Chfteacrocanta ca ala si el inunda TPU cu intrebari, fericirea o ai cand ai o stare de normalitate, daca mereu cauti fericirea te vei simti mereu trist
Ai nevoie de stări de tristețe, nefericire, necaz etc, ca sa ști sa apreciezi cu adevărat fericirea și bucuria.
Toate stările clădesc caracterul și te definesc cine ești.
Cauti fericirea doar cand nu o ai. Nu trebuie sa cauti neaparat fericirea, ci in schimb trebuie sa renunti la starea de tristete.
Daca ești fata, e vorba de ciclul menstrual.
Despre fericirea de lunga durata, alegeți un goal și urmărește - l, fiecare pas mai aproape de reușită îți va aduce fericire
Asta se numeste viata, cu bune, dar si cu rele. Trebuie sa invatam sa le luam asa cum sunt.Si chiar atunci cand suntem tristi, sa cautam in noi forta sa zambim, sa ne gandim la lucrurile frumoase care ni s-au intamplat si sa mergem mai departe. Fruntea sus si gandire pozitiva!
Din punctul meu de vedere toate problemele omenirii isi au radacina in lipsa de cunoastere si in lene. Deci mai intai studiem pentru a afla ce trebuie facut, apoi trecem la treaba pentru a realiza.
Sunt doua aspecte pe care trebuie sa le ai in vedere.
Primul argument este cel social sau cel slab:
Afirmatiile de genul "Ai nevoie de stări de tristețe, nefericire, necaz etc, ca sa ști sa apreciezi cu adevărat fericirea și bucuria." sau "Asta se numeste viata, cu bune, dar si cu rele." indica faptul ca noi NU suntem stapanii propriei noastre fiinte. Aceasta trecere de la o extrema la alta evidentiaza haosul, hazardul, intamplarea, pasivitatea noastra, sau in cazul in care consideram ca nimic nu este intamplator, evidentiaza karma.
Exemplu: inchidem ochii sau visam cu ochii deschisi la idealurile noastre. Ele sunt realizabile. Dar cand avem timpul necesar pentru a munci la realizarea lor, ne luam cu maruntisuri sau nu ne facem deloc timp pentru ele. Aceasta este conditia mediocra. Liberul arbitru este slab si suntem victimele evenimentelor.
Exemplul 2: Suntem stapanii propriei noastre fiinte si muncim constiinciosi pentru a realiza ceea ce ne dorim. In cativa ani incepem deja sa fim regizorii piesei noastre existentiale. Acum jucam cum vrem. Incetam sa mai fim victime, nu ne mai spune altcineva cum si ce sa facem dupa intentiiile lui uneori murdare sau ne spune, dar avem adeseori forta sa-l refuzam si luam tot noi deciziile in ceea ce ne priveste asa cum ne cere inima, evident pentru starea noastra de fericire.
Jocul acestei lumi este simplu. "Care pe care". Fii tu cel/cea care ia deciziile pentru tine si pentru ceilalti si vei fi mai des fericit/a decat trist/a. Tot ceea ce ai de facut pentru a ajunge acolo este sa muncesti pentru a te ridica deasupra mediei, oamenii te vor asculta de la sine daca esti deasupra lor. Acesta este jocul Yin-Yang.
Argumentul tare insa, este cel spiritual:
Daca te cunosti pe tine insasi asa cum scrie in templul lui Apollo de la Delphi;
Daca sufletul tau a descoperit ceea ce este dincolo de cele 5 simturi, de materie si ai experiente regulate in acea realitate, fiind pe o cale spirituala;
Daca iti poti opri mintea intr-un anume fel pentru a putea intui raspunsurile la intrebarile cine sunt? de unde vin? si incotro ma indrept?;
Daca raspunsurile tale sunt da, atunci putine sau nici un eveniment din acest macrocosmos nu poate altera starea de fond a microcosmosului tau launtric, care este beatitudinea fara obiect.
Reactii chimice in creier produse de stimuli externi/interni.
Stimulii difera de la om la om, depinzand de personalitate si experiente anterioare, prin indentificarea stimulilor favorabili pentru generarea unui sentiment de fericire si diminuarea a celor ce iti cauzeaza supararea, iti poti controla in mod constient intr-o mare parte starea de spirit.
Singura modalitate prin care poţi fi fericit tot timpul ar fi să devii cât mai ignorant, adică efectiv să nu îţi pese de părerile altora, de problemele altora, de nimic rău pe lumea asta. O persoană cu conştiinţă şi cu o inteligenţă minimă nu poate fi fericită tot timpul în opinia mea, pentru că, evident, trăim într-o lume departe de a fi perfectă.