Stelele și planetele nu au forme exact sferice. Mișcarea lor de rotație le poate da o formă elipsoidă. La găurile negre e la fel, numai că sunt și găuri negre statice care au orizontul sferic.
În principiu este așa deoarece forța gravitațională din centru atrage materia cu aceeași forță în toate direcțiile. Dacă trasezi orice segment de dreptă din centrul unei sfere pe aceasta (aia fiind raza sferei), vei obține aceeași lungime, spre deosebire de alt corp geometric.
Vad ca ai primit niste raspunsuri ok, fac doar mentiunea ca forma de sfera perfecta pe care o are o gaura neagra (spre deosebire de restul corpurilor amintite in intrebare), chiar daca steaua din care s-a format gaura neagra nu era perfect sferica, este data de o aplicatie a teoriei perturbatiilor. In esenta, o chestie complicata, de care s-a ocupat un rus, cred ca Zeldovich. E numai un detaliu, nu mai are rost sa o explic, primele doua raspunsuri sunt ok pentru intelegerea ta.
Din cauza gravitației, care le rotunjește (deși nicio planetă nu e o sferă perfectă).
Sferoizii au cel mai mic raport între aria suprafeței și volum. (https://en.wikipedia.org/wiki/Surface-area-to-volume_ratio) Implicațiile acestui aspect reprezintă faptul că până și în situația în care aceste corpuri cerești nu ar fi rotunde, câmpul lor gravitațional precum și mișcarea de rotație în jurul altui corp ceresc vor acționa în scopul formării unui corp rotund, similar unei sfere, minimizând raportul sus-numit. Tot acest proces de "sferificare" a unui corp ceresc poartă denumirea de ajustare izostatică. Pentru entități cosmice de dimensiuni reduse (planetoizi, asteroizi, meteoriți etc.), câmpul gravitațional intrinsec este slab, astfel că această ajustare se manifestă într-o proporție neglijabilă.
Pentru corpuri gazoase, indiferent de dimensiune, ajustarea este intuitiv de înțeles. Gazele sunt ușor modelabile, deci simpla mișcare de rotație în jurul unei axe proprii va favoriza o formă sferică. Pentru corpurile solide, cu cât dimensiunea unei excrescențe de suprafață este mai mare, cu atât influența câmpului gravitațional propriu asupra acestei formațiuni este mai mică, în consecință, munții exagerat de mari vor suferi dezagregare, iar depresiunile exagerat de adânci vor atinge adâncimi mai mici, suprafața omogenizându-se, mulțimea punctelor de pe suprafața corpului ceresc ajungând să sufere influența câmpului gravitațional într-o măsură colectiv mai mare, atingându-se o formă similară unei sfere (de aceea o numim "sferoid").
anonim_4396 întreabă: