasând un argument din dovezile empirice care rezultă din numărul mare de martori, demonstrând astfel existența. [citare necesare]
Argumentele hristologice afirmă că anumite evenimente din Noul Testament creștin sunt exacte din punct de vedere istoric și dovedesc existența lui Dumnezeu, și anume:
Învierea lui Isus [60] (un argument din minuni)
Pretențiile lui Isus, ca persoană cu o înfățișare morală, de a fi fiul lui Dumnezeu (un argument din partea autorității)
Credința lui Isus, ca om înțelept, că Dumnezeu există (un argument din partea autorității)
Islamul afirmă că revelarea cărții sale sfinte, a Coranului și a atributelor sale unice literare îi justifică autoritatea divină,
și astfel existența lui Dumnezeu. [61] [62]
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cunoscută și sub numele de Mormonism, afirmă în mod similar că aparența miraculoasă a lui Dumnezeu, Isus Hristos și îngerilor lui Joseph Smith și a altora și găsirea și traducerea ulterioară a Cărții lui Mormon stabilește existența lui Dumnezeu. Întreaga mișcare a Sfintei Zile din Urmă face același lucru, de exemplu, comunitatea lui Hristos, Biserica lui Hristos (Templul Lot), Biserica lui Isus Hristos (Bickertonite), Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (Strangitul), Biserica lui Isus Hristos ), etc [citare necesare]
Biserica lui Isus Hristos a Sfinților Zilelor din Urmă (Strangitul) afirmă, de asemenea, că găsirea și traducerea plăcilor lui Laban, de asemenea cunoscute sub numele de plăci de alamă, în cartea Legii Domnului și a plăcilor Voree de către James Strang, Puternic și puternic, stabilește existența lui Dumnezeu. [Citare necesară]
Diverse secte care s-au rupt de la Biserica lui Hristos (Templul Lot) (cum ar fi Biserica lui Hristos "Cu Mesajul lui Ilie" și Biserica lui Hristos (Asigurarea Calei)) susțin că mesajul adus de Ioan Botezătorul, Unul Puternic și Puternic, la Otto Fetting și WA Draves în Cuvântul lui Dumnezeu adus la omenire de un înger stabilește existența lui Dumnezeu.
Argumentele de mărturie
Argumentele de la mărturie se bazează pe mărturia sau experiența martorilor, eventual încorporând propozițiile unei anumite religii revelate. Swinburne susține că este un principiu al raționalității că trebuie acceptat mărturia, dacă nu există motive serioase pentru a nu face acest lucru. [63]
Argumentul martor dă credibilitate martorilor personali, contemporani și de-a lungul veacurilor. O variantă a acestui lucru este argumentul miracolelor (numite și "povestirile preoților") care se bazează pe mărturia evenimentelor supranaturale pentru a stabili existența lui Dumnezeu.
Argumentul majoritar susține că teismul oamenilor în cea mai mare parte a istoriei înregistrate și în multe locuri diferite oferă demonstrație prima facie a existenței lui Dumnezeu.
Argumente bazate pe experiențe personale
Argumentul sincer al căutătorului, susținut de sufisul musulman al tradiției Tasawwuf, susține că fiecare individ care urmează o cale formală spre orientare ajunge la aceeași destinație de convingere în existența lui Dumnezeu și în mod specific în principiile și legile monoteistice ale islamului. Această lege naturală aparentă pentru orientare și credință ar putea fi consecventă doar dacă formula și cererea ar fi fost răspunzătoare de aceeași entitate divină adresată, așa cum se pretinde în revelațiile islamice. Acest lucru a fost organizat oficial de către Imam Abu Hamid Al-Ghazali în lucrări notabile precum "Deliverance from Error" și "Alchimia fericirii", în arabă "Kimiya-yi sa'ādat". Calea include urmarea regulii de aur pentru a nu face rău altora și tratarea altora cu compasiune, tăcere sau vorbire minimă, izolare, postul zilnic sau dietă minimalistă a apei și alimentației de bază, salariile cinstite și rugăciunea zilnică către "Creatorul universului" pentru îndrumare. [58] [59]
Argumentul dintr-o bază corectă susține că credința în Dumnezeu este "în mod corespunzător de bază"; că este similar cu afirmațiile precum "văd un scaun" sau "mă simt durere". Aceste credințe nu sunt falsificabile și, prin urmare, nu sunt nici probabile, nici disuabile; ele se referă la convingeri perceptive sau stări mentale incontestabile.
În Germania, Școala lui Friedrich Heinrich Jacobi a învățat că rațiunea umană este capabilă să perceapă suprasensibilitatea. Jacobi a distins trei facultăți: sens, rațiune și înțelegere. Așa cum are sens percepția imediată a materialului, astfel are sens o percepție imediată a imaterialului, în timp ce înțelegerea aduce aceste percepții la conștiința unei persoane și le unește unii cu alții [64]. De aceea, existența lui Dumnezeu nu poate fi dovedită (Jacobi, ca și Immanuel Kant, a respins valoarea absolută a principiului cauzalității), trebuie să fie simțită de minte.
Aceeași teorie a fost susținută în Germania de Friedrich Schleiermacher, care a asumat un sens religios interior prin care oamenii se simt adevăruri religioase. Potrivit lui Schleiermacher, religia constă doar în această percepție interioară, iar doctrinele dogmatice sunt neesențiale. [65]
Religia lui Brahma Kumaris a fost înființată în 1936, când s-a spus că Dumnezeu a intrat în corpul comerciantului de diamante Lekhraj Kripalani (1876-1969) în Hyderabad, Sindh și a început să vorbească prin el [66]
Argumente hinduse
Școala din Vedanta susține că una dintre dovezile existenței lui Dumnezeu este legea karmeliei. Într-un comentariu adresat lui Brahma Sutras (III, 2, 38 și 41), Adi Sankara susține că acțiunile karmice inițiale nu pot aduce rezultate bune în viitorul apropiat; nici calitățile super-senzuale, ne-inteligente, cum ar fi adrsta, nu pot să mijlocească plăcerea și durerea potrivite, merituate. Fructele, potrivit lui, trebuie să fie administrate prin acțiunea unui agent conștient, și anume, o ființă supremă (Ishvara). [68] Școala Nyaya face argumente similare
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
